Local

FOTO | Reportaj despre „Ciobănița de 10” din comuna vrânceană Negrilești și familia ei

Constantin Macarie
26 aug 2022 5897 vizualizări

Am primit într-o zi de iulie a acestei veri, pe WhatsApp, o fotografie, cu titlul: „Ciobănița de 10”. O fată, cu un rucsac în spate, o excursionistă părea, cu un câine lângă ea, privind zâmbitoare spre aparatul de fotografiat. Pe una din ele era un 10; ca o emblemă, ca o medalie...

E din Negrilești. A luat bacul cu 10 pe linie. Și muncește la stână cu părinții. E ciobăniță!” - scria mai jos. Și m-am apucat să scriu ce am simțit...Presa, alții admiratori mi-au luat-o înainte cu ... știrea. Și am amânat...Am scris fetei, pe care între timp am cunoscut-o. Și mi i-am făcut prieteni, pe ea și familia. Asemenea oameni sunt prietenii mei.

Citisem mai înainte că în Vrancea niște absolvenți de liceu ...vrâncean, au luat examenul cu nota 10. Fata din poză era una, iar prietenul care îmi trimisese fotografia, își manifesta satisfacția, încântarea,  bucuria cu acel 10 pus pe fotografie. Chipul fetei emana aceeași bucurie, dacă nu și mai mult. Trăda totuși un  „firesc!” Și prietenul îmi trimisese fotografia și mie, profesorul, știind că acestea pentru un dascăl sunt vești frumoase. Sunt bucurii. Și așa era! Prea multe vești sumbre ale ultimilor ani, multe din gimnaziu, m-au ajuns și mi-au umbrit anii de pensionar!

Și m-am luminat! Frumooos! mi-am zis și un gând m-a fulgerat, mi-a luminat sufletul: - Iată, mai avem valori! Valori între elevi, valori între profesori! VALORI VRÂNCENE! Căci asemenea succese sunt truda comună a oamenilor școlii, a elevilor, a părinților! A societății? nu pot să scriu cu toată inima, cu convingere...Iertare! Dar...

Mi-am propus să o cunosc pe „ciobănița de 10”. Și în ziua când îmi făceam un așa plan, Facebok-ul mă anunță că primarul din Negrilești, profesorul Ion Văsuianu, cu consilierii și obștea satului au decis să o premieze pe „ciobănița de 10”. Și nu numai că și-au propus! Au și premiat-o! O diplomă de excelență și o sumă: 5 mii de lei! O bucurie uriașă mi-a inundat sufletul și mai tare. Ce gest frumos! Și venit dinspre consătenii negrileștenii ce au în frunte un primar destoinic. Un titrat. Om al locului ce cunoaște oamenii, valorile satului, ale Vrancei, istoria. Le cunoaște, le respectă, le promovează. 

Le știe nevoile și prioritățile. Îl cunosc, îl știu de la multele acțiuni culturale la care am fost invitat. Iar acel primar este profesor! Om al școlii. Și îl cheamă ION VĂSUIANU. Fumos! Comunitatea își încurajează valorile. Iar primarul le cultivă spiritul comunitar. Promovează socializarea - condiție esențială, primordială, cea mai sigură în reușita unui proiect de dezvolatare durabilă - OAMENII educați, implicați în problemele obștei. Și, gestul anunță ceva și mai de admirat: PREGĂTEȘTE VIITORUL SATULUI. PERSPECTIVELE.... SPERANȚELE... ca satul să nu piară.

Și prin domnia sa, am reușit să intru în legătură cu absolventa de liceu, din Negrilești. O cheamă Monica Lazăr, fiica lui Nicușor și Viorica Lazăr, oieri din Negrilești, harnici, gospodari, cu stână pe Pârâul Negru, în vecinătatea Sovejei. Și am pus la cale o întâlnire, un dialog! Simțeam nevoia unor ziceri mari, de suflet, ca un balsam la altele... neplăcute. Am auzit, am aflat de multe rezultate bune ale copiilor, ale școlii, dar... și unele care umbresc. Și mi-am zis: Nu! Nu asta caracterizează școala acestor timpuri! Școala trebuie să rămână valoare. Căci valori sunt copiii! Valori sunt oamenii școlii!

Și iată-mă la taifas cu Monica. Mai având o soră, studentă deja, în anul trei la geografie, am invitat-o și pe Maria - așa o cheamă. Și discuția a decurs așa cum era de așteptat. Aveam în față două vrâncence de succes. Tinere, frumoase, harnice, modeste. Fiice de păstor, cine știe, de nu, urmași ai urmașilor, urmașilor făuritorului Mioriței. Că VRANCEA este aria genetică a Mioriței, în opinia mea, dar nu numai.

