Local

FOTO | Sistematizarea urbană a orașului Odobești, moștenirea bună-rea a regimului comunist 

Florin Marian Dîrdală
11 dec 2022 1666 vizualizări

Până în anul 1977, orășelul județului nostru, cel de la poalele Măgurii Odobești, nu a cunoscut aproape deloc violența utilajelor de demolat, fabricate în uzinele românești sau provenite din stocurile mai vechi ale vecinului nostru de la răsărit, anume fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Dar ca la o comandă, după cumplita seară din 4 martie 1977, autoritățile naționale și cele județene, toate strânse laolaltă și coordonate de bagheta celui ce se credea cel mai iubit fiu al poporului, „tovarășul Nicolae Ceaușescu”, au pornit și în acest orășel liniștit cea mai cumplită operațiune de sistematizare ce s-a întâmplat în această porțiune geografică de când există localitatea Odobești și care, cu siguranță, nu se va mai produce, vreodată, în viitor. 

Chiar dacă prin alte locuri ale țării, precum orașele de reședință ale județelor patriei, ideile clasei conducătoare comuniste de a transforma toate mahalalele în imense cartiere de locuințe  erau cumva la ordinea zilei, oamenii fiind deja resemnați că vor fi mutați cu toții la bloc, în micile orașe de pe teritoriul țării încă se mai spera că gândurile cele înnoitoare de proges și propășire ale clasei comuniste nu vor ajunge prea curând.

Dar nu s-a întâmplat asta, iar la Odobești treaba sistematizării urbane a pornit în forță, cu peste 40 de ani de ani în urmă, rezultând cam ceea ce vedem astăzi dacă trecem prin această localitate. Blocuri numeroase, în special pe strada Ștefan cel Mare, în porțiunile delimitate de străzile Smârdan, Mihai Eminescu, Dobrogeanu Gherea sau cele din zona străzii Muncii. La fel, toate spațiile comerciale existente la parterul respectivelor locuințe colective au fost create, încă din faza de proiect, tot în acele timpuri, iar în prezent găzduiesc diferite magazine necesare locuitorilor din acest loc sau de prin împrejurimi. Așa că până la urmă sistematizarea gândită și executată de cei din vremea orândurii comuniste pare a nu fi fost așa de rea, dacă folosește într-un fel sau altul și în prezent.

Cu toate aceste argumente, la momentul demolărilor din urmă cu câteva decenii, cei care au văzut, în casele și pe proprietățile lor, comisiile de expropriere, apoi buldozerele distrugătoare, nu au avut prea multe motive de mulțumire, chiar dacă au fost asigurați că nu vor rămâne pe drumuri și vor primi o altă casă în loc, precum și o despăgubire în bani pentru pierderea suferită. Așa că lumea s-a împăcat, cât de cât, cu măsura abuzivă dispusă, iar în vremuri mai recente, urmașii pot pretinde și uneori pot să și obțină unele măsuri reparatorii, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă.

Însă într-un singur caz petrecut în acest oraș Odobești, niciun ban din lume nu va putea înlocui un imobil unicat, distrus în urmă cu 40 de ani, după ce doi, trei ani, persoanele cu funcții s-au tot învârtit în jurul lui, hotărând ba să-l păstreze în noul centru civic al orașului, ba să-l demoleze de îndată. Funcționarii s-au tot contrazis, ba chiar au și comandat la fostul Atelier de Proiectare hărți ale noului centru civic din Odobești cu Sinagoga evidențiată în mod distinct pentru a o evalua dacă se armoniza sau nu cu porțiunea nou gândită. Unii au zis că da, alții că nu, însă, până la urmă, au căzut de acord, în unanimitate, că ceea ce este vechi nu corespunde cu edifiicile noi proiectate spre a fi ridicate acest punct. Așa că, pe scurt, în câteva zile, un imobil având destinația de casă de rugăciune a cultului mozaic (evreiesc), dar sugestiv pentru istoria acestui oraș, a fost făcut una cu pământul. A mai rămas un alt edificiu cu aceeași destinație, anume Templul Evreiesc situat la o distanță de 200 de metri de Sinagoga demolată și poate că acest lucru a cântărit decisiv în mintea încețoșată a conducătorilor de la fostul Consiliu Popular al județului Vrancea care au considerat că două astfel de imobile evreiești de rugăciune sunt prea multe pentru mica localitate Odobești. 

