Pe vremea când visul unei căi ferate părea o ambiție rezervată doar marilor orașe, în inima Vrancei s-a născut un proiect care a schimbat destinul unei regiuni. În anul 1902, un grup de oameni cu spirit vizionar a pus bazele Societății „Vrancea”, cu scopul de a lega orașul Panciu de restul țării printr-o linie de cale ferată.

Douăzeci de ani mai târziu, mirosul de must și ecoul roților de tren deveniseră parte din viața locuitorilor.

Potrivit unei postări publicate duminică, 19 octombrie 2025, pe grupul de Facebook „Gări din România” de către administratorul Tudorel Cristian Nenciu, linia ferată Mărășești–Panciu a fost inaugurată în 1904 și a reprezentat prima cale ferată construită și exploatată de o companie privată în Vechiul Regat.

 De la dealurile cu vii la inima Moldovei

Trenul care lega Panciu de Mărășești oprea la Crucea de Jos, Răzoare, Diocheți și Panciu, aducând viață, comerț și speranță acolo unde altădată era doar drum de praf și car cu boi.

„Șinele lucitoare tăiau dealurile Vrancei, trecând printre crame și vii, ducând cu ele mirosul de must și dorul de casă”, scrie Tudorel Nenciu, evocând poezia unei epoci în care locomotiva era simbolul progresului.

După Primul Război Mondial, când bombardamentele au distrus mare parte din infrastructură, localnicii au refăcut linia cu propriile mâini. În 1923, a fost reconstruită complet și s-a născut halta Mărășești S.A.V., devenită ulterior Vrancea.

Statul român a răscumpărat linia în 1936, consolidând legătura strategică a zonei viticole cu principalele rute comerciale ale Moldovei.

 Cutremure, războaie și renaștere

Cutremurul din 1940 a fost un moment tragic pentru Panciu. Gara s-a prăbușit, iar orașul a devenit primul din România distrus complet de un seism. Cu toate acestea, între 1941 și 1943, gara a fost reconstruită din temelii — un simbol al voinței de a merge mai departe.

Nici al Doilea Război Mondial și nici marele cutremur din 1977 nu au reușit să oprească „linia vinului”, cum o numesc cu mândrie vrâncenii.

„Două războaie mondiale, două cutremure — 1940 și 1977 — nu au reușit să închidă linia vinului. Democrația postrevoluționară a reușit. În ritmul acesta, vom vedea căile ferate secundare doar pe Discovery”, a comentat ironic administratorul grupului, Tudorel Cristian Nenciu.

 De la mândrie locală la uitare administrativă

Ultima mare investiție a avut loc în 1999, când linia Mărășești–Panciu a fost refăcută complet. Din păcate, câțiva ani mai târziu, aceasta a fost trecută în categoria „neinteroperabilă”, pierzându-și statutul de rută activă și fiind ulterior închisă.

Ceea ce cândva era o arteră a vieții economice vrâncene, ce transporta vinurile de Panciu către marile târguri ale țării, astăzi este doar o amintire și un subiect de nostalgie pentru iubitorii de istorie feroviară.

Trenul care purta aroma Vrancei

Linia Mărășești–Panciu nu a fost doar un drum de fier, ci o punte între tradiția vinului vrâncean și lumea modernă. Astăzi, ruinele gării Panciu și șinele ruginite amintesc de o vreme în care trenul era mai mult decât un mijloc de transport – era simbolul progresului, al speranței și al identității unei comunități.

Ziarul de Vrancea readuce în atenția cititorilor o parte din istoria feroviară a județului – „linia vinului”, o poveste despre curaj, renaștere și uitare.

Poate, cândva, trenul care purta aroma podgoriilor vrâncene va reveni pe șine, pentru ca istoria să se repete… pe roți de oțel.

Foto:Grupul de facebook Gări din România