Monica, deoarece despre ea mi-am propus să vorbesc, ea este centrul atenției azi, e o fată senină, frumoasă, cu un zâmbet cald. Un chip fericit ce iradiază liniște, optimism, încredere tinerească. Identific în ochii ei, pe fața ei ceva din splendoarea cerului senin de iulie al Vrancei. Bucuria. O reverberație a istoriei atât de frumoasă a Vrancei, a Negrileștiului ei natal.

I-am pus o întrebare la care i-am creat prilejul să dea răspuns la multele ce ar fi urmat:

- Care crezi că e, că sunt izvoare ale succesului tău, demn de toată lauda?

Și-a aruncat ochii spre cer, peste pădurea din apropiere, și fără nicio ezitare, zâmbind în firescul ei încântător:

-”Mai întâi, eu cred că e ceva normal, obișnuit. Și nu e exces de modestie. La munca pe care am depus-o, ca o pasiune de a învăța, la truda părinților cărora, atât cât am putut m-am alăturat mereu, ne-am alăturat de fapt împreună cu Maria, la moștenirea genetică ce am primit-o de la ei... știți mama are 8 clase și a învățat bine, e foarte pricepută în multe, iar tata are 10 clase și este foarte pasionat de geografie (și aruncă, zâmbind o privire spre Maria), de istorie, dar și de animale, e harnic, e dârz..., altfel nu se putea. Nu puteam să fiu decât așa, muncitoare și cu respect pentru muncă, pentru familie, pentru școală..., pentru carte, pentru a ști...fiindcă asta mă carecterizează. Dorința. setea de a ști...de a ști prijn efortul meu îndeosebi.

Și pronunțând SCOALĂ, și-a țintit privirea spre mine cu o lumină deosebită în ochi. M-am simțit vizat... onorat. Sunt om al școlii...pensionar, e drept, dar rezonez la succesele și la insuccesele ei, precum odinioară.

- ”Și vreau să adaug aici”, reia Monica zisele ei, ”că am avut norocul, ca de altfel toți copiii, să am dascăli minunați. Și la Negrilești, și la liceu...știți am făcut liceu la Cuza...a precizat cu o anume sclipire, ca o lumină sfântă în ochi. Așa că acestora le datorez succesul meu.... firesc, așa cum am spus.  Părinților...Și...lui Dumnezeu!”- a spus, nu la repezeală, ci gândit, ca o emanație a înțelepciunii.

Și discuția a continuat. E o plăcere să tăinești cu Monica. Are o voce caldă, o zicere limpede, nuanțată, cultivată, dublată, susținută, alimentată, nu știu cum să zic, de o seninătate, fericire internă. Un suflet mulțumit.

- Ești obosită? am întrebat așaaaa, că semne nu dădea.

- ”Nuuu! ” a venit prompt răspunsul, un pic mirată.

Și am auzit rostite câteva nume de dascăli, în zicerile ei, fiindcă multe au fost. Nume rostite după un TOȚI apăsat, cu credință spus. Și cerute de mine cu insistență:

- Și totuși, Monica..., am insistat eu, privind-o în ochi cu bucuria dascălului ce are în față elevul de succes. 

M-a privit admirativ, s-a luminat de parcă soarele s-a oprit pe ea ca un reflector, și zâmbind:

- ”Da...am înțeles...la Negrilești - Alina Pintea, la limba română... apoi la liceu...( un moment de gândire, căutare)...Gabriela Odobariu - istorie, Loredana Deac - geografie, Voicuța Voicu - limba română... și alții...Cred că sunt un pic și subiectivă, deși... nu aș vrea, fiindcă aceștia sunt profesorii la obiectele pe care le-am îndrăgit, la care am dat examen...”

- Aici am vrut să te aduc, Monica...și cu asta încheiem. Încotro?

- ”Da!... oscilez între română și istorie...Cred că istoria va izbândi. Sora mea a urmat geografia....” și își schimbă niște ocheade fermecătoare ca între surori ce se iubesc...

- ”Eu nu am fost chiar așa ca ea...dar sunt mândră de mine, și și mai mândră că am așa soră...Ne iubim” - a intervenit Maria...Și lacrimă de bucurie a apărut în ochii amândurora.

- Te simți, cumva, frustrată, umbrită în vreun fel de succesul Monicăi?! De faptul că i-am acordat doar ei mai multă atenție?

