Maestrul care ne- a încântat zorii libertății noastre postdecembriste (prin fenomenul cotidianului Evenimentul Zilei) cu povești fabuloase în care găinile nășteau pui vii și alte asemenea bazaconii, este un personaj pitoresc și în prezent. Deosebit de energic și foarte mândru de obârșia sa vrâncenească subliniază, de câte ori e cazul, că se trage din Găgești, în prezent sat dependent de comuna Bolotești. Azi sau mai bine zis din anul 1968 fosta comuna Găgești a fost comasată cu așezarea Bolotești (nu Balotesti), devenind în totalitate unitatea administrativ teritorială Bolotești

 Aceasta reprezintă un punct deosebit de mediatizat pe harta județului Vrancea, întrucât pe teritoriul său se află o posesiune foarte urmărită și în același timp foarte invidiată aparținând, celui care a fost supranumit „ baronul județului Vrancea”. Chiar dacă în anul 2020, în plină pandemie, acesta a fost zdrobit la alegerile de atunci, dovadă că nimeni și nimic nu e veșnic pe acest pământ, nici măreția și nici faima 

Despre Găgești mai putem afla din monografia  profesorului Petre Abeaboeru următoarele: „ numele satului Găgești provine de la bătrânul Gagea, iar în muntele Măgura exista o poiană ce se numea <<Poiana lui Gagea>>. O altă variantă consemnează ca numele satului ar veni de la un cioban Gagea care s-a stabilit pe valea Putnei, întemeind aici un sătuc. Părăsind apoi valea apei, Gagea, cu ai săi s-a ridicat pe plaiul Măgurii și a construit acolo o fântâna ce-i poartă numele: fântâna lui Gagea. Marele fiu al localității, fostul prefect Vasile Țiroiu susținea că oamenii din Bolotești și Găgești erau, în trecut, răzeși (oameni liberi cu pământ ) care ușor, ușor au ajuns clăcași pe moșia mănăstirii Mera, ce le-a cotropit posesiunile. Însă, strict documentar, Găgeștiul este menționat, prima dată, la 2 ianuarie 1610, când niste martori din Găgești au stat de față la întocmirea unui act de vânzare-cumpărare ce a vizat un imobil din zonă. La scurt timp după acesta s-a încheiat un alt act de cumpărătură pentru o vie din Găgesti, deci vorbim de peste patru secole de atestare documentară.”  

Revenind la maestrul Ion Cristoiu există despre distinsul nostru contemporan câteva indicii în depozitele Arhivelor Naționale Vrancea și cu speranța că nu se va supăra pe lucrătorii din Arhive iată-le, pe scurt, după cum urmează: „ în anul 1913  a venit pe lume Ioan, fiul lui Cristoiu Apostu și Cristoiu Elisabeta.”  Suplimentar există pe marginea registrului mențiunea decesului,  anume „ mort la Focsani în 1984”. Alte date despre acesta nu mai sunt în respectivul act de stare civilă, deoarece acesta este un document reconstituit mai târziu, pe baza originalului deteriorat. După cum știți și dvs, în zona comunei Bolotesti și Găgești a fost linia frontului în timpul Primului Război Mondial și inamicii României nu au avut niciun fel de respect  pentru actele fostei Primării Găgești, distrugându-le fără milă. Așa că mai târziu autoritățile românești au decis să încerce o reconstituire pe baza puținelor dosare salvate și a declarațiilor sătenilor, dorindu-se, în acest fel, legitimarea civilă a  localnicilor. Refacerea actelor s-a realizat, cât s-a putut, așa că  pe actul de naștere al tatălui maestrului găsim puține date. Dar suficiente.

 Următoarea informație despre familia Cristoiu o identificăm în anul 1940, când bunicul ziaristului, Apostu Cristoiu figurează cu „ pământ arabil, vie și ceva pădure” , în recensământul local  consemnându-se și unele date despre familie, anume „ 3 copii cu vârste de până în 18 ani” . Aceștia sunt, cu siguranță, frații sau surorile tatălui ziaristului. În schimb părintele lui, având deja vârsta de 27 de ani, la data întocmirii evidenței respective, plecase, cu certitudine, din gospodărie pentru a- i întemeia rostul său. În 1945 în casa lui Apostu Cristoiu mai rămăsese doar un copil, semn că mai zburaseră încă doi, între timp. Urmează în documentare

Fișa chestionar pentru impunerea la agricol din anul 1954 a comunei Găgești în care îl identificăm pentru prima dată pe viitorul ziarist, în vârstă, atunci, de doar 6 ani. Așadar „ în gospodăria Cristoiu  A. Ioan  figurează Cristoiu A. Ioan, capul gospodăriei de 41 de ani, Cristoiu  Eugenia, soția, de 29 de ani și Cristoiu Ioan, fiu de 6 ani” , deci născut, așa cum a amintit chiar titularul, în anul 1948. Averea familiei se ridica la „ puțin peste 2 ha de pământ, 1 cal, o vacă, cu un total general venit impozabil de 2392 lei, din care impozit de plată 368,60 de lei” .

În fine îi mai găsim pe părinții maestrului într-o listă de alegători. Acolo figurează „Cristoiu Ap. Ioan și Cristoiu I. Eugenia. având nr. de casă 446.”   Adolescentul Ioan Cristoiu și micuțul său frate nu figurează, întrucât nu aveau vârsta legală pentru a vota. Acestea sunt cele câteva acte  depistate rapid despre familia maestrului Ion Cristoiu. Probabil mai sunt și altele prin depozitele Arhivelor Naționale Vrancea, dar și la Unitatea Militară de la Pitești din cadrul Serviciului Istoric al Armatei, în special despre tatăl său, după cum a urmărit și ziaristul personal:

În legătură cu documentele școlare din Vrancea trebuie menționat că acestea se află, fie la  Școala Generală din comuna Bolotești, fie  la Liceul Teroretic „Ioan Slavici”  din Panciu, unde și-a continuat studiile. Următoarele etape ale vieții sale se cunosc mai bine, întrucât  chiar Ion Cristoiu le-a asezat în pagini clasice sau electronice, aspect care se poate afla direct de pe Google. Și în final sănătate maximă maestrului ca să treacă cu bine peste incidentul recent:  

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea