Local

Foto | Sediul Direcției de Cultură Vrancea în plină acțiune de reabilitare, la 110 ani de la edificare. Drama primului proprietar al clădirii

Florin Marian Dîrdală
7 ian 2025 4205 vizualizări

Având în vedere că în prezent se desfășoară  operațiunea de „Restaurare și punere în valoare a monumnetului istoric - Casa dr. Saideman” cititți în continuare câteva rânduri utile pentru a înțelege valoarea acestui imobil din Focșani, actual sediu al Direcției de Cultură Vrancea, extrase din documentele de arhivă.

 

Fosta  casă a doctorului Saideman, așa cum este consemnată în nomenclatura monumentelor istorice din orașul Focșani, frumosul edificiu de la intersecția străzilor Bălcescu și Titulescu  a fost construit în anul 1914 de un anume Neumann Horn.Cererea acestuia a fost aprobată de primarul de atunci al orașului, iar referatul inginerului urbanist suna cam așa:„Am onoare a vă referi că se poate permite petiționarului de a construi din nou o casă pentru locuință pe locul din strada Florilor(numită strada Subocotenent Gabriel Pruncu între anii 1919-1948 , apoi Lenin, un scurt timp si până azi strada Nicolae Titulescu ), colț cu strada Vergula, în prezent strada Nicolae Bălcescu.” „Constructia proiectată va fi din zid masiv , acoperită cu material nearzător, iar împrejmuirea va fi de grilaj de lemn. Valoarea lucrărilor a fost estimată la 40 000 lei.”(leul antebelic fiind  foarte valoros )

Construcția casei nu a presupus doar aceste acte si plățile ce se impuneau conform regulamentului urbanistic valabil atunci.Neumann Horn a trebuit să mai fie de acord și cu o sistematizare urbană a zonei în care dorea să-și ridice casa, acceptând să se lărgească trotuarul din dreptul proprietății și cedând din propriul teren fără a încasa vreun ban, mulțumit că zona respectivă capătă un aspect interesant și o estetică unică în Focșaniul de odinioară.Iată cum s-a sintetizat în documentele de atunci cosmetizarea edilitară a zonei, acest lucru fiind o inițiativă demnă de toată lauda a primarilor de odinioară, care nu ezitau „să se ia la trântă” chiar și cu cei mai bogați focșăneni, dacă interesele de sistematizare urbană o cereau: „….trotuarele să se lărgească, retrăgându- se împrejmuirile și anume trotuarul la strada Florilor care este de 1,5 m să se facă de 2 m, trotuarul din strada Vergula care este de 1,2 m  să se facă de 1,5. Colțul locului la intersecția stradelor să se teșească cu retragere de 2,5 m, astfel după cum se prevede prin liniile din plan.Terenul ce se expropriază cu aceasta aliniere este în suprafață de 56 m p , cantitate de teren care cu ocazia refacerii împrejmuirilor se poate lua fără despăgubire.” Semneaza inginer arhitect G. Vasiliu.

De la acest Neumann Horn a cumpărat doctorul Saideman imobilul cu pricina, la o dată încă nedepistată, dar care se poate estima în timp, după anul 1920,  când doctorul a venit în orașul nostru. Nici nu are mare importanță când s-a întâmplat acest lucru. Poate cel mai sigur în jurul anului 1923, când Horn s-a mutat la București, unde i-au înflorit afacerile, dar s-a întâmplat  și  grozăvia ce urmează în continuare. Despre ce este vorba? Horn a fost un bun comerciant al vremurilor demult apuse, iar afacerea lui s-a bazat în special pe vânzarea de încălțăminte.  Profiturile uriașe obținute din acest domeniu au stat la baza ridicării impozantului edificiu din orașul nostru, dar, când au venit timpuri mai dure, toată avuția lui Horn s-a spulberat.Ca de exemplu Marea criză economică din perioada 1929-1933, când vrednicul nostru focșănean de odinioară nu a rezistat, atunci, nici măcar un an. 

Ziarul Adevărul consemna în 1929 că:„Un comerciant din capitală se sinucide, spânzurându -se(...). De la o vreme Horn se simțea extrem de abătut din cauza crizei financiare și a faptului că afacerile îi mergeau destul de prost. Într-o dimineață de duminică el a plecat de acasă sub pretextul că simte nevoia de a face puțină mișcare. A umblat câtva timp prin oraș, iar pe la ora 12:00 a venit la magazin. Aici, după ce a intrat înăuntru și a închis ușa cu cheia a trecut în încăperea din fund unde și-a pus capăt zilelor spânzurându- se cu o bucată de sfoară prinsă de o grindă de lemn dintre rafturile cu cutii de încălțăminte (produsul măririri și decăderii lui). Ai săi,știndu-l destul de abătut și văzând că nu mai vine acasă, pe la 2:00 au mers la magazin, unde l-au găsit fără viață. S-au descoperit  doar două scrisori într-un buzunar al hainei cu câteva rânduri despre motivul care l-a împins la așa ceva și o rugăminte către alt comerciant ca să aibă grijă de familia sa.” 