- ”Aaaa, nuuu...”a sărit brusc Maria..”Mândră.... mândră sunt....Suntem toți...”

- Da și comunitatea, negrileștenii sunt mândri...Salut cu respect, mă înclin în fața profesorului, acum primar, Ion Văsuianu. În gestul lui e gestul consătenilor tăi... ce așteaptă mult de la tine, de la voi... Satul tău natal, intemeiat conform legendei...

- ”...de Negrilă”, adăugă repede Monica...

- Cum să nu știi tu... a dat numeroși oameni de valoare: Nicolae Taftă, Dumitru Pricop - coleg și prieten al meu, Dumnezeu să îl odihnească în liniște, Costică Neagu, al prieten, colaborator, și alții.. Iar gest și mai frumos, Costică Neagu, împreună cu primarul Ion Văsuianu au transformat casa părintească a lui Mitică Pricop în Casă memorială.

Și tainirea a mai continuat. Vedeam în Monica, în Maria viitorul. Al ȚĂRII, al VRANCEI. Un viitor în care vor adăuga noi date la istoria Vrancei, la geografia ei. Aveam în fața mea dovada că Vrancea nu e numai epicentrul marilor convulsii geologice, cum ades am spus, ce au dat fiorii morții unei lumi, ci și epicentrul marilor convulsii spirituale ce dau convingerea că „nasc și la Vrancea oameni!” Și aceste dovezi se chemau Moniuca și Maria. Doua din tinerii minunați ai Vrancei. 

Aveam în față cea pe care prietenul meu o botezase „ciobănița de 10”și sora ei, din aceleași rădăcini. Monica și Maria, în vacanțele lor au lucrat și lucrează cu părinții. De-ale stânii. Sunt cu mândrie ciobănițe. Au simțit sudoare și oboseala trupului lor și li s-au adăugat. Au simțit mirosul de stână, de baligă, de caș și de fum. Au însoțit și însoțesc oile cu  câinii, prieteni....„pe picior de plai/ gură de rai” al Vrancei, Amândouă se distrează la discoteca pădurii, în cântecul ei, al păsărelelor mii, al șoaptelor izvoarelor, sub stele făclii...  au ascultat zi de zi freamăt de pădure și cântec de coasă, foșnet de fân adunat în căpițe, sub arșița soarelui nemilos, soapte de izvoare adăpând mioare. Au dormit și dorm la stână, în falterica ascultând sub pavăza lunii și a stelelor  bătăile ca un metronom al cioilor de la gâtul mioarelor picurând în auz,  măsurând timpul după ritmul lor și după  curgerea stelelor pe  cer, asteptând somnul. Au ascultat lătratul câinilor........ ca un avertisment jivinelor... Au făcut temele la lumina stânii, au citit pe Eminescu, pe Blaga, pe Sadoveanu, pe Rebreanu sub poală de codru verde....în umbră de cetini...Și au visat, visează cărări neștiute, bănuite, intuite  ce le așteaptă, acolo pe plaiurile mioritice ale Vrancei, unde își duc viața părinții, neamul ei. Și iată, vorbesc la persoana  a treia plural acum, după conversația minunată. Și tare m-as adăuga, schimbând registrul la pers întâi plural, fiindcă am trăit tinerețea și încă mai trăiesc, în universul păstoresc al creatorului de Mioriță pe care îl bănuiesc, îl suspectez aici, într-o carte ce se naște. Am descoperit că ei ciobanii sunt artiști totali. Sunt pictori, sculptori, dansatori, scriitori, poeți, filosofi... sunt de toate. Și pe toate făcute cu seriozitate, cu aliră de capodoperă. Și am senzația că și ,, ciobănițele” interlocutare, prietene ale mele, de acum, sunt pe aceloași drum. 

Și simt că au în ele seninul cerului Vrancei, dar și zbuciumul apelor în cascade, al codrului în furtună, cântecul ploii binefăcătoare. Au ecou de Mioriță născut, crescut la aripa stânii. Și cine știe, se vor întoarce în satul lor, vor umbla pe căi de istorie,  pe drumuri de piatră și ape, căutând, descifrând taine încă nedeslușite ale Vrancei natale. Succes!

Prof. Constantin Macarie

Profesorul Constantin Macarie este colaborator al Ziarului de Vrancea

Citiți și:Excepțional! Una din absolventele de liceu din Vrancea care a promovat cu 10 examenul de Bacalaureat 2022 merge cu oile la păscut!;

FOTO | ZdV a stat de vorbă cu absolvenții de liceu din Vrancea care au promovat cu 10 examenul de Bacalaureat

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.