Foto | Tainele milenare ale Vrancei: descoperiri arheologice deosebite la Bârsești readuc la viață o lume pierdută în timp
Pe platoul „Dumbravă”, în inima Vrancei, arheologii au readus la lumină urmele unei civilizații vechi de peste 3.500 de ani. Sub îndrumarea cercetătorului dr. Emilian Teleagă, săpăturile recente dezvăluie o necropolă tumulară din epoca bronzului – mărturie vie a unui trecut plin de mistere, credințe și ritualuri ale strămoșilor noștri.
Vrancea noastră frumoasă, veche de când lumea...
Vrancea străveche, peste ale cărei cărări au trecut hoarde sălbatice, prădând, omorând, luând fete, tineri buni de luptă, bucatele toate care făceau mai mult decât aurul ascuns, deseori găsit şi dus mai departe, pierind apoi în norii prafului ridicat de caii sălbatici. Dar munţii, pădurile, câmpiile mănoase au rămas, crescând alţi flăcăi numai buni de luptă, fete frumoase care să ducă neamul mai departe. În aceste locuri de poveste, pe culmi, în satele roite pe depresiuni, vrâncenii au dus viaţa mai departe. Ce-a mai rămas din acel trecut? Movile în care au fost îngropaţi cei de ieri, acoperiţi strat după strat, alături de care au fost aşezate ulcele cu ofrande, uneori, obiecte din aur, arme, totul acoperit de pământul primitor al Vrancei.
Vrancea e bogată în poveşti..., aş fi putut spune bogată în amintiri, dar e mai mult decât atât. E tot ce- VRANCEA NOASTRĂ VECHE DE CÂND LUMEA... a fost şi n-o să mai fie, e acel murmur peste culmi, e acel zbor de huhurezi peste TUMULII ghiciţi, dar nu văzuţi încă, nu departe de aşezările din timpul vieţii, veghind acea Vrance milenară, pe care noi n-o vom vedea, aşa cum era, odată... Câte obiceiuri atâtea poveşti pe care le scot din pământ vrâncenii de azi, mulţumind Domnului că le găsesc, trecând uşor cu dăltiţa peste pământul care nu a mai fost răvăşit de amar vreme, unele chiar din clipa în care au pus la adăpost, un luptător cu armele alături, cu podoabe, cu obiecte de folosinţă în gospodărie, să nu-i lipsească celui plecat din astă lume, nimic, nimic...
Vrancea de azi se minunează, se închină, şopteşte o rugăciune de iertăciune că a scos la iveală aceste sfinte taine..., povestea lor.
Dar Vrancea de azi trebuie să afle care îi sunt rădăcinile rămase înfipte în pământ până în acest început de secol XXI, în care ne aflăm şi suntem la fel de mândri, la fel de sensibili, cu inimă de războinic, la fel ca acel care-şi doarme somnul de sub movila mângâiată de soarele blând, de adierea de vânt. Suntem legaţi cu nenumărate fire, pe care nu le vedem, dar le simţim, le ţinem aproape de suflet. Înţelegem de unde ni se trage, rezistenţa, puterea, încrederea, omenia..., din acest pământ dintre ape, cu munţi înalţi, cu ierni aspre şi veri toride, din dacii care au ştiut că acest pământ este sfânt. Asta au ştiut şi cei care au trecut în galop, au trecut prin foc aşezări cu oameni paşnici, lăsând din loc în loc indicii şi morminte, departe de sălaşele lor. Au plătit cu viaţa, căci toate se plătesc în viaţă...
Au rămas Tumulii
Tumulii (movile funerare) sunt frecvenţi în spaţiul eurasiatic încă din epoca timpurie a bronzului. Prin efortul depus de către comunitate pentru înălţarea lor şi analizând structura, ofrandele depuse şi resturile defuncţilor, tumulii oferă informaţii consistente despre obiceiurile funerare din preistorie, relaţiile de schimb, influenţele regionale, precum şi date despre statutul social al persoanelor decedate. Observăm că viaţa lor e la fel cu a noastră, dar la un alt nivel, aşteptând să ni se dezvăluie.
O primă necropolă tumulară a fost semnalată la Bârseşti ca urmare a raportului comisiei de anchetă a Muzeului Naţional de Antichităţi (MNA), condusă de Bucur Mitrea. În 1955, acesta a constatat jefuirea unor morminte şi a recomandat cercetarea sau conservarea lor. În acelaşi an, au fost demarate cercetări arheologice efectuate de către o echipă condusă de Sebastian Morintz, de la Institutul de Arheologie din Bucureşti, cu participarea Muzeului Vrancea din Focşani şi a unor studenţi. Timp de trei ani (1955 şi 1958), au fost săpaţi şi documentaţi 28 de tumuli. Ritmul de lucru a fost unul alert, un tumul fiind descoperit în medie de către opt lucrători în patru zile. Chiar dacă materialul arheologic şi documentaţia acestor cercetări au rămas în majoritate nepublicate, pe baza acestor săpături Sebastian Morintz a definit grupul cultural Bârseşti, specific pentru comunităţile care au trăit în zona Vrancei în perioada târzie a primei epoci a fierului (sau Hallstatt târziu, cca. 620-450 î. Hr.).
