Local

Foto | Ștefănuț, adolescentul excepțional de la Școala Gimnazială din Spulber 

Janine VADISLAV
2 iun 2021 5803 vizualizări

O comunitate nu foarte mare, dar cu oameni gospodari, cu rădăcini adânci în istoria locală, a cărei existentă a fost întărită pe aceste meleaguri în vremea lui Ștefan cel Mare care, conform legendei, s-ar fi retras aici pentru a-și obloji rănile trupului și sufletului. Această comunitate și-a păstrat nealterate câteva virtuți importante: hărnicia, omenia, vitejia și, nu în ultimul rând, dragostea de locul natal, iubirea de familie, pentru copii și pământul strămoșesc.

Locuitorii comunei Spulber se conduc conform acestor valori dar, mai nou, pentru că schimbarea vine și peste ei, nu spun nu unui trai mai bun, unor investiții în localitate care ar însemna un pas înainte, păstrând în același timp tradițiile și obiceiurile din moși strămoși. Ei știu de unde se trag, acum știu și încotro se îndreaptă. Viața i-a dus pe mulți dintre ei departe de casă, tocmai pentru că au un vis, doresc un trai mai bun pentru familiile lor, pentru copiii lor. Probabil că așa le-a fost ursit... dar lucrurile se pot schimba din nou, poporul plecat să se întoarcă la matcă, cum se întoarce apa între malurile ei.

Plecarea tinerilor a lăsat un gol, dar și copii pe care-i îngrijesc bunicii cu toată dragostea, cu mai multă dăruire și devotament decât au făcut-o pentru propriii lor copii.  Ajunși la vârsta maturității depline, bunicii știu pe ce umblă lumea și mai ales pentru ce. 

Am să mă opresc azi la gospodăria lui nenea Constantin Măciucă, un bărbat falnic la cei 80 de ani care, alături de soția sa, tanti Stănica, are grijă să-și răsfețe nepotul, să-i poarte de grijă, să-l educe, să facă din el un tânăr vrednic, cum a făcut din copiii săi. Când spun răsfăț mă gândesc la fermitatea cu care-l crește și-l educă, transmițându-i valorile pe care dumnealui le-a adunat într-o viață. Nu-i bai că și nepotul e conștient de îndatoririle pe care le are, în primul rând cele școlare, apoi ajutorul dat în gospodărie și planurile pe care le gândește pentru viitor.  După cum spune, n-are doar o cale deschisă, sunt mai multe, toate frumoase, pentru toate se simte pregătit, dar n-a venit vremea să aleagă, mai are de crescut.   

Mulți copii au crescut cu dorul de părinți pe care i-au auzit doar la telefon o dată pe săptămână, iar de văzut, s-au văzut și mai rar. Unul dintre acești copii este Ștefănuț, un adolescent de 15 ani... El a fost mai norocos, bunicii s-au simțit binecuvântați să aibă grija lui, iar mama îl iubește nespus, pentru dumneaei acest adolescent deștept, frumos, încrezător în viitorul lui este comoara sa de preț.

Casa familiei Măciucă este așezată într-o poiană de poveste, cu multe flori, cu multă verdeață, cu animale și păsări. Nenea Constantin cosește iarba din jurul casei, Ștefănuț o adună și o dă caprelor care abia așteaptă.

- Nenea Constantin, aveți un nepot harnic, spun. 

„Harnic și cuminte. Nu spun numai eu, o spune toată lumea”, zâmbește bunicul privind cu drag la nepot.

Ștefănuț este unul dintre copiii crescuți de bunici. Părinții au plecat cu sufletul îndurerat știind că lasă acasă un copilaș de un an. Nu l-au văzut crescând, nu l-au auzit spunând primul cuvânt și nici când a mers prima oară singur, fără ajutorul celor din jur.  

„Aici a stat, spune tanti Stănica, bunica lui Ștefănuț. Mamă-sa a muncit să-și poată face și ea o casă. Cu taică-său nu s-a înțeles, a rămas singură.”

Bunica spune că n-a simțit că are copil mic în casă, atât de cuminte a fost. N-a fost nici bolnăvicios de felul lui, iar la școală a învățat întotdeauna foarte bine.

„A mers bine, n-a fost bolnav niciodată, ca să mă necăjească, să mă duc cu el la doctor, nu!” 

Mama băiatului a suferit foarte mult când a plecat în Italia. În acel moment era singura soluție pentru a putea strânge bani pentru casă și să asigure micuțului un trai mai bun.

„I-a fost foarte greu. O vinit acasă, vorbește întotdeauna cu el pe telefon, pe calculator. Îl sună dimineața, la 12, seara... Vorbește cu el câte 2 ore. Așa-s timpurile de azi”, mai spune bunica. 

Lui Ștefănuț nu i-a lipsit niciodată nimic, iar legătura cu mama lui este una cu totul specială. În fiecare an petrec vacanțele împreună în țară sau în Italia, la Roma, oraș care i-a plăcut băiatului, dar abia aștepta să se întoarcă acasă, la bunici.

- De ce? întreb.

„Am libertate, am verdeață. Nu cred ca aș putea sta într-un oraș foarte mare în viitor. Nu-mi văd un viitor în Italia”, spune Ștefănuț.

Bunicul este foarte mulțumit de nepot și s-a atașat de el cu toată dragostea, mai ales după plecarea de acasă a copiilor lui. Evoluția nepotului i-a întrecut toate așteptările. 

- N-a fost greu să-l creșteți? întreb.

„Nu, a fost cuminte, ascultător. Mamă-sa încontinuu i-a trimis ce-i trebuie. Băiatu' asta-i viața ei!” 

- Vă considerați norocos? întreb.

„Foarte norocos!”

„Ștefănuț este un copil model, pe care și-l dorește fiecare familie tradițională, aș putea spune. Educația pe care o primește este una aparte. N-au avut nevoie de ajutor, bunicii se descurcă foarte bine, sunt oameni gospodari”, spune și primarul localității, domnul Sorin Vulcan. 

Dar ce-și dorește Ștefănuț? La 15 ani are planuri mari, toate în România, o casă, o familie și o profesiune pe care s-o iubească. Iar bunicii să-i fie mereu alături.

„Îmi doresc să fac ceva cu viața mea, să am o meserie bună, o casă, familie”, spune Ștefănuț. „Am multe direcții în care pot s-o iau.”

- Adică?

„Îmi place și viața de procuror, îmi place și viața de arhitect, mi-ar plăcea să fiu și designer... Încă nu m-am gândit foarte serios ce-o să fiu în viitor.

- Ce înseamnă bunicii pentru tine?

„Înseamnă totul. M-au crescut de când eram mic...”

- Ți-au făcut viața frumoasă?

„Foarte frumoasă.”

- Și relația cu mama ta, cum e?

„Este foarte bună, ne povestim totul.”

- Ca să zic așa, ești un adolescent fericit?

„Da, sunt un adolescent fericit...”

Deocamdată, Ștefănuț își trăiește adolescența în satul lui de poveste, alături de bunicii pe care îi iubește și de care este iubit, vegheat de iubirea mamei și alinat de cuvintele ei duioase. 

Ce și-ar putea dori mai mult? În viitor sunt scrise toate.(Janine VADISLAV)

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.