Local
(Update) Foto | Opriți-l pe Abeaboeru! Profesoara Ana Hanu îl acuză de plagiat
13 oct 2020
7922 vizualizări
Foto: Primarul Cristi Misăilă înmânându-i titlul de cetățean de onoare lui Petre Abeaboeru
Foto: Monografia lui Abeaboeru și cele două volume ale prof. Ana Hanu, plagiate de Abeaboeru
Foto: Vicepreședinții Consiliului Județean Vrancea, Eugen Simion etc. la lansarea unui volum plagiat de Abeaboeru
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Foto: Precizările pe 6 pagini ale prof. Hanu cu cele 159 de texte plagiate
Petre Abeaboeru nu este la prima aventură de plagiat. Ultima victimă este prof. Ana Hanu. Paradoxal, Primăria Reghiu l-a răsplătit pe plagiator, plătindu-l consistent pentru ispravă. Spre rușinea administrației vrâncene, Abeaboeru a primit titlul de cetățean de onoare în mai multe localități, inclusiv în Municipiul Focșani.
Distinsa profesoară Ana Hanu, fost director al Școlii din Șindrilari aproape 30 de ani, unde a predat istoria patru decenii (1973-2013) este ultima victimă a plagiatorului Petre Abeaboeru. Absolventă a Facultății de Istorie-Geografie din Craiova, unde i-a avut magiștri pe cunoscuții universitari Titu Georgescu și Florin Constantiniu, Ana Hanu trăiește de aproape jumătate de secol în Comuna Reghiu, de pe Valea Milcovului, unde a cercetat pas cu pas locurile din acest spațiu geografic. Rezultatul s-a concretizat în lucrările „Lumea de la catedră” și „Monografia Comunei Reghiu”, două volume care cuprind istoria localității și surprind evoluția civilizației din acest colț de Românie.
„Cunosc fiecare suflet și fiecare deal sau pârâiaș, iar locuitorii între 18 și 60 de ani au fost elevii mei”, ne-a spus prof. Ana Hanu. Roadele documentării de o viață au atras atenția plagiatorului Abeaboeru, care nu s-a mulțumit să citeze lucrările prof. Hanu și să folosească informațiile din cele două volume, ci le-a copiat și compilat fără jenă în volumul „Comuna Reghiu și comorile sale”, iar Primăria Reghiu l-a plătit pe plagiator pentru „munca” sa. Felicitări, Domnule primar, așa vă onorați profesorii care v-au educat!
Abeaboeru a plagiat 159 de texte din Ana Hanu
Dezamăgită de șiretlicurile plagiatorului, care nu a manifestat respect față de munca sa, prof. Ana Hanu a luat pagină cu pagină monografia întocmită de Abeaboeru, identificând nu mai puțin de 159 de texte și fotografii preluate din cărțile domniei sale. Cu răbdare și meticulozitate le-a înșirat într-un tabel, pe care îl oferim și noi cititorilor și autorităților competente, pentru a vedea cum în Vrancea, impostura este plătită din banii statului și mai ales este recompensată cu titlul de cetățean de onoare.
„Unii mă vor crede invidioasă. Pe aceștia, ca și pe toți cei care citesc aceste rânduri, îi îndemn să studieze cu atenție cele de mai jos! Să se așeze în locul meu, apoi să tragă concluzii! Fac aceste precizări pentru simplul motiv ca cititorii să știe adevărul. Nu fac altceva decât să atenționez că munca fiecăruia trebuie respectată! Dar nu mă așteptam ca un monografist să fie prins copiind, ca un elev stângaci sau ca un începător în ale scrierii”, notează profesorul Ana Hanu în demersul său public pentru cunoașterea adevărului și a modului în care a fost victima unui furt, pentru că plagiatul înseamnă FURT INTELECTUAL.
Prof. Ana Hanu încheie cele 6 pagini de texte plagiate de Abeaboeru, cu următoarele cuvinte: „Nu am de la autor decât pretenția de a recunoaște adevărul. Dar, după cum mă aștept, nu cred că o va face vreodată”.
Opriți-l pe Abeaboeru!
Cazul Abeaboeru este simptomatic pentru viața culturală din Vrancea. Nu este excepția, ci este barometrul vieții culturale vrâncene și culmea decadenței onoarei celor care îl cultivă. Noi înșine, cu ani în urmă, i-am prezentat cu generozitate primele monografii în paginile acestui jurnal, dar în momentul în care am sesizat plagiatul am refuzat să mai oferim cititorilor noutățile sale editoriale. Atunci autorul a trecut la alt nivel și în 2014 a lansat un așa zis „dicționar (constelație a...) al scriitorilor vrânceni” (o sumă de texte plagiate din lucrările unor autori vrânceni), prefațat de Eugen Simion, fostul președinte al Academiei Române, care a participat la lansarea primului volum. Din acel moment Abeaboeru nu mai este de oprit, bate coclaurile în căutare de victime și titluri de cetățean de onoare. Nu vreau să dau amănunte despre modul în care i-a potcovit rău pe unii coautori, ca la monografiile comunelor Valea Sării sau Bolotești, ori cum a făcut un ghiveci din Monografia Comunei Spulber, care zace ascunsă în podul Primăriei sau dezastrul din Monografia Comunei Mera.
