Foto | Scurtă cronică de toamnă în Focșani
Capitol din volumul III al cărții ,,Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii” intitulat ,,Vă las vouă…amintirile mele dragi”
21 Septembrie 2025. O duminică superbă de toamnă, ce miroase a nostalgie învelită într-un covor de frunze arămii și castane coapte. De dimineață m-am trezit, iar după ce mi-am savurat în liniște cafeaua am început să mă pregătesc pentru ce urma să se întâmple. După câteva planuri făcute cu soția, uitându-mă la ceas am realizat că în mai puțin de două ore trebuia să mă întâlnesc cu una dintre fostele mele colege din liceu, Ortansa, cu care nu mă văzusem din anul 1982. În timp de minutele se scurgeau emoțiile mă cuprindeau mai tare și parcă o neliniște nu îmi dădea pace. Trecuseră 43 de ani, anii tinereții noastre, în care fiecare din foștii liceeni își croiseră propriul drum. Mă tot gândeam la ce voi vorbi cu prietena mea, fosta colegă din fața băncii mele! Eram sigur că îmi voi aminti de frumoasele zile de toamnă târzie, petrecute la culesul viilor sub denumirea de ,,practica agricolă”! Timpul se scurgea din ce în ce mai repede, mă tot gândeam cum să mă îmbrac și ce surpriză să îi fac Ortansei! La un moment dat mă trezește din gândurile mele Luminița, soția mea:
- Măi, noi ne întâlnim cu fosta ta colegă, dar ce cadou să îi facem? (La acest lucru chiar nu mă gândisem) Am tresărit puțin și am răspuns soției:
- Păi sincer să fiu, nici nu știu.
- Cred că un buchet mare de flori ar bucura-o!
- Da! Este o idee foarte bună! (Atunci am completat că la buchetul de flori voi adăuga și un volum de carte cu autograf).
Zis și făcut doar că a apărut o mică problemă. Trebuia să ne grăbim puțin pentru că era nevoie să mergem în piață să cumpărăm florile. Deși locația unde urma să aibă loc întâlnirea nu era departe de Piața Moldovei, eram conștient că vom întârzia puțin și pentru a mă asigura că Ortansa nu se va îngrijora dacă întârziem, i-am dat un mesaj pe WhatsApp și am anunțat-o de o posibilă întârziere. Ea mi-a răspuns cu ok.
Ajunși în piața de flori, care acum se află în renovări, am găsit foarte repede un coșuleț plin cu flori de toamnă într-o simfonie de culori, dar și cu un miros, ce parcă îmi amintea de 15 septembrie 1982. După ce am cumpărat florile ne-am îndreptat cu pași grăbiți către terasa Gustosu’ Pofticiosu’, locul ales de noi. Ajunși la terasă am ales o masă afară cu vederea spre stradă. Ortansa încă nu ajunsese. Ospătărița ne-a pus meniurile pe masă și la un moment dat a sosit și fosta mea colegă. Ne-am îmbrățișat îndelung, ne-am recunoscut ușor și la vederea buchetului de flori și a cărții, a început să lăcrimeze. I-am spus: ,,Nu este momentul acum să plângem!” Toți cei prezenți la masă au început să râdă zgomotos.
După ce am comandat meniurile ne-am apucat de povestit și ne-am adus aminte de fostele noastre colege și colegi. Așadar, l-am pomenit pe regretatul psiholog Hanibal Dumitrașcu, artistul popular Tomiță Avram, pe Valerica Șandru, dar și pe Mariana Badiu. Imaginar am aprins o candelă în memoria lor. După aceea ne-am amintit cu nostalgie de neuitatele practici agricole ale toamnelor bogate din liceu. Am povestit cu drag de foștii noștri domni profesori: Zaharia Gheorghe (diriginte), Stela Pupăză (diriginte), domnul profesor Slujitoru, domnul profesor Emil Dumitru, doamna profesoară Doina Cîmpeanu (franceză), dar și de regretatul profesor de istorie Vasile Năvodaru, mort într-un tragic accident de circulație când eram elevi în clasa a XI-a. Bineînțeles că nu i-am uitat nici pe domnii profesori de matematică Romică Chiper (care ne spunea: ,,Băi tovarăși, sunteți niște tămâioși!” noi fiind profil Filologie - Istorie), dar și de domnul profesor Mihăiță Dediu, care atunci când ne asculta la matematică ne scotea la tablă și dorind să ne ajute ne dicta rezolvarea exercițiilor. Dar cea mai spumoasă amintire, povestită cu Ortansa, a fost aceea când domnul diriginte Gheorghe Zaharia s-a supărat pe noi băieții (eu și Hanibal) și a hotărât să ne exmatriculeze trei zile. Nu asta ar fi fost problema cea mai mare la momentul respectiv, ci faptul că nu aveam genți de elev, purtând la noi doar câte un caiet universal (cum îl denumeam). Atunci am apelat la colegele noastre din față să ne dea gențile lor să putem ieși din clasă. Am început:
- Nicoleta, dă-mi geanta ta!
- Nu am, Daniel, decât poșeta!
- Araclia, dă-mi geanta ta!
- Nu am, Daniel!
- Alice, dă-mi tu geanta!
- Am poșetă albă!
- Aooleu, mi-a rămas doar Ortansa!
- Ortansa, dă-mi tu geanta că celelalte au doar poșete!
- Tot poșetă am și eu, Daniel! (Mi-a răspuns ea în șoaptă și cu părere de rău.)
Gata, am încurcat-o! Am ieșit din clasă fără genți, prin fața dirigului, crezând că nu observă lipsa acestora. De unde? Când să ne apropiem de ușa clasei, respirând ușurați, tocmai ce îl auzim pe dirig:
- Eu am spus să vă luați tot bagajul!
- Păi știți, noi nu avem genți!
- Păi cum ați venit măi la școală?
Am tăcut și dânsul s-a enervat mai tare, a mers cu mine la secretariatul liceului Pedagogic, care funcționa pe Bulevardul Gării și m-a pus să o sun pe mama la serviciu pentru ca dânsul să vorbească cu ea. Ce credeți că mi-a trecut pe moment prin cap?! Am format numărul mamei de la serviciu, dar cu o cifră în minus și telefonul suna numai ocupat. Treaba a mers de minune! Domnul Zaharia, văzând că nici așa nu o scoate la capăt, mi-a spus mie și lui Hanibal să aducem scris de la părinții noștri, că au luat la cunoștință că urma să fim exmatriculați câteva zile. Așa câștigasem timp și am revenit la situația normală.
Cu ocazia revederii cu Ortansa ne-am reamintit și de frumoasele noastre colege: Carmen Panaitache, Nicoleta Grecu, Alice Ionașc, Araclia Mihai, Mariana Crețu, Rodica Rusu, Mirela Ioniță, Maria Șerban și altele. Nici nu am avut timp să ne dăm seama cât de repede a trecut vremea. Ajunși la desert, o înghețată gustoasă asortată și o cafea aromată, am realizat că o secundă de amintiri se transformase în trei ore.
Dragilor, sunt convins că toți liceenii focșăneni au amintiri de neuitat din frumosul și vechiul oraș Focșani! Vă îndemn pe toți să aveți cât mai multe întâlniri cu foștii voștri colegi și să vă revedeți cât mai des, pentru că septembrie miroase a parfum de toamnă!
Cu drag al dumneavoastră,
Daniel Mușat Mureșanu - Focșani
Capitol din volumul III al cărții ,,Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii” intitulat ,,Vă las vouă…amintirile mele dragi”