Au trecut aproape 60 de ani până când cercetările arheologice să fie reluate pe platoul „Dumbravă”. Desfăşurate în perioada 2014-2017, noile săpături au fost coordonate de arheologul Emilian Teleagă. Rezultatele noilor cercetări arheologice din teren au fost completate de o utilizare consistentă a metodelor arheologiei moderne. A fost astfel cartată detaliat şi scanată magnetometric şi cu echipament GPR suprafaţa funerară pentru identificarea exactă a tumulilor, au fost efectuate studii de paleomediu, analize paleoantropologice şi arheozoologice pentru reconstituirea mediului în relaţie cu oamenii din trecut, precum şi datări absolute prin metoda radiocarbon în scopul de a încadra cronologic cât mai exact situaţiile întâlnite.
Noile săpături au condus şi la descoperirea în premieră a unei necropole tumulare mai vechi, din perioada mijlocie a epocii bronzului, atribuită unor faze ale culturii Monteoru, datate cca. 2100-1400 î.Hr., cu morminte de incineraţie şi cenotafuri.
Întotdeauna am gândit că suntem binecuvântaţi ştiind de unde ne tragem, să aflăm cine sunt înaintaşii de acum 2000 de ani şi cât de important este pentru fiecare dintre noi să ştim că aici a început povestea noastră, a mea, care m-am născut în Vrancea. Pe linie maternă mă trag din mama, bunica, străbunica, stră-stră-străbunica de dincolo de apa Siretului, din partea de Bucovină care a ţinut din totdeauna de pământul românesc, aruncată de Război, dincoace de Siret, de unde bunica mea, mama, nu s-au mai putut întoarce acasă, în casa de dinainte de război. Dar Tereblecea, Cernăuţi-ul, pe care le-am văzut o singură dată, Pădurea Cosminului sunt în acelaş loc, despărţite de familia mea de linia invizibilă a frontierei sufleteşti. Secretele trecutului se desfac petală cu petală, oriunde te-ai afla, pământul aducând la suprafaţă, puţin câte puţin, tainele ascunse nouă. În Vrancea, unde bunul Dumnezeu a ales să vin pe lume, viaţa mea a început odată cu săpăturile de pe platoul Dumbravă, învecinat cu com. Vrâncioaia, Bârseşti, pe graniţă cu Păuleşti ..., unde calci pur şi simplu pe ISTORIE.
Din 2014 şi până în prezent, Vrancea, în punctul Bârseşti, a oferit multe surprize arheologilor care au făcut săpături în acest sit. După prima necropolă tumulară semnalată la Bârsesti în 1955, unde s-a constatat jefuirea unor morminte, din 2014-2017 cercetările arheologice au fost reluate pe platoul „Dumbravă”, noile săpături fiind coordonate de arheologul Emilian Teleagă, având suportul a trei instituţii de prestigiu: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Vrancei şi Universitatea de Stat din Chișinău.
Mormintele de înhumaţie conţineau căniţe cu cioburi de ceramică monteoriene, epoca bronzului 3700/ 1500 înainte de Hristos. Tumulul, o necropolă tumulară conţinea un mormânt principal şi două morminte secundare, unde s-au găsit vase din ceramică monteoriene. De obicei se alegea necropola în zona vizibilă, ca un omagiu pentru o căpetenie, pentru un membru al familiei, sau pentru toată familia.
S-au găsit cuţite din fier, vârfuri de săgeţi, o călcătoare, obiecte de podoabă din aur, vase din ceramică, vase borcan, vase castron, fibule.
Oamenii din Bîrseşti au fost încântai să lucreze pe şantier şi spun, n-a fost vorba doar de bani, ci de trecutul lor, de contextul istoric, de familia care a trăit aici.
- „Mi-a plăcut foarte mult” , spune un localnic îndrăgostit de istoria locală.„ Îmi este drag să caut, să găsesc ceva. Am învăţat aici cum să lucrez..”
- „M-am descurcat, este al cincilea an de când tot vin pe şantier” , spune şi domnul Ştefan Roşca. Este un loc care a oferit mari satisfacţii specialiştilor conduşi de dr. Emilian Teleagă.
