Local

Foto | O zi plină de grație ... ( 25 iulie  2021)

Janine VADISLAV
27 iul 2021 1090 vizualizări

Casă mică, colorată în galben, cu toate ferestrele deschise, trasă în ulicioara scurtă, acoperită de muşeţel înflorit, legată prin cordonul ombilical de strada mai mare, N. M, apoi Nordului şi iar N. M. (Cine-o fi fost oare de-l pomenim în fiesce zi?).  În umbra merilor târzii, înfrunzind discret - a fost iarnă lungă -  clipind din frunza strânsă ca o omidă de smarald, sunând din clopoţeii zimţaţi, adunaţi unii-ntr-alţii..., şade Alise cuibărită în perna moale, silabisind din cartea groasă, care-i lasă urme pe genunchiul julit. 

„Sis-ley... un Sisley solid (solid?), sobru (ca tata-moşu), ra - fi- nat (ce înseamnă?), un Monet albastru... Să-l întreb pe Monet?” 

Vocea clară se aude în sala despărţită de restul casei de perdeaua de mătase şi caşmir, mişcată uşor de aerul divin. Tonuri de gri şi de verde, nuanţe de brun deschis, de trandafiriu, câte o amprentă abia marcată ici și colo de clarobscur, absorbit de ton, totul dispărând în ocheanul întors. 

„Ar fi de ajuns să întind mâna, să deschid portiţa; ar fi un appassionato poetic, o atingere uşoară, o boare prietenoasă, sălbatică şi misterioasă; sau să deschid o poartă care nu există, să păşesc într-o curte care nu mai păstrează umbra urmei Leontinei, în aerul plin de praf... poate doar în amintirea mea. Pe un perete a rămas o fotografie care amintește de locul unde a fost viaţa ei în primii 45 de ani. Era oraşul pe ale cărei străzi treceau ghetele cu toc mic deasupra cărora se înălţa trupul ei frumos înfăşurat în catrinţa elegantă şi părul strâns în coadă, acoperit până deasupra frunţii cu baticul înnodat pe ceafă. 

Şi ce se vede! 

Prin geamul îngust, cu o pădure de nalbe înflorite,  jumătate din chipul copilei, cealaltă jumătate ascunsă în umbra dimineţii moale ca un gălbenuş de ou,  inexpresivă, ciudată, mută..., obosită, absentă, cu un fetru verde tras pe linia sprâncenelor blonde. Strada, întortocheată, cu praf încins de soare, cu  o cărare pe  marginea caselor, cu arome de plante putrede, de mucegai şi de var proaspăt stins. Numărate de două ori şi un sfert, pe degete, strada are 23 de case...

Doi ochi albaştri iscodesc casa de la nr. 23 în care, 7 fete ca 7 păpuşi încremenite în sorţul negru cu guleraş alb şi fileu (croşetat de bunica Roxanei dintr-a 7-a ), în care părul dispare cu totul, în mod neaşteptat... În capul mesei, grav ca un episcop în halatul violet şi bonet de aceeaşi culoare pe capul chel, domnul Vasiliu trece in revista, cu ochii lipiţi de somn, ţinuta fetelor. Într-un târziu, apare madam Vasiliu purtând pe braţe un vas de cristal plin cu pere şi prune abia pârguite, pe care-l aşează pe masa acoperită cu o ţesătură de caşmir. Cu degetele împletite în rugăciune, cu chipul ridicat spre cer, domnul Vasiliu murmură pios o poezie. O ploaie fină, ca o binecuvântare, îi udă până la piele.

La numărul 8, domnul Manea, întors din tură, cu cămeşoiul abia acoperindu-i genunchii, se spală la cişmea, aplecat tot sub şuvoiul subţire de apă cărămizie. Alături, Măndica ţine pe braţe prosopul în care capul bărbatului dispare cu totul, uimit cât de bine seamănă cu vasul de botez…  

„Parfum de levănţică”,  şopteşte fericit, admirat printre golurile din gard de puştanii cu spilhozenii pătaţi de agude.

Leontina aprinde lampa de gătit în bucătăria de vară, taie mărunt ceapa, ardeii, roşiile, morcovul, pătrunjelul, cu tot neamul lor şi la urmă, maţele de miel curăţate şi clătite cu oţet...  În 30 de minute ciorba e gata, taman când Milea, venind de la moară, deschide poarta cu nr. 19. La doisprezece şi un sfert  vine de la şcoală şi Alise. În curtea umbrită de doi meri stufoşi, e linişte.

