Foto | Legumicultorii vrânceni pregătesc trufandalele 2021 pentru piaţă
În Vrancea, cel mai mare bazin legumicol, Suraia - Bilieşti - Răduleşti - Ciuşlea - Garoafa, asigură mai bine de 75 la sută din necesarul local, dar şi necesarul unor oraşe mari din ţară, care nu au aceleaşi condiţii pentru obţinerea legumelor şi zarzavaturilor de care au nevoie pentru consumul zilnic. Anual pleacă tone de roşii, ardei, vinete şi gogoşari în ţară şi, mai nou, la românii care trăiesc în străinătate, acolo unde legumicultorii vrânceni sunt apreciaţi, iar marfa lor aşteptată.
De când se ştiu, legumicultorii vrânceni au transmis din tată în fiu această tradiţie. Legumicultura le-a asigurat traiul de zi cu zi pentru că cea mai mare bogăţie a lor, pământul, este cel mai bun pentru obţinerea unor legume şi zarzavaturi de nota zece. În pieţe cumpărătorii merg direct la legumicultorii de la care cumpără de ani buni, mai mult, acum fac şi comenzi pentru a primi marfa acasă. Nenea Costache, din comuna Garoafa, are solarii întregi de răsad, care arată ca după carte. Terenul este pregătit, doar să înceapă plantarea în solariile pregătite anume, care asigură o coacere timpurie, dar şi afară, în grădină. Face această meserie de când se ştie, iar cei care l-au învăţat tainele meseriei au fost părinţii săi. Primul solar l-a făcut prin anii 1970 şi de atunci nu s-a mai oprit. Dumnealui spune că pe vremea aceea condiţiile meteo erau mai blânde şi nu era nevoie de folie dublă, răsadurile nu se făceau la foc de sobe şi cu pat cald, iar roşiile începeau să se pârguiască la 21 mai. Acum foloseşte soiuri mai rezistente, iar cheltuiala este mult mai mare. Răsadurile sunt frumoase, dar toată iarna a dormit în solar, ca să ţină sobele aprinse. Şi rezultatul se vede. Acum a venit momentul să planteze plăntuţele în solarele pregătite pentru recolta din acest an.
„Răsadul trebuie să aibă cel puţin 60 de zile la însămânţare. Începând cu data de 9 ianuarie se însămânţează, se repică începând cu data de 20 ianuarie şi în martie se plantează în solare. Acum un an, pe timpu ăsta, roşiile erau înflorite”, spune domnul Vlad Costache.
Am mers, pe soiuri. Soiuri româneşti nu mai există. Am mers pe Gravitet, Precos, am mers pe Buzău 1600”.
Roşiile obţinute din seminţe de import sunt roşii tari, pot fi păstrate şi o lună. Cele româneşti se moaie după 5-6 zile, aşa că trebuie vândute mai repede.
Dar,
„Omul cumpărător nu ştie, el vrea tare si frumos”, mai spune legumicultorul nostru, care are o experienţă vastă în domeniu.
Tot dumnealui a combinat Roşia Românească de aproape un kilogram cu Buzău 1600 şi a obţinut, din prima, o roşie cu un gust extraordinar.
„Am dus la piaţă roşiile obţinute. Am clienţi care vin şi cumpără de-acasă”.
- Preţul v-a mulţumit întotdeauna? întreb.
„Preţul? Sigur că da. Dar dacă te duci pe piaţă, eh, mai laşi. Dacă comerciantul dă cu 6 lei/kg, tu dai cu 4”.
Ca să obţii roşii competitive pe piaţă, trebuie să ai şi răsad bun. Anul acesta domnul Costache va ieşi cu roşii trufanda după 1 iunie. Numai că anul acesta nu va mai putea fi găsit pe piaţă. De ce? Vă spun mai târziu.
„La Ciuşlea roşiile sunt în parametri normali, acum trebuie doar legate”, spune domnul Sandu Olaru.