Așadar, pe baza Decretului Consiliului de Stat  nr 340 /1984, s-a decis exproprierea și demolarea pentru totdeauna a unei clădiri, veche de peste un secol, despre care, ca un făcut, nu există nicio poză clară, de parcă, o dată cu demolarea, s-a dorit să se scape, nu doar de zidurile ei, ci și de amintirea unui reper istoric nedorit. Cu toate acestea, câteva fotografii de ansamblu ale orașului Odobești de altădată au păstrat, chiar și de la depărtare, imaginea interesantă a acestui edificiu.

Mai ales din fotografia care prezintă sistematizarea din anii '80 se poate distinge și mai limpede partea laterală a respectivei sinagogi și după cum se poate vedea, în primă fază, vechiul regim părea că intenționează să o păstreze, dar după cum am aflat doi mai târziu, „au dat-o jos!” Dar nu-i nimic, aceste deprinderi se poartă și în vremuri mai recente, de democrație maximă. Așa că astfel de lucruri nu mai sunt deloc o tragedie. 

Revenind la firul poveștii, pe 9 octombrie 2012, a fost așezată prin grija primarului orașului Odobești o placă comemorativă pe zidul acelui bloc care a fost construit, aproximativ, pe locul unde în trecut a functionat respectiva sinagogă.

Azi, după 10 ani de la respectivul moment, probabil, că la autoritatea locală se mai pregătește încă o placă care, în viitorul apropiat, va aminti celor interesați de locul în care a existat Biserica Cazaclii, cea care a devenit mai cunoscută în prezent ca ruină decât ca monument istoric salvat. 

Dar să ne întoarcem la momentul când conducătorii Epocii de Aur pregăteau forma centrală a orașului Odobesti, deoarece este interesant felul cum se organizau, de la prima hârtie până la ultima cărămidă. Iată în cele ce urmează un extras, poate sugestiv, în acest sens, a zonei care reprezintă, de altfel și forma de azi a centrului orasului Odobești. Titlu:„Memoriu de  Arhitectură: Proiectul aferent amenajării zonei centrale din orasul Odobești este delimitat la N-V de strada Smârdan, la S-V de str 30 Decembrie, azi Ștefan cel Mare, la nord de unitatea de alimentație și cazare Miorița, iar la sud o suită de locuințe cu parter comercial. Etapa I cuprinde amenajarea cu mobilier urban și cu plantații a zonei centrale.Etapa a II-a cuprinde amenajarea zonei din jurul celor 2 obiective socio-culturale: Sediul politico-administrativ și Casa de cultură. Proiectul respectă formatul inițial, cu obiectivele  noi care s-au construit sau se construiesc în zonă precum și construcțiile care s-au păstrat.Strada 23 August ( Libertății azi), care face legătura cu orașul Focșani, are drept capăt de perspectivă terenul viitorului Sediu politico-administrativ. Pe același ax s-au prevăzut: amplasarea unei fântâni arteziene, lângă statuia dedicată Războiului de Independență, existentă în zonă.Fântâna arteziană cu o înălțime relativ mica (1,25 m) este punctul central al unui spațiu plantat cu trandafir, agrementat cu bănci și corpuri de iluminat de peluză. Bazinul propriu- zis, cu înălțimea de 35 de cm, are ca element central un ansamblu format din 7 cupe de inox situate la înăltimi diferite și din care curge apa în cascadă. Finisajele prevăzute sunt mozaic de marmură, cu ciment de culoare albă pentru parapet, mozaic de marmură cu ciment colorat pentru pardoseala fântânii care preia elemente din dalajul pietii centrale.Statuia existentă în zonă va primi un alt amplasament, cu o platformă cu trepte de acces înconjurată de o zonă plantată etc etc

Toate aceste specificații au fost elaborate după un referat geotehnic care subliniază că în zonă sunt (erau) accidente, beciuri, puțuri absorbante, wc- uri ce coborau sub cota de fundare etc etc  Și se concluzionează, în acele acte, că „localitatea Odobești, în ansamblul ei, se află la limita de trecere între câmpia Focșaniului și zona deluroasă, pe formațiuni pliocene constituite din pietrișuri și nisipuri, terenul prezentând stabilitate pentru fundarea construcțiilor, mai ales că nivelul apei este cantonat la adâncimi de peste 35 de metri”. Dar documentul din anul 1984 se încheie sec, cu  îngrijorătorul semnal că „orașul Odobești, ca și Focșaniul, face parte din zona cu gradul 9 de seismicitate”, deci se cerea grijă mare la efectuarea lucrărilor de construire. Acest lucru s-a realizat, dovadă ca locuințele colective din Odobești sunt la locul lor, cu toate că, de atunci, au mai existat cîteva cutremure însemnate.

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.