Foto | Prin câmpia veche a județului Vrancea
După ceva timp petrecut prin alte locuri din țară sau pe la el, pe acasă, călătorul de la începutul veacului trecut și-a adus aminte din nou de pământurile actualului județ Vrancea și a decis să se întoarcă și să treacă de data asta prin câmpia cea mănoasă aflată în estul județului nostru. Dar pentru că orice excursie presupune unele cheltuieli , iar drumețul nu era angajat la stat, trebuia să-și procure resursele din mici negustorii de sezon, așa că o plimbare prin această regiune putea fi și un prilej de a încheia unele tocmeli cu personajele avute din timpurile de altădată, boieri și boieroaice, dintre care unii vor fi amintiți mai jos.
Așa că se îndrepta de data aceasta de pe peronul gării vechi a orașului Focșani către Plainești ( azi Dumbrăveni), trecând un pic prin fosta comună Budești, de unde trebuia să ridice niște bani de la o afacere mai veche. Comuna Budești, care își trage numele de la vasele de lemn numite budei sau budui , pe care le foloseau localnicii pentru a strânge apa de băut de la izvoarele numeroase din zonă este în prezent sat în cadrul comunei Cotești, dar după cum se vede în fotografiile vremii avea în trecut instituții frumoase și ambiții mari. Însă din anul 1968 localitatea a fost subordonată comunei vecine Cotești și nu a reușit nici după anul 2000 o desprindere administrativă așa cum s- a întâmplat în apropiere cu comuna Popești.
Însă călătorul nu- și bătea capul cu astfel de lucruri și ori călare ori cu alt mijloc de locomoție, iute și economic, intra cu îndrăzneală în băraganul Vrancei , fie înconjurat de un praf înecăcios, fie prin niște noroaie până la osia roții carului , în funcție de anotimp, cu excepția iernii, când, probabil s ar fi oprit din drum ,din cauza viscolului și a zăpezilor. Ca un exemplu, iarna anului 1953-1954 , a așternut în această zonă troiene de până la 5 m înălțime , dar cu siguranță că al nostru drumeț ar fi evitat acest anotimp într-o o eventuală incursiune.Sihlea ,Măicănești și Bălești erau traversate cât de repede posibil, neputând găsi la conacul cel mai fălos din regiune pe stăpânului funciar al zonei, boierul Ghica, care stăpânea toate țarinile din jur.
Așadar se grăbea să ajunga repede la Mărtinești unde trebuia să se întâlnească cu o personalitate națională anume primul nostru olimpic George(Gheorghe ) Plagino, care venise câteva zile la proprietatea sa, rest din fabuloasa avere a bunicului său, marele dregător Plagino de la Dumbrăveni ce nu apucase să fie tocată la cărți de către cartofororul ginere al acestuia. Aici, probabil, că în scurta lui întâlnire cu boierul, acesta i- ar fi explicat cum a reușit sau cum nu a reușit în Franta , la Olimpiada din 1900, să obțina mai multe puncte la trasul la țintă, în talgere , calificându -se doar pe locul 13 , cu atât mai mult cu cât la partidele de vânătoare de pe moșiile sale împușca și pasărea din zbor sau ucidea pe loc și căprioara ascunsă în tufiș. Din păcate la Olimpiadă nu a reușit mai mult punând totul pe seama emoțiilor sau ceva de acest gen.
Călătorul ar fi dat ușor din cap, semn că l -a înțeles, dar l-a rugat să încheie mai repede mica lor afacere agricolă, pentru că atât boierul avea numeroase treburi la București, dar și drumețul noi locuri de văzut și poate alte negustorii de reglat, așa că fuga pe la Obileștii de altădată (azi intitulați Bordeasca ) și pe la Gologanu ,ambele fiind la epoca respectivă moșiile familiei Râmniceanu, capul gospodăriei fiind presupus a fi reprezentat modelul Scatiului în romanele celebre ale lui Duiliu Zamfirescu.Marele nostru scriitor poate a văzut cu închipuirea cum pe aceste pământuri a prosperat, dar a și murit, zdrobit cu picioarele de țărani, personajul Tănase Scatiu, dar modelul lui, Dimitrie Simionescu Râmniceanu nu a decedat la fel acesta găsindu- și sfârșitul la 1903 în patul său din casa de la Focșani situată lângă actuala Școală Duiliu Zamfirescu, cunoscută și ca Școala nr 10.
Arunca un ochi și către localitatea Jiliștea, unde în urmă cu sute de ani, Ioan voda cel Cumplit zis și Armeanu zdrobea într- o bătălie cumplită oștile sultanului și pe ale rivalului său din Țara Româneasca, Petru Schiopu.
Mai departe la Răstoaca se putea întâlni cu fata lui Gheorghe și Smaranda Apostoleanu, Victoria căsătorită Bibescu, cea de pe urma căreia s- a produs în timpuri mai recente un nefericit derapaj în procedura de aplicare a Reformei în domeniul proprietății, adica legea nr 247 / 2005.
Și ajungând în aceasta etapă a drumeției, călătorul nu alegea drumul către stânga spre Focșani , ci pe acela din dreapta către Siret, trecând prin comuna Suraia unde ar fi auzit de cel ce stăpanea acest ținut anume savantul Voinov care a descoperit primul aspecte inedite în domeniul geneticii.
În final călătorul se deplasa prin Vulturu, apoi prin fosta comuna Maluri și putea rămâne ceva timp la Călieni sau Nănești, într- o casa particulară, la doi pași de Siret, unde câteva partide de pescuit i -ar fi diversificat rutina din ultima vreme, cu o captură sau mai multe de crap , exemplarele de 15-20 de kg nefiind rare în aceste ape curgătoare, nici măcar în zilele noastre, darămite în vechime .
Florin Marian Dîrdală
Florin Marian Dîrdală este cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Citiți și:FOTO | Prin podgoriile Vrancei de altădată (II): Cârligele și Jariștea
Foto | Prin podgoriile Vrancei de altădată: Popești, Urechești și Cotești;
Foto | O drumeţie în Vrancea, pe Râmna în sus;
Foto | Pelerin prin Slam Râmnic, adică prin sudul Vrancei;
Foto | La pas, într-o călătorie imaginară prin trecutul județului Vrancea