Şi el foloseşte Gravitet şi Inima de Bou, o roşie păstrată din soiurile vechi, care s-a vândut anul trecut ca pâinea caldă.
„Foarte gustoasă roşia Inimă de Bou, dar şi Gravitet, care este o roşie bună, timpurie. Trebuie să ne scoatem şi noi nişte bani, că toată iarna stăm cum stăm...”
Răsadul a început să-l facă pe 15 ianuarie, cu foc în sobe, că altfel nu merge. După 25 martie a început plantatul în solar.
- Cheltuiala-i mare? întreb.
„Gândiţi-vă un pic, să faci focul 2 luni, încontinuu, zi şi noapte, să le stropeşti, e muncă... Din 2 în 2 ore verific focurile, de teamă să nu îngheţe răsadul.”
- Pentru ce suprafaţă de teren aţi făcut răsad?
„Am 1600 mp de solare şi vreo 2000 mp de grădină. Până în octombrie- noiembrie e de lucru
la foc continuu
- Ce înseamnă asta? întreb.
„Foc continuu”: însemnând udat, legat, stropit, copilit, prăşit, dus la piaţă caută oameni care să te ajute şi nu sunt de găsit...”
- Câte solare sunt în sat? întreb.
- În zonă sunt vreo 30, poate mai multe.
- Unde vindeţi?
„În piaţă, sau en gros. Cu piaţa e altă poveste...
- Vorbim şi despre piaţă, înţeleg că e vorba de Piaţa Focşani. Dacă ar fi să tragem o concluzie, se merită atâta muncă, efort şi consum nervos?
„Sincer, se merită, asigură traiul zilnic, dar nu facem averi. Am satisfacţia că roşiile pe care le produc sunt frumoase, gustoase, sunt bio atât cât se poate, dar şi castraveţii pe care îi plantăm acum. Mă simt mândru de ceea ce fac.”
Fiind născut şi crescut în bazin legumicol, domnul Sandu Olaru a învăţat meserie de mic, a lucrat apoi vreo 17 ani în străinătate, după care s-a întors acasă şi face ce ştie el mai bine, adică, după roşii a trecut la plantat răsadul de castraveţi. Lucrează cu familia dar, din când în când, apelează şi la câte un vecin.
- E greu doamnă, e greu? întreb.
„Nici uşor nu-i. Nici uşor, nici greu, dacă ai îndemânare şi te pricepi şi ai inima cu bucurie, merge treaba, dacă nu...,” spune vecina.
- Simte castravetele când sunteţi cu inimă bună?
„Da, creşte imediat, a doua zi e prins”.
E multă muncă în legumicultură şi nici uşoară nu e. Sunt şi satisfacţii, se şi câştigă, dar nici prin viaţa lor, a legumicultorilor, nu „curge doar lapte si miere”, vorba proverbului. Când ar fi trebuit să se ocupe doar de producţie, Consiliul Local Focşani a decis ca producătorii, care nu au nici măcar o zona a lor în piaţă, - aşa cum prevede legea - care să-i diferenţieze de comercianţi, să plătească taxa pe mese şi în perioada în care nu scot marfă la piaţa, ceea ce înseamnă bani mulţi, pe care ei îi investesc acum pentru obţinerea noii recolte. De ce fac oficialităţile locale aşa ceva? Cât despre chiriile pentru mese, de ce nu s-a făcut o discuţie publică, pe-o parte responsabilii oficiali, pe cealaltă parte producătorii? Legumicultorii sunt supăraţi, deja unii sunt hotărâţi să vândă răsadurile şi să planteze în sera proprie doar pentru „bunăstarea familiei”, cum spunea un domn în vârstă care, în anii 50, copil fiind, a învăţat să facă meseria asta grea, ofertantă şi al naibii de solicitantă.