 Revenind la ceea ce a rămas de pe urma lui în orașul nostru, următorul proprietar al casei lui Horn, vestitul pe vremuri, doctor Saideman a fost singurul pentru mult timp și cel mai bun radiolog pe care l-a avut orașul nostru în perioada interbelică, deținând și aparatura de specialitate necesară(dispozitiv de raze X), dar și condițiile potrivite întreținerii la domiciliul său a unui cabinet medical adecvat, într- o perioadă în care tehnica medicală era încă rudimentară. S-a născut în anul1886 la Fălticeni și a făcut studii la București și la Paris, loc unde s-a specializat în terapeutică cu ultraviolete,Vestitul doctor s-a bucurat de o viață îndelungată și frumoasă și a murit în jurul anului 1970.Despre el mai putem afla că la anul 1925 ziarul Adevarul, în numărul din 5 septembrie,îl amintea ca pe un savant care a scris o lucrare științifică de 600 de pagini intitulată „Razele ultraviolete în terapeutică”  în care a subliniat cât de importantă este cura de soare și cât de utilă ar fi acțiunea biologică a respectivelor raze ultraviolete asupra sănătății umane.Toate aceste cercetări s-au desfășurat în laboratorul de la Paris în care doctorul a lucrat o vreme. 

 A luptat în Primul Război Mondial, în rândurile Armatei Române și a fost decorat, având dreptul si la cetățenia română. La emiterea decretului represiv îndreptat împotriva evreilor și a locuințelor lor (1941)  a dovedit un curaj nebunesc, deoarece nu a permis autorităților care confiscau bunurile evreiești, să-i calce și să-i măsoare proprietatea și nici nu a semnat actele încheiate cu acel prilej în afara curții.Cu toate că a riscat foarte mult, inclusiv anihilarea fizică, doctorul nici nu a clipit, dar nici autoritățile nu au îndrăznit să se atingă de un fir de păr al său, atât valoarea sa profesională, cât și cea umană fiind două aspecte decisive.

Casa a rămas moștenire fiicei acestuia, Bernștein Renne.În anul 1977 aceasta a vândut-o, iar de la noul proprietar Statul Român a preluat- o în anul 1981. Procedura de preluare conține următoarele detalii: „locuință de tip urban ,250 de  m.p., proprietatea lui Berenștain M. Davidel cu parter,  fundație de beton, pereți din cărămidă, tencuiți, planșeu din lemn, învelitoare din tablă, pardoseli din parchet și mozaic, iar beciul de 64 m.p netencuit și fără pardoseli.”  A fost evaluată la  129 069 lei dintre care 80 000 lei au fost dați proprietarului,  conform decretului nr 467 /1979.Terenul în suprafață de 779 de m.p a trecut în proprietatea statului fără plată conform Decretului  nr 223/1974 Starea imobilului a fost declarată satisfăcătoare. Fiind  afectat puțin de cutremurul de la 1977 s-a pus problema dacă trebuie sau nu să fie demolat după preluare. S- a constatat că elementele de rezistență sunt intacte , deci a scăpat de distrugere.

În concluzie, edificiul respectiv este un bun cu adevărat valoros lăsat orașului nostru, iar faptul că el adăpostește în prezent o instituție de seamă a județului este un câștig în plus.Clasiificată monument istoric sub  titulatura „Casa  Dr. Saideman”, după proprietarul care a stăpânit-o cel mai mult timp, putea la fel de bine să fie denumită și „Casa Horn” , deoarece  acesta a procurat și plătit proiectul arhitectural deosebit, dar a achitat și materialele, manopera lucrărilor și toate taxele către autoritatea locală, iar aceste  sume nu au fost deloc mici. Mai mult decât atât a construit ceva de calitate, cele două cutremure majore din sec. al XX lea, afectând-o în mică parte, fapt ce a determinat pe reprezentanții locali să o păstreze în continuare în peisajul urban, în vreme ce doi pași mai încolo, spre biserica Precista și Piața Moldovei, sute de case erau făcute una cu pământul, deoarece fuseseră serios avariate de seismul de la 1977 și nu mai prezentau siguranță pentru a fi locuite în continuare.În prezent casa Dr. Saideman este supusă unei proceduri de restaurare și punere în valoare, după cum poate observa oricine trece prin zonă,  iar ceea ce va rezulta va fi cu siguranță un lucru deosebit. Acest aspect îl vom afla în curând.

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.