În anul 1894 Jules Verne trimitea o scrisoare simplă unei tinere din orașul Focșani. Pentru marele autor faptul respectiv era, poate, o formalitate, dar pentru domnișoara din Focșaniul de altădată acest lucru a fost ca o explozie de bucurie. Ce i-a scris vizionarul Verne acestei fete, pe nume Elena Cristodorescu, aflăm din cele deja publicate astfel :

Jules Verne, adulat de o românca - GAZETA de SUD

Dar pentru a obține această reacție, cu siguranță că, juna Elena Cristodorescu i-a trimis numeroase depeșe și l-a felicitat, mai mult ca sigur, pentru toată opera sa. Sau, poate l-a rugat să nu o ignore și să- i trimită un semn cu care să se poată lăuda în fața prietenelor sale. Nu putem afla ușor sau chiar deloc ce epistolă a fost îndreptată către Jules Verne, dar am reușit să descoperim cele consemnate de celebrul autor de romane SF. Cuvinte pe care le-a direcționat către această focșăneancă. Mai mult decât atât, după cum se poate observa de toată lumea, conținutul scrisorii e puțin spus rafinat, e chiar sublim.

Însă întrebarea valabilă azi, pentru cine e curios, ar fi cine a fost această Elena  Cristodorescu?

Astfel, aflăm din documente că în Focșaniul vechi locuia, pe la finele  secolului al XIX lea, o familie înstărită formată inițial din Cristodorescu Alecu (diminutivul lui Alexandru ) cu soția Aneta. El, destul de bătrân (născut în jur de 1830-1835), iar Aneta, tânără, venită pe lume pe la  anul 1860. Ca să poată trăi bine, Alecu s-a făcut arendaș de moșii și a luat în grijă o proprietate de pe la Suraia, cătunul Dumbrăvița, unde s-a mutat cu tot cu familia, într-o casă lăsată de boierul, stăpân pe acele locuri. Cam la fel procedase și tatăl lui Duiliu Zamfirescu cu moșierul ce fusese model pentru personajul Tanase Scatiu. Acesta a primit, inițial cu chirie casa din Focșani, de lângă fosta Scoala nr. 10 și a trebuit să muncească toată viața pentru Scatiu sau, cel puțin, până când acesta i-a făcut, la un moment dat, act de proprietate pe respectivul imobil. De aici poate și aversiunea romancierului nostru pentru rapacele vecin al familiei sale.

Revenind la cei doi Cristodorescu, în anul 1876, li se naște cea care a devenit prietena de corespondență a lui Jules Verne, Elena Cristodorescu. Nașterea a fost înregistrată la Oficiul de stare civilă al Primăriei Suraia astfel: „act de naștere din anul 1876 luna august ziua 7, ora zece dimineața, s-a născut Elena, de religie ortodoxă, de sex femeiesc, născută în cătuna Dumbrăvița, comuna Suraia, în ziua de șase ale lunii august, în casa părinților săi din marginea comunei, fiică a d-lui Alecu Christodorescu, în etate de 42 de ani, profesiunea arendaș de moșie și a Anetei Alecu Christodorescu de 24 de ani, de profesiune casnică”

Din păcate, statutul marginalizat al fetelor și femeilor de la acele timpuri i-a produs câteva neplăceri Elenei. În sensul că în afară de câteva clase primare și poate un an sau doi pe la un pension de fete din oraș, altă formă de învățământ tânara noastră nu a mai urmat. Dovadă că la măritișul ei de la 22 ani figura în evidențele de căsătorie ca având „ocupația de menajeră”. Însă simplă așa cum i-a fost viața, a manifestat un interes formidabil pentru limba franceză. Pe care a învățat-o la perfecție încât a putut citi opera lui Jules Verne în original. În secolul al XIX lea aceste romane nu erau, încă, traduse în limba română, primele traduceri ale cărților lui Verne realizându-se abia prin anii 1908-1909. Însă Elena Cristodorescu primea în anul 1894 de la Jules Verne notă de trecere la limba franceză, autorul mărturisindu-i că

„regretă nespus pentru că nu i se poate adresa în românește, așa cum, admirabil, tânăra Elena i se adresase în franțuzește”.

Cu toată această izbândă, viața acestei focșănence apare din documente ca fiind destul de chinuitoare. În anul 1893 i s-a stins părintele, iar patru ani mai târziu și mama sa Aneta, în vârstă de puțin peste 40 de ani. Ceea ce e curios, aceasta a murit dintr-o cauză destul de stranie pentru acest teritoriu românesc și acest climat temperat al nostru.

S-a stins, conform constatării medicului, „de febră tifoidă”. Dar febra tifoidă, conform surselor medicale, este specifică zonelor calde  Asia, Africa etc ) .Așa că nu ar fi exclus ca după ce a murit Alecu Cristodorescu în 1893 (lăsând ceva avere) și Elena a reușit să primească un răspuns de la Jules Verne în anul 1894, aceasta împreună cu mama sa să nu fi pornit în vreo aventură pe Glob, asemenea personajelor marelui romancier. Și în această excursie biata Aneta să se fi ales cu această infecție care i-a grăbit și adus moartea. Cine știe? Cert e că în 1897 Aneta s- a stins la o vârstă tânăra lăsând, probabil, pe fiica sa Elena extrem de mâhnită. Un an mai târziu aceasta a decis, totuși, că viața merge înainte și l-a luat de soț pe un telegrafist (meserie bună pe atunci) anume Petrache Burlan, devenind „d-na Elena Burlan”. În proaspăta familie a venit repede și un copil botezat Neculai Burlan, dar viața de cuplu era departe de ceea ce trebuia să fie. 

Bătăi, injurii, adulter, toate din partea soțului, au determinat- o pe Elena să ceară divorțul care a fost admis în anul 1904, revenindu-i, legal, pe lângă copil și o parte a banilor din agoniseala fostei familii, dar și cărțile din colecția Călătoriilor Extraordinare scrise de Jules Verne. Pe care le devorase în copilărie și le-a reluat în acea perioadă grea din viața sa. Mai ales că auzise că în anul 1905, pe data de 24 martie se stingea cel mai bun prieten din întreaga sa existență: vizionarul Jules Verne. După acest an Elena Burlan, fostă Cristodorescu a părăsit orașul nostru, casa familiei de la Focșani din actuala stradă Miorița (de lângă Cantina socială a orașului) rămânând în posesia unui frate, magistratul Constantin A. Cristodorescu. Și-a refăcut viața în capitala țării, existând pe site-ul Biblioteca Digitala a Bucureștiului o mențiune de căsătorie din anul 1913 cu un anume Ignat Cristea. Cum o fi fost viața ei mai departe, alături de noul soț, se poate afla, cercetându-se acest lucru la sala de studiu a Arhivelor Centrale, dar pentru noi e suficientă povestea încântătoarei  corespondențe purtate de Elena Cristodorescu din Focșani cu marele romancier Jules Verne.