Consiliul Județean Vrancea garant al plagiatorului Abeaboeru
Atrag atenția autorităților județene că Abeaboeru este emblema Vrancei actuale, atâta timp cât lucrările sale sunt lansate în prezența vicepreședinților Consiliului Județean și a fostului președinte al Academiei Române, primește titlul ce cetățean de onoare al Municipiului Focșani, în anul Centenarului Marii Uniri (deși nu a scris nimic despre Orașul Unirii), ba se pare că o stradă din satul natal îi poartă numele și chiar o școală ar fi primit numele său. Din păcate, așa arată Vrancea în anul de grație 2020, un județ în care impostura însăși este cetățean de onoare. Vinovați de această stare suntem toți, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar principalii vinovați sunt politicienii care conduc de 30 de ani Vrancea și au promovat acest gen de sfertodoct cetățean de onoare al Orașului Unirii în anul sacru al aniversării Reîntregiri teritoriilor românești. Suntem din acest punct de vedere, rușinea României și greu vom ieși din mocirla unde ne-a adus o clasă politică imorală, incompetentă, coruptă, fără Dumnezeu, care își bate joc de tot ce este sfânt în acest județ!
Romeo-Valentin MUSCĂ
Citiți și:Domnului cetăţean (fără) de onoare Abeaboeru
Știre actualizată 11.10.2020.În cursul zilei de duminică 11 octombrie 2020 profesoara Ana Hanu a activat următoarea postare pe contul său de facebook
”STIMAȚI CITITORI AI ACESTOR RÂNDURI
Nu aș fi vrut să ajung, la vârsta mea, subiect de presă.
Îmi era de ajuns statutul meu, de pensionară și bunică, pentru a mă bucura in anii senectuții de liniștea sufletească in cadrul familiei mele, fără a deranja pe nimeni.. Dar ceva mi-a tulburat această liniște.
Mulți aveți acasă cele două modeste cărți ale mele : "Monografie comunei Reghiu" și "Lumina de la catedră", pe care le-am dăruit copiilor dumneavoastră la serbările de sfârșit de an școlar.
Aceste cărți le-am scris cu tot sufletul pentru localnicii si meleagurile care m-au adoptat cu aproape o jumătate de secol în urmă. Nu aveam bani personali suficienti pentru editarea lor si mi-au sărit în ajutor foști elevi ai școlii, care le-au sponsorizat.
V-am mulțumit atunci și vă mai mulțumesc și azi, dragii mei: Bouros I. Marcel, Calinoiu F. Radu Emilian, Dumitrașcu Dorel, Hagiu D. Marian, Hagiu Panfelus, Hagiu D Nicușor, Hagiu Mitică (Dumnezeu să-l odihnească!), Grădișteanu Radu, Lal Victoras, Macovei Otilia, Nanu Ștefania, Țurcan Nicușor!
Voi ați știut atunci să apreciați necesitatea acestor lucrări pentru informarea celor interesați de trecutul comunei voastre, in general, și de al școlii, in special.
...Dar in 2019 la primărie s-a prezentat un domn, dornic de câștig, care a solicitat să actualizeze monografia comunei, s-o facă " mai atractivă, cu poze color", bineînțeles plătită. A avut mare putere de convingere, că a trecut imediat la treabă. Nimic ilegal!
Dar moral???
Eu muncisem destul (doi ani în arhive, scuturând și inhalând praf și mucegai de pe fiecare filă!) la cele două lucrări, "desțelenisem" terenul și moral ar fi fost măcar să mă întrebe dacă nu vreau să le actualizez.
M-am resemnat și chiar am stat de vorbă cu această persoană, aratandu-i că vine pe "un teren deja lucrat" in bună parte ( documentele sunt multe!) Mi-a cerut chiar o scurtă autobiografie pe care să o introducă în lucrarea sa. Nu știam că aceasta putea fi considerată ca un preț al tăcerii.
Ei bine, nu!
Pentru că, după ce am intrat în posesia unui exemplar, chiar de la prima pagină scrisă, am descoperit că incepe să folosească citate din lucrările mele fără a indica sursa. Și ce-i cu asta? Să mă bucur! Ar trebui, că doar atunci cărțile au valoare, dacă folosesc la ceva!!! Și au fost folosite de unii foști colegi in demersul didactic, dar nu pentru profit personal bănesc!