- „Prea multe nu ştiam când am venit aici. Am învăţat pe parcurs, când am început să lucrăm efectiv.”
- Ce aţi crezut că este...? întreb
- „Nişte bolovani, pământ, muncă, dar chiar îmi place, m-am acomodat” , spune o localnică atrasă de misterul acestor locuri, unde ea îşi duce traiul. ...
Monica Drăghici, este studentă la Arheologie, anul 2.
- „ Am aflat la prima practică la facultate că asta vreau să urmez..”
- Alegerea a fost făcută deja? întreb.
- „ Da!” spune Monica.
Dimensiunea sitului a impresionat-o foarte mult, dar şi ceea ce s-a găsit acolo, fragmente de ceramică, două căniţe..., dar situl promite mai mult.
Aşteptările ei şi meseria pe care doreşte s-o facă în anii care vin, sunt pentru ea o adevărată aventură, care o va purta departe.
Pe domnul dr. Emilian Teleagă l-am cunoscut acum ani buni când lucra pe un şantier nu departe de Dumbravă. M-au impresionat pasiunea, determinarea chiar şi micile-mari sacrificii făcute de dragul Arheologiei, de multe ori pe primul loc în viaţa domniei sale. L-am invidiat la modul plăcut şi am aşteptat în fiecare an să revină în Vrancea.
- „Pentru Cultura Monteoru sunt foarte puţine exemple de incineraţie.”
„Experienţa este foarte importantă” spune domnul Emilian Telelagă. „Am început acest tumul în luna august gândindu-ne cărei perioade îi aparţine... Pe platoul Dumbravă am găsit două necropole, una din epoca Bronzului Cultura Monteoru şi una din perioada de din-nainte, Halştatiană târziu, adică 650-450. Noile cercetări au arătat că tumulul aparţine Epocii Bronzului, adică între 2000-1600 înainte de Cristos...Totul a început cu prospecţiuni geo-magnetice şi scanare Radar a ei, încât ştiam ce ne aşteaptă. Ştiam că este învelit în nişte bolovani nederanjaţi decât de două gropi din perioada Primului Război Mondial. Prospecţiunea a fost confirmată de săpăturile arheologice în curs. Am dezvelit 3 rânduri de bolovani. Movila este construită din argilă adusă, probabil, de pe marginea platoului, acoperită cu un inel de bolovani, nederanjat decât de cele două gropi din perioada Primului Război Mondial, perfect făcut. Este prima dată când găsim un astfel de inel de bolovani, peste care s-au pus bolovani mai mici. Prospecţiunea a fost confirmată de săpăturile arheologice în curs. Un astfel de inel de bolvani apartine Epocii Bronzului.”
- A fost o noutate? întreb.
- „Deosebit de spectaculoasă. Această necropolă de epoca Bronzului este tumulară - morminte în tumuli (în movile) şi cu morminte de incineraţie. Cultura Monteoru este cunoscută până acum, pentru morminte de incineraţie, în cimitire plane. Probabil, spune domnul dr. Emilian Teleagă, era o populaţie care a ales Platoul Dumbravă - care nu ptea fi locuit datorită condiţiilor atmosferice şi a înălţimii, - gândindu-se ca la un tărâm mirific unde ajung morţii” , mai spune domnul dr. Emilian Teleagă.
După analizele antropologice făcute ştim că nu oricine ajungea pe acest platou. Erau numai persoane în putere, bărbaţi de 24-40 ani şi femei de aceeaşi vârstă. Condiţiile atmosferice nu permiteau, era un loc de trecere între Valea Sării şi Ardeal, la est şi vest şi Munţii Carpaţi la est. Se pare că resursele de sare se duceau peste munte, după ce erau extrase.
- „Eu cred” , spune dr. Emilian Taleagă, „ locul era ales, era un fel de paradis unde ajung anumiţi oameni. Pentru ridicarea unui astfel de Tumul, era nevoie de zeci de persoane, nu doar de câţiva oameni.”
- Cât mai aveţi de săpat? întreb.
- „ Mai avem..., ne aşteptăm să găsim morminte, acum am găsit câteva vase cu ofrande, puse după ce a fost construită această movilă, în stratul superior de bolovani. Ceşcuţele cu ofrande au fost puse după construirea tumulului, în amintirea, în cinstea celui înhumat aici...” , mai spune domnul dr. Emilian Teleagă, „ pentru că ploaia care a întrerupt cercetarea, se va opri într-o zi...”
Contextele funerare adăpostite de tumulii de la Bârseşti au fost reconstituite, iar materialele arheologice descoperite în noile şi vechile săpături, dintre care unele spectaculoase, au fost restaurate, studiate şi pregătite pentru expunere (Janine VADISLAV )
