Local
Foto | În urmă cu 84 de ani a avut loc cutremurul care a distrus în întregime orașul Panciu
10 nov 2024
5011 vizualizări
În noaptea de 10 noiembrie 1940, România a fost zguduită de un cutremur de 45 de secunde care a ucis peste o mie de oameni.Panciul este singurul oraş din România care a dispărut în proporţie de 99% în urma cutremurului din dimineaţa zilei de 10 noiembrie 1940. Din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie. În ziua de 16 noiembrie 1940, oraşul a fost vizitat de şeful statului, generalul Ion Antonescu. Acesta, a ordonat un plan de refacere completă a oraşului şi modernizarea lui. În urma seismului au fost afectate şi oraşele Brăila, Galaţi, Tecuci, Focşani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgovişte, Mizil, Râmnicu Sărat, Iaşi, Bârlad şi Buzău.
Cutremurul produs în urmă cu 84 de ani, în data de 10 noiembrie 1940 la ora 3:39 dimineața a fost primul mare cutremur din România contemporană, având magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. A durat 45 de secunde. Epicentrul acestuia a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 133 km. Din cauza cenzurii din timpul războiului, numărul victimelor nu a fost cunoscut. Pagubele materiale au fost însemnate, orașul Panciu fiind distrus aproape în întregime.
Acum 84 de ani, pe 10 noiembrie 1940, un cutremur de 7.7 grade s-a produs în România. Dezastrul a avut loc dimineața devreme, la ora 3:40. Orașele Panciu, Focşani și Mărăşeşti au avut până la 70% dintre case distruse, iar restul grav avariate, cu numeroase victime. Avarii extinse s-au produs și în regiunea Muntenia. Blocul Carlton, cea mai înaltă și mai modernă clădire din București la