Foto | Un colț de Focșani ce putea să arate altfel. Dacă!
Cândva, un gânditor a apreciat că statul este cea mai mare invenție a umanității care poate menține, în condiții cât mai bune, ordinea si civilizația . Acesta a fost motivul pentru care și românii din spațiul carpato- danubiano- pontic au înțeles că, fără unirea tuturor într- un singur stat ,nu au nicio șansă să reziste în fața vitregiilor istoriei.
Iar acest vis de veacuri al națiunii noastre s-a înfăptuit cu greu, dar s-a înfăptuit.Focșaniul nostru, cel despărțit în două, din negurile timpului și până în vara anului 1862 a fost, poate, cel mai înflăcărat loc, din țara noastră, în care populația a simțit, cu adevărat, ce dificil e să trăiești în două țări diferite, dar și în două orașe separate, nefiresc, de o trecătoare îngustă și neregulată. Acest lucru era si mai supărător, deoarece cei de peste hotar vorbeau o limba identică și aveau aceeași credință, la fel ca și oamenii din cealaltă jumătate de oraș .De asta putem spune că statul român înfăptuit în vremea lui Cuza și apoi desăvârșit la Alba Iulia, în 1918, a reprezentat flacăra progresului nostru național, din toate punctele de vedere, atât cât s-a putut el realiza până acum.
La fel și orașul nostru, Focsani, acesta a cunoscut o dezvoltare continuă, uneori lentă, alteori mai accelerată, tot datorită modului de organizare internă a statului român.AdicĂ, în cazul localității noastre, ministerele competente, fie Ministerul de Interne, fie cel al Sănătății sau al Cultelor ori altele.Toate exproprierile care au vizat unitatea noastră administrativ-teritorială pentru sistematizarea și înfrumusețarea orașului au fost aprobate și vizate spre legalitate de către Ministerul de Interne( denumit pe vremuri „Ministerul din Întrusau Dinlăuntru” ).Până la cumplitele demolări ale regimului comunist, ritmul acestor exproprieri din trecut a fost unul acceptabil, însoțit de plata serioasă a unor despăgubiri către cei vizați de proiectele urbanistice respective. Dar într-un caz documentar, depistat la Arhivele Naționale Vrancea, acest minister a procedat în cel mai greșit mod cu putință, după cum se va putea urmări în continuare. Bineînțeles dacă veți considera și dvs tot așa.
Așadar după Primul Război Mondial, Focșaniul începea ușor, ușor să uite de ororile din prima conflagrație mondială și fără să bănuiască, deloc, că va urma alta în curând, încerca să facă tot ceea era posibil pentru ca această localitate din sudul Moldovei să-și recapete prestigiul de altădată, poate cel din vremurile lui Cuza.Si pentru acest lucru reprezentanții de seamă ai autorităților locale și județene au contactat forurile superioare, în speță Ministerul de Interne, pentru ca un colț din urbea noastră să fie schimbat într-o măsură semnificativă, care să sporească, nu doar frumusețea din acest sector, ci să și fluidizeze circulația vehiculelor și a pietonilor din acea porțiune.Si chiar ar fi fost un lucru bun.Iată de ce.
Încă din anul 1900, la răspântia dintre străzile Curtea de Apel ( Cezar Bolliac), Stamatinesti, azi Moldova Și Spitalul Judetean, în prezent strada Alexandru Golescu se ridica monumentalul sediu al Liceului Unirea Construcția era, puțin spus, extraordinară .Era ,mai ales, grandioasă și parcă demonstra câtă energie se afla în acest mic oraș de provincie, prea puțin apreciat de puternicii de la București.Însă arhitectul Băicoianu făcuse o greșeală sau, poate, una intenționată, stabilită în funcție de orientarea cardinală mai prielnică. A așezat superbul edificiu cu intrarea principală și cu toate ornamentele arhitectonice minunate de la fațadă, către sud ,înspre grădinile unor particulari din zonă și cu spatele la piațeta formată din cele trei străzi amintite mai sus. Acest lucru n-ar fi părut prea grav, dar se răpea, astfel, focșănenilor și celor care ne-ar fi vizitat orașul, posibilitatea să admire o clădire prestigioasă a urbei noastre, cea în care trebuiau să se plămădească, în continuu, mințile a numeroase generații de elevi. Dar poate că arhitectul nu fusese cu totul în eroare! Poate că el doar stabilise ce s-ar putea întâmpla mai târziu.Numai că Primul Război Mondial îi încurcase planurile și ideea la care se gândise nu a mai putut fi pusă în practică.
Însă a trecut si viforul acesta absurd si a venit anul 1920 când, dintr-odată, reprezentanții autorității locale au decis să schimbe această situație ilogică.Si s-a trecut la treabă, după cum urmează:„ s-a investit inginerul tehnic al Focșaniului să întocmească și să înainteze Primăriei o schiță de plan pentru deschiderea unei strade din calea Cuza Vodă, pe lângă Liceul Unirea, până în strada Curtea de Apel. Atunci s-a întocmit și planul de expropriere aferent, s-a votat și deciziunea comisiunii locale interimare(conducerea provizorie a orașului ) nr. 66/1920, s-a făcut si proiectul care stabilea că strada nou proiectată va pleca din piațeta Tribunalului vechi (proiectat tot de Băicoianu și finalizat în 1912 ), va traversa trei proprietăți particulare, dar libere de construcții, confiscate cu plata sumelor aferente, va intra în grădina Liceului Unirea ( azi n-ar mai fi posibil ,datorită Sălii de Gimnastică amplasată aici ) și se va sfârși în strada Curtii de Apel, legând astfel B-dul P.P Carp cu partea de Est a orașului.”
Azi ar fi legat B- dul Dimitrie Cantemir cu zona urbană dinspre Centura ocolitoare a municipiului. Motivele folosite de autorități, în sensul aprobării, erau foarte clare:„deschiderea acestei străzi este deosebit de utilă pentru comunicarea directă a centrului orașului cu partea de est a localității și cu Liceul Unirea, tot acest proiect fiind de utilitate publică si de interes general, mai ales că prin această legătură se va expune cât mai la vedere Liceul Unirea, una din clădirile cele mai importante din orașul Focșani .Dar această arteră trebuia executată, cât mai repede, până ce proprietățile particulare, încă libere, nu se vor amenaja cu construcții, iar exproprierea va deveni și mai costisitoare.”
Dar la toate aceste argumente Ministerul de Interne a concluzionat categoric că „ nu încuviințează deschiderea acestei străzi, deoarece aceasta nu este suficient justificată în împrejurările grele actuale (1920 -imediat dupa război), dat fiind costul ei ridicat și având în vedere că proiectul nu îndeplinește ,nici condițiunile de estetică, strada propusă nefiind paralelă cu fațada Liceului, care servea de motiv principal pentru deschiderea ei și nici cu acea a Tribunalului local.În concluzie se respinge proiectul prezentat pentru deschiderea unei străzi în orașul Focșani, între Calea Cuza Vodă și strada Curtii de Apel, azi Cezar Bolliac.” A semnat pentru ministrul de interne, V. Serescu , după analiza unei comisii din cadrul Consiliului Tehnic Superior (de la București ).
Dacă au făcut bine, rămâne la aprecierea fiecăruia dintre noI!
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
