Foto | Pe urmele „Pustnicului” devorator de putregai în Vrancea
Munţii Carpaţi, cu suprafeţe importante de păduri seculare, sunt printre cele mai importante centre de biodiversitate din Europa. Deseori, arborii seculari sau vătămaţi au fost recoltaţi, în unele zone aceste practici punând în pericol habitatele speciilor de coleoptere saproxilice protejate prin Directiva Habitate, cum ar fi: Rosalia alpina - croitorul alpin, Osmoderma eremita - gândacul sihastru, Cerambyx cerdo - croitorul mare al stejarului), Morimus funereus - croitorul cenusiu şi Lucanus cervus - rădaşca, specii care în trecut erau considerate dăunători biotici.
Doi doctoranzi, absolvenţi ai Facultăţii de Geografie – Bucureşti, şi-au propus ca subiect pentru tezele de doctorat studierea acestor insecte, mai bine zis a ”gândacului sihastru” sau ”Pustnicul”, cum mai este numit, una dintre insectele utile pentru rezilienţa pădurii de foioase. Baza de cercetare o constituie o pădure din apropierea localităţii Tulnici, scopul cercetării fiind stoparea şi inversarea tendinţei de pierdere a habitatelor speciilor de coleoptere saproxilice cu areal în Carpaţi protejate prin Directiva Habitate, prin demonstrarea unor acţiuni de conservare pentru creşterea conectivităţii habitatelor favorabile în (Parcul Natural Putna-Vrancea şi replicarea activităţilor cele mai potrivite în alte situri Natura 2000 din România).
Marian, unul dintre doctoranzi, este pregătit să pornească în căutarea Sihastrului, cu ajutorul unui detector. Nu durează mult şi...
- Ce se aude? întreb
„În momentul de faţă se aude semnalul emis de transmiţătorul montat pe un Osmoderma eremita - gândacul sihastru. Într-unul din aceşti arbori găsim un Sihastru, care are montat transmiţătorul şi insecta se mişcă”, spune drd. Marian Mirea.
În fiecare zi, cei doi doctoranzi îşi notează coordonatele Sihastrului şi verifică capcanele în care prind insecta.
- Cine este acest „domn”, ca să zic aşa? întreb amuzată.
„Este o insectă saproxilică pe care noi o monitorizăm şi încercăm să aflăm cât mai multe despre ea, pentru a avea un plan mai bun de conservare a ei.”
Gândacul Sihastru sau Pustnicul, aşa cum sugerează şi numele, este foarte greu de găsit.
Este ora prânzului, temperatura este ridicată, aşa cum îi place şi, din nou detectorul îl deconspiră.
- Aţi mai detectat un Sihastru? întreb
„Da... Încercăm să-i determinăm cu exactitate locaţia, ca să ştim dacă este la bază sau spre coronament. În momentul de faţă se află spre coronament”, spune drd. Marian Mirea.
Treabă de detectiv, care cere fineţe, pentru că ”Pustnicul” nu se lasă uşor descoperit, mai ales că se ascunde în arbori foarte bătrâni, cu scorbură, stejari de preferinţă. Nu sunt matinali şi nici temperaturile scăzute nu le sunt pe plac, devenind activi între orele 12- 14.
„Atunci încep să iasă din scorbură să-şi caute parteneră pentru a se reproduce, acesta este principalul lui scop.”
Pentru a-i prinde, doctoranzii folosesc capcane cu feromoni, non letale, care sunt verificate zilnic. După ce sunt marcaţi, sau li se ataşează câte un transmiţător, fiecare insectă este eliberată.
Unii s-ar putea întreba, de ce este atât de important proiectul încât să intereseze U.E, care-l susţine din punct de vedere financiar...
„Habitatele sunt în declin şi-n teorie orice specie trebuie protejată, conservată”.
- Ce face? întreb
„Descompune lemnul mort. Nu se atinge de copacii vii, el descompune lemnul mort, este o insecta saproxilică”, mai spune drd Marian Mirea.
Lavinia, colega lui Marian, spune că în capcane n-a căzut doar Sihastrul, au căzut şi alte insecte şi chiar vietăţi mai ciudate, atrase probabil de insecte.
„Ieri, la o capcană, s-a întâmplat că am prins un liliac! L-am fotografiat după care l-am eliberat”, spune drd. Lavinia Pîndaru.
Proiectul are un caracter demonstrativ care poate fi replicat la nivelul ţării.
„Prin acţiunile pe care le realizăm în acest proiect vrem să îmbunătăţim statutul de conservare a insectelor saproxilice din România şi nu numai, spre binele unor ecosisteme naturale, sănătoase.Datorită cerinţelor foarte stricte de habitat, gândacul Sihastru este o specie indicator pentru ecosistemele cu arbori scorburoşi. Este o specie cu densităţi foarte mici, care nu provoacă daune economice lemnului hrănindu-se exclusiv cu lemn în putrefacţie.”
Parteneri în proiect sunt Parcul Natural „Putna”, Universitatea Bucureşti, Asociaţia Pentru Conservarea Diversităţii Biologice şi Agenţia pentru Protecţia Mediului, care este partenerul coordonator. ( Janine VADISLAV )
