Local

FOTO | Prin Ținutul Vrancei din alte vremuri

Florin Marian Dîrdală
15 nov 2020 3121 vizualizări

În depresiunea Vrancei, vechiul călător intra pe calea de acces cea mai importantă, pe lângă albia râului Putna și prin capitala acestei regiuni, comuna Vidra.  Această localitate a fost centrul cel mai de seamă al ținutului vrâncenesc, urmat de cel de-al doilea nucleu, anume comuna Năruja.​

 La Vidra exista o judecătorie, deschisă în anul 1888, o subprefectură înființată în 1864, un spital, dat în funcțiune la 1887. Aceste instituții si celelalte edificii publice drumețul le-a admirat, așa cum putem să o facem și noi, conform fotografiilor alăturate, inclusiv școala cea străveche, la care au învățat personalități locale și naționale dintre cele mai de seamă. După Vidra, care din anul 1968 se compune și din fostele comune Irești și Tichiriș, drumețul se așeza la drum către vest, spre localitatea Valea Sării, comună care, după cum descrie și numele, s-a denumit așa de la faptul că sub nivelul terenului din zonă se găsește masiv acest mineral, sarea, cu care a fost aprovizionat nu doar întreg ținutul Vrancei, ci și celelalte județe dimprejur lipsite de această resursă.

După Valea Sării și satul Colacu, drumul oferea călătorului nostru două posibilități: o cale spre Tulnici și ceea ce a devenit azi pitoreasca Lepșa, iar a doua spre Năruja și Nereju. Ambele direcții se anunțau atractive și cu ceva perspective pentru a se încheia o posibilă negustorie cu produse tradiționale ale locului sau chiar o afacere, în stil mare, cu material lemnos brut sau fasonat, la joagărele acționate cu apă, pe care le stăpaneau în devălmășie mocanii Vrancei  Aceștia afirmau și încă susțin că se trag din sângele lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iar averea lor obștească este danie de la același domnitor. Așa că atunci când regimul comunist a decis să le confiște munții, cu pădurile și pajiștile lor, ferăstraiele și morile și i-au împovărat cu cote de predat din produsele lor, vrâncenii au înnebunit cu totul și au produs, în acea perioadă, cele mai puternice mișcări de rezistență anticomunistă, după cum amintește și site-ul memorialsighet.ro în articolul Organizaţia „Vlad Ţepeş II” Vrancea.

Cu toate că nu au reușit atunci să doboare regimul sau să-și recupereze pădurile și mijloacele economice de trai, au demonstrat și au anticipat că într-un viitor nu foarte îndepărtat aceasta orânduire comunistă poate fi distrusă tot cu forța și așa s-a întâmplat.   

În cazul în care călătorul ar fi trecut pe la jumătatea secolului al XX-lea prin acea regiune, ar fi auzit și mai multe povești despre partizanii care luptau în munți, dar întrucât acea perioadă a fost destul de agitată și nesigură pentru un om pașnic, ar fi mai bine să ne plimbăm cu drumețul nostru în vremuri mai liniștite, prin Vrancea cea veche, dintre cele două Războaie Mondiale. Așa că de la Valea Sării, pe drumul ce o lua spre stânga, se putea ajunge în frumoasele localități Vrâncioaia, zisă în trecut Văsui de la pârâul ce o străbate și mai ales în  comuna Poiana, considerată cel mai vechi sat al comunei Vrâncioaia. Numele Văsui s-a păstrat până în anul 1937, când s-a schimbat în Vrâncioaia, în amintirea legendei babei Vrâncioaia, despre care pomenește mai bine următoarea sursă: Legenda babei Vrancioaia | La mine, în Vrancea 

Aici, la Vrâncioaia, iscoditorul nostru călător s-ar fi putut întâlni cu un om de seamă al județului, anume Nicolae Jechianu, care şi-a dedicat viaţa întreagă semenilor săi, încercând, pe cât a putut, să le ofere posibilitatea de a alege o viață mai bună decât cea pe care o trăiau în mod obișnuit. Ar fi reușit mai mult, dar tovarășii au decis că nu au nevoie de astfel de minți luminate care pot conduce populația pe căi greșite față de ideile comuniste și l-au pus imediat la respect cu câțiva ani de pușcărie și apoi domiciliu forțat la Putna Seacă (Garoafa ), unde a și murit, uitat de toată lumea. În 2012, acest lucru a fost parțial remediat, fiind editată o lucrare închinată vieții acestui adevărat apostol vrâncean.

După ce lăsa Vrâncioaia în urmă, inclusiv localitatea Spinești, în calea drumețului nostru se ivea comuna Năruja, vestita localitate care după Vidra era considerată inima Vrancei străvechi. Aici funcționa și un spital ridicat la îndemnul regelui Carol I, o judecătorie și o subprefectură, într-un cuvânt era focarul instituțional de care se agățau mocanii Vrancei atunci când interesele îi mânau să-și caute dreptatea. La judecătorie ajungeau toate obștile ținutului pentru a-și organiza modul de funcționare, la spital își îngrijeau suferinzii, iar la subprefectură se jeluiau de toate nedreptățile ce li se întâmplau. 

În legatură cu toate acestea, drumețul era cu siguranță nepăsător, dar o negociere cu conducerea unei obști putea conduce la o afacere bună, cheresteaua de aici fiind la ceva căutare în piețele de desfacere ale timpului. Dacă, în schimb, alegea doar plimbarea, iată, potrivit fotografiilor alăturate, ce putea să observe în drumul său, drum care ulterior se îndrepta către localitatea Nistorești și apoi către fosta comună Herăstrau, unde cel mai independent schit dintre toate câte există în țară l-ar fi primit cu multă îngăduință, pentru că în casa lui Dumnezeu sunt așteptați și cei fără păcate, dar mai ales cei păcătosi, iar drumețul, de profesie negustor, avea cu siguranță și ceva pe suflet. Schitul sau mănastirea Valea Neagră a fost acel așezământ religios de care nu s-a atins nici secularizarea lui Cuza și abia comuniștii au reusit să-i confiște, pentru puțin timp, averea forestieră, dar o suprafață de aproximativ 800 de ha i-a fost restituită de autorități, după un proces greoi, dar, cică, ar mai trebui să mai primească până la 1.400 de ha, cu cât figurează lăcașul în documentele de arhivă din anul 1948.

 

Fleacuri, ar fi zis călătorul nostru care, ca orice om umblat, știa că averea omului nu este situația materială, ci mulțumirea sufletească și aici probabil că sunt incluse sănătatea, familia, plimbările prin toată lumea, etc. și la sfârșit poate fi luat în considerare și avutul care trebuie să fie atât cât să-ți permită să trăiești decent, nu să l folosești pentru a te da mare.

Dar destul cu filozofia, pentru că în respectiva regiune călătorul trebuia să ajungă neapărat și la cea mai veche așezare vrâncenească, la Nereju, despre care legendele locului amintesc ca ar fi luat ființă încă de dinainte de coborârea lui Dragoș Vodă și Radu Negru de peste munți, pe vremea migrațiilor barbare, din românii retrași aici pentru a se feri de acești năvălitori care jefuiau și le prădau tot avutul. Paltinul și nou reînființata comună Spulber i-ar fi plăcut și acestea în bună măsură pentru că locurile respective sunt frumoase, iar oamenii de aici  erau de treabă. Dar oboseala drumului l-ar fi făcut să caute un loc de odihnă, pentru că a doua zi urma drumul de întoarcere și o nouă etapă în plimbarea sa. 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.