Dar în cazul de față este cu totul altceva.
Pe mine, când am conceput prima lucrare, m-a învățat îndrumătorul meu regulile elementare ale scrisului. Când se folosesc cuvintele altei persoane se aplică ghilimelele de rigoare, iar la subsolul paginii se trece sursa de inspirație, cu mare atenție: numele și prenumele autorului, lucrarea, editura, anul apariției, pagina sau idem, ibidem, după caz. Ori in cazul in discuție, nu s-au respectat aceste cerințe.
Asta m-a determinat să citesc și cu mai mare atenție, constatând că pe parcursul noii monografii se copiază foarte multe pasaje, de la câteva rânduri, la pagini întregi, din lucrările mele, doar la 14 poziții facandu-se trimitere la numele meu, in rest, cu destul peste o sută fragmente, uneori ușor modificate, nu face nicio specificație. Dacă ar fi respectat regula scrisului, probabil că numele meu apărea prea des în lucrarea sa și nu ar fi dat bine.
S-a mizat pe faptul că nu se poate sesiza șmecheria sa. Cu excepția mea, care am gândit fiecare cuvânt scris și le voi recunoaște oriunde și oricând!
Autorul Petre Abeaboeru a mers prea departe cu îndrăzneala sa!
Ar fi vrut să acapareze toată valea Milcovului.
La Andreiașu primarul l-,a refuzat categoric, spunând că dumnealui respectă pe autorul primei monografii, dl Costică Dirstaru, care o va actualiza.
I-a mers la Reghiu, fără probleme.
La Mera începuse lucrarea un renumit profesor de istorie, fost inspector, iar Abeaboeru" i-a suflat-o", venind înaintea acestuia la primărie si a încheiat contractul.
Schimbând traseul spre Vrancea istorică, la Bolotești și Valea Sării a avut coautori doi profesori locali, unul fost director, altul fost inspector, pe care, din câte se scrie in ziar, i-a păcălit la plata sumei. La o comună de munte a avut tupeul să propună unui profesor de istorie împătimit al arhivelor, să-i vândă manuscrisul monografiei, in schimbul unei sume destul de mari. Omul cinstit, "nu și-a vândut copilul", rodul lucrarii, ci a întocmit monografia gratis, ca semn al atașării față de această localitate, unde a predat la începutul carierei.
Așadar Petre Abeaboeru are un stil aparte de lucru...de care nu se poate lipsi.
Lucrarea de față este "ochioasă", cu format mare, cu multe poze color" , doar nu s-a zgarcit la bani.
Dar, pe lângă acuzele de copiat din lucrările mele, eu mai constat și alte lucruri:
- greșeli de localizare geografică: "pârâul Raiuti este afluent al Arvei" (?), "pârâul Reghiu udă comuna Mera'"(?), "focul viu din Farcaș" ( emanație de gaze sub dealul Raiuti-Starmina), poza din carte este luată de pe internet (o găsiți acolo, nu în Farcas!!!)
- confuzii de persoane (Gina Dumitrașcu)
- prăjina, ca unitate de măsură a suprafeței, are, după autor, 6,99m ( corect intre 180-200m.p.), se încurcă unitățile de măsură pentru suprafață cu cele de lungime; internetul i-a afișat bine, dar a citit prost;
- capitolul referitor la primul război mondial de la Reghiu este preluat de la Nereju ( a uitat să înlocuiască până și numele comunei) iar capitolul despre cel de-al doilea război mondial este identic cu cel de la Chiojdeni, inclusiv fotografiile și comentariile ( paginile 110-114 -la Reghiu identice cu paginile 188-192 de la Chiojdeni)
- in 2018 se reproșa acestuia, printr - un articol de ziar, identitatea acestor capitole la 5(cinci) comune iar capitolul "Agricultura" identic la 2 comune.
- Subsolul paginii, care arată sursele de inspirație, este tratat superficial. Exemplu, in primul rând pentru profesorii de istorie, la pag.90 si 94:
"Adaniloae, N.Petric, op.cit
Ibidem, p. ( care pag?)
Studii și comunicări...". ( care pag?)
Nu se cunoaște numele exact al renumiților istorici Nichita Adaniloae și Aron Petric? Care operă citată, pentru că anterior nu precizase titlul lucrării, iar numele scris greșit se repetă!
Și vă mai pot da și alte detalii de acest fel.
O lucrare scrisă în grabă, fără simțul răspunderii științifice, mânat doar după castig!
Îmi cer scuze persoanelor care se regăsesc în lucrarea respectivă, dacă le-am tulburat bucuria cu acuzele mele, care sunt reale și care nu trebuie să se mai repete!
Două mostre de copiere le aveți mai jos:
Ziarul de Vrancea nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.
.jpg)