„Esenţa este că eu în aprilie, mai, nu sunt la piaţă. Eu plantez, aştept să crească roşia, să se coacă. Nu suntem avuţi, ca s-aruncăm cu bani pe drum, îs bani munciţi din greu. S-a spus că aşa s-a decis la şedinţa de Consiliu Local. Să vedem ce se-ntâmplă. Noi ne vedem de munca noastră. Să fim sănătoşi, nu? Şi să facem producţie buna”, a spus domnul Sandu Olaru, din satul Ciuşlea.
„Producătorii stau şi se mai gândesc, pentru că nu le convine să dea 70 milioane lei pe an pentru 2 mese. El scoate roşiile în mai, se duce de doua ori pe săptămână la piaţă şi per total, în 4 luni se duce de 10 ori şi dă 70 mil lei/ an?
- Scoate cei 70 milioane lei? întreb.
„Păi tocmai aia e, trebuie să lupţi să rupi din altă parte, că nu e numai plata pentru aceste mese, sunt tratamentele, apa de udat, plata oamenilor chemaţi cu ziua.
Rog guvernanţii, din suflet, să nu-şi bată joc de producătorii autohtoni că în momentul când şi-au bătut joc de ei, ţara se prăpădeşte. Nu vom mai putea produce. Îi rog din suflet să aibă grijă de producători. Da problema e aşa, câinii latră, ursul trece...”, spune şi domnul Vlad Costache., din satul Garoafa.
Începând cu sămânţa, continuând cu răsadul şi planta matură, totul pulsează de viaţă. Te porţi cu plantele, le aperi şi le îngrijeşti aşa cum ai avea grijă de copii tăi. V-aţi gândit la lucrul acesta când aţi mâncat o roşie cumpărată din piaţă? Probabil, dacă situaţia nu se va remedia, mulţi vor renunţa să mai scoată legume pe piaţa şi vor vinde doar răsaduri. Avem două variante, să se rezolve problema, fie să avem parte doar de roşii fără gust şi miros, frumos colorate şi tari ca piatra. ( Janine VADISLAV)
În urma informațiilor apărute în mediul online, mass-media și nu numai, Societatea A.P.F. S.A. revine cu următoarele clarificări:
Taxa de rezervare plătită anticipat de către utilizatori (în special de către producătorii agricoli) pentru a-și desfășura activitatea pe mesele din Piața Moldovei nu mai este aplicabilă, începând cu anul 2021, având în vedere dispozițiile H.C.L. Focșani nr. 414 /2020, hotărâre prin care s-au aprobat tarifele și prețurile de pornire la licitație practicate de societatea noastră. Ținând cont de acest aspect A.P.F. S.A. nu a putut încasa această taxă, neavând cadrul legal.
În acest moment, conform actului administrativ menționat mai sus există două posibilități de utilizare a meselor în Piața Moldovei din Municipiul Focșani: prin plata taxei zilnice în cuantum de 13,00 lei sau prin plata unui abonament lunar în valoare de 336,00 lei. Acest abonament vine în sprijinul celor care utilizează mesele zilnic, astfel atât producătorii cât și comercianții pot economisi 54,00 lei lunar, având folosința aceleiași mese în luna respectivă.
În prezent, în Piața Moldovei există sectorizare distinctă, care respectă prevederile legale în vigoare, pentru producătorii agricoli (persoane fizice, PFA,/I.I/I.F.). Piața Moldovei are capacitatea de a răspunde tuturor solicitărilor producătorilor agricoli din toate comunele județului care doresc să-și comercializeze produsele obținute din ferma/gospodăria proprie, pe care îi așteptăm cu drag.
Societatea Administrația Piețelor Focșani S.A., prin conducerea actuală, a fost încă din prima zi deschisă la dialog și transparență, având nenumerate întâlniri cu utilizatorii (producători agricoli/comercianți) care își desfășoară activitatea în cadrul piețelor din Municipiul Focșani.
Eliminarea abuzurilor fiind unul dintre principalele noastre obiective, ne exprimăm și pe această cale disponibilitatea și dorința dialogului cu reprezentanți ai autorităților publice locale precum și cu utilizatorii (producătorii agricoli/ comercianți) ori de câte ori este necesar.