Din capul străzii, coana Aurica mână din spate mica turmă de capre. Grăbeşte să intre în ogradă, să nu dea nas în nas cu Generalul, care a pus gând rău animalelor râioase.  Casele lor, a coanei Aurica mai mult o bojdeucă -  să nu spună careva că n-are şi ea un acoperiş de-asupra capului, n-are număr bătut în cuie, dar vecinii îl ştiu, 25...   Alături e frumoasa casă a Generalului, înconjurată de trandafiri roşii care miros a căcărează de capră...  

Alise, saltă pe vârfuri să vadă cum se preumblă, cu mâinile la spate, întâiul lui moştenitor, însoţit de surorile  de 10, 8 şi 5 ani, în mătăsuri roz, bleu şi roşu stins..., asortate la papuceii albi, de balet.  

„Adelaide!”  îţi mai aduci aminte cine a ales numele fetelor?  Că eu, nu!” întreabă Generalul vorbind pe nas.  „Nănaşele lor, de bună seamă... ”, spune Adelaide privindu-le cu drag.

„ N-ai avut nici un amestec, ca sa zic aşa?”

„Vai, Costele mă bănuieşti de ce e mai rău! Sunt nevinovată, jur!”

„Aşa crezi? Atunci intraţi în casă, e ora de somn.

Dincolo de gard e zarvă mare. 

„Nu poate omu să se hodinească în casa lui”, bombăne Generalul trăgându-şi bonetul pe ochi.

„Neamuri proaste, alde Ispilanti..., de pe Vasile Chilian”, spune madam Adelaide, care uită, pentru o clipă, că este soţie cu patru stele, de general. Un ceai, o cafea, Costele?” întreaba consoarta privindu-l cu drag.

Răspunsul nu-l mai aude căci micuţele viitoare generălese, sau chiar consoarte de conducători de stat, au dat iama în coafurile lor gândite şi întărite cu mult  fixativ, de coafeza  din cartier, care stă la nr.23.

La nr 18, Domnica, prăvălită peste pervaz, jeleşte după bărbatu care a lăsat-o pentru o drăguţă.  Alături, la nr. 20, Tudora, prietenă cu Leontina şi cu madam Costea, croşetează de zor, aşteptând de dimineaţă ca omu ei, bâlbâit din naştere să-i poată spune ce a păţit domnu Vladimir, de la nr 6, care s-a constipat şi a chemat salvarea să-l ducă la spital. 

La ora 12.30 fix, la capătul străzii, îşi face apariţia Nelu Duminică, sifonarul, cu faetoul plin de sticle şi calupi de gheaţă. Se opreşte la mijlocul străzii, dar din orice capăt ai privi, capul lui cu păr roşu, sclipeşte în soarele orbitor de-ţi ia ochii.

„Iar te-ai dat cu sclipici? întreabă domnu Costea privindu-l din spatele ochelarilor cu lentile groase de-un deşt. Om serios eşti dumneata? Cum să am încredere...!”

„N-a avut de lucru femeia mea”, bombăne Nelu Duminică punându-i în braţe un sfert de calup de gheaţă.

„Te laşi pe mâna femeii? N-ajungi departe”

„Da, ai linişte in casă”, spune Nelu râzând cu gura până la urechi.

„Să-mi fi făcut muierea mea  aşa ceva, jar mânca, se burzului domnu Costea.

„Zici dumneata, îi mănânci din palmă ca un cocoş dresat ce eşti, zi-i că nu-i aşa!”

Fără să mai aştepte răspuns, Nelu Duminică atinge spatele armăsarilor cu vârful biciuştii dispărând după colţ.  

Strada rămâne pustie şi doar sunetul înalt, pur al trompetei  se aude peste casele căzute în amorţeala amiezei.

„Iar a băut  domnu Lovin”, bombăne Leontina.

- „... sau poate l-a făcut Ştefania fericit, îngână  Milea în barbă. 

„Cum adică, l-a făcut fericit? întreabă Alise ridicând privirea din carte.

„Ca sa vezi, parcă citeai! Să-l întrebăm?

„Milea, tu ai minte, sau ce? se supără Leontina.

În casa cu pereţii galbeni se lăsă liniştea. Leontina aţipi pe marginea patului, Milea pe prispă, aşezat pe un ţol,  Alise se cuibări pe pervaz şi citi până căzu întunericul. 

„Cum o să fie, când n-o să mai fie strada asta? murmură Fina.

„O s-o căutăm  în cer...., şopti Milea. Ce facem mâine, mergem la ocol...?

„De ce?”

„E zi de târg...”

( Aceasta este strada copilăriei mele, dispărută – cum era, odată-  cu vecina ei, strada Vasile Chilian, despre care mulţi nici nu mai ştiu că a existat. Acoperită de nenumărate apartamente, care strivesc pământul sub greutatea lor…)( Janine Vadislav )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.