Foto | O frântură din Focșanii de altădată
Amintiri despre Leonard Cășăriu, fost ofițer IPJ Vrancea, și implicarea sa voluntară în viața Asociației Proprietari „Ștefan cel Mare”, Focșani
Am aflat cu profund regret despre dispariția, în anul 2024, a celui care a fost Leonard Cășăriu (Leo), ofițer la Poliția IPJ Vrancea. Amintirile noastre despre Leonard sunt, în mare parte, din copilăria și adolescența sa, dinainte de 1990. Pe linia răposatului Traian Dumitrescu, învățător și profesor, suntem rude mai îndepărtate cu Leo, dar, fiind vecini într-un condominiu din Ștefan cel Mare, Focșani, începând cu anii '70, am devenit inevitabil mai apropiați.
În acele vremuri, comunitățile erau unite, iar legăturile dintre oameni se formau prin sprijin reciproc și încredere comună. Vecinii nu erau doar trecători în drumurile noastre, ci adevărați prieteni și colaboratori. Vorbim despre o perioadă când oamenii se adunau împreună, împărtășeau povești, se ajutau reciproc și puneau preț pe educație, cultură și tradiție.
Condominiile din Ștefan cel Mare, Focșani, au fost dintotdeauna proprietate privată, chiar și înainte de 1989, având o Asociație de Locatari activă, condusă de regretatul ing. Ionel Boc, dna profesoară Lidia Horodniceanu Boc, dna Maria Tirone și alții. Această asociație se ocupa de organizarea spațiilor comune, precum locurile de joacă, zonele de recreere, parcările, o mini-grădină educativ-demonstrativă și o minibibliotecă pe casa scării. Leo a fost implicat, încă din copilărie și adolescență, în buna funcționare a acestor activități, contribuind voluntar la coordonarea și siguranța copiilor din zonă.
Asociațiile de Locatari/Proprietari din condominii funcționează asemenea unor ONG-uri, fiind elemente ale economiei sociale. Acestea pot dezvolta spații comune pentru joacă, recreere și activități educative nonformale, cu implicarea voluntară a coproprietarilor.
Traian Dumitrescu, născut la Gulianca în 1907, era fiul juristului notar decedat în Primul Război Mondial. Mama lui, Maria a rămas văduvă de Război cu 5 copii (Ionel, Traian, Madelaine, Vasile, Gheorghe). Din cauza distrugerilor din Primul Război Mondial ajunseseră să trăiască în bordeie, și cea mai mare bucurie la Gulianca, în timpul Războiului, era să mănânce un bulz ardelenesc, dar fiind situație de război bulzul era mai mult mămăligă goală încălzit pe jar, cu o picătură mică de brânză de Gulianca în mijloc....
Regretatul Traian Dumitrescu a fost învățător și profesor, precum și director al unor școli rurale din apropierea Râmnicului Sărat. După pensionare, începând cu 1975, s-a mutat la Focșani, împreună cu soția sa, Aphrodita Campanie Dumitrescu, de asemenea învățătoare. A rămas activ în domeniul educației nonformale, promovând agricultura urbană și conceptul de permacultură la grădina familiei Maciucka Bahne. Astfel, el a devenit apropiat de Leo și de mama acestuia, fosta învățătoare, rudă îndepărtată a lui Traian Dumitrescu. Totodată, a contribuit voluntar la îmbunătățirea spațiilor din jurul Asociației de Proprietari Ștefan cel Mare. Leo, copil pe atunci, avea grijă ca cei care treceau prin zonă să nu distrugă grădinile și spațiile verzi. De asemenea, se asigura că cei mici erau în siguranță în timpul jocurilor lor și intervenea preventiv dacă sesiza vreo problemă.
Un episod memorabil a fost atunci când câinele cartierului s-a îmbolnăvit, iar Leo a cerut ajutorul familiei doctorului Dragoș Mihai Dumitrescu, medic veterinar, fiul lui Traian Dumitrescu. De asemenea, ne amintim de Moș Ion, un om simplu care venea zilnic cu bicicleta la ușile noastre, pentru diverse servicii, schimba butelia, ducea gunoiul, încărca sifoane, pentru un bol cu mâncare, un pahar cu vin și câțiva lei.
Într-o zi, Traian Dumitrescu a relatat că Moș Ion fusese agresat de niște tineri care voiau să-i fure banii, dar Leo a intervenit rapid, salvând situația.
Pasiunea pentru istorie a lui Leo se vedea în discuțiile sale cu Traian Dumitrescu, care-i povestea despre originile comune ale familiilor lor din Gulianca. Această localitate era celebră între cele două Războaie Mondiale pentru brânza de Gulianca, asemănătoare cu brânza de Sibiu, dar cu o aromă distinctă datorată pășunii ce creștea pe solul sărat al zonei. După colectivizarea forțată, acest brand aproape că a dispărut, dar a revenit pe piață după 1990.
Leo ne-a fost mereu aproape în copilărie, ajutând la organizarea jocurilor de iarnă, la construirea derdelușului pentru sănii și coordonând copiii în activități tradiționale, cum ar fi mersul cu Sorcova, colindele sau Plugușorul.
După 1990, odată cu decesul lui Traian Dumitrescu, legătura cu Leo s-a pierdut.
L-am regăsit în 2010, având o familie frumoasă și o carieră de succes ca ofițer la Poliția IPJ Vrancea. Ne propusesem să organizăm împreună o vizită la un târg de brânză tradițională din Gulianca, pentru a ne reconecta cu comunitatea și istoria comună a familiilor noastre.
Acum, aflăm cu tristețe că Leo nu mai este printre noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Familiei sale îi transmitem sincere condoleanțe și respect pentru cariera și contribuția sa în comunitate și județ.
Am scris acest text cu nostalgie pentru vremurile în care vecinii erau ca o familie extinsă, iar locurile comune erau spații de socializare și învățare.
Astfel de amintiri sunt importante pentru a ne reaminti cât de valoroasă este solidaritatea într-o comunitate.
Text și fotografii: Casa Dr. Dragoș & Prof. Mioara Maciucka Dumitrescu – Family Academy Club (Florida)
Detalii fotografii:
- Prima fotografie îl prezintă pe Leo (ofițerul Leonard Casariu) și face parte din colecția publică a ziarului Ziarului de Vrancea.
- A doua fotografie, realizată în jurul anului 1940 la Râmnicu Sărat, prezintă familia Traian & Aphrodita Campanie Dumitrescu – învățători/profesori. În mijloc se află fiul lor, regretatul Dr. Dragoș Mihai Dumitrescu (fost medic veterinar în Vrancea). Fiica lor, Maria Marcela, ingineră, nu se născuse încă.
- A treia fotografie ilustrează celebra „brânză de Gulianca, tip Sibiu”. Gulianca este o comunitate înființată după anii 1850 la granița dintre Vrancea, Brăila și Buzău/Râmnicu Sărat, de către ardelenii și sibienii gospodari care practicau transhumanța pentru creșterea oilor, având rute prin Munții Buzăului și Munții Vrancei.
- A patra fotografie, realizată de doamna Silvia Vrânceanu Nichita în toamna anului 2022, surprinde mini-parcul de la parterul Asociației Condominium Ștefan cel Mare din Focșani. Acesta era locul unde, pe timp de vară, Leo, alături de alți copii și de regretatul Traian Dumitrescu (învățător/profesor), se adunau pentru a asculta povești educative despre războaie, pentru a juca table și șah sau pentru a face schimb de cărți de citit în vacanțe.
Mulțumim doamnei Dr. Farmacist Valentina Cubolteanu (soția reputatului medic chirurg, regretatul Florentin Cubolteanu) pentru delicatesele de artă culinară oferite la minibiblioteca itinerantă a condominiului nostru.
- Pe casa scării a Asociației Proprietarilor Ștefan cel Mare a funcționat și funcționează, după 1990, o minibibliotecă itinerantă, dotată cu cărți, mobilier și materiale donate de Fundația Sabre SUA & FDSC (prin programele PHARE UE), precum și de familia ing. Ionuț & prof. Lidia Horodniceanu Boc, prin intermediul Casei Dr. Dragoș & prof. Mioara Maciucka Dumitrescu – Family Academy Club.
Pe măsuță se găsesc permanent alune și fructe de pădure pentru copii, achiziționate de la Moș Gheorghe, din zona submontană Odobești, sau de la ferma lui Ioan Florea, liderul cunoscutului ONG ADD Focul Viu (producători locali din renumita Piață Focșani). Pictura din fotografie datează din anii 1970 și este semnată de cunoscuta pictoriță focșăneancă, regretata Ada Georgescu. Aceasta a fost donată de fiica ei, regretata profesoară Gabriela Minoiu Georgescu, de la Școala Răstoaca, Vrancea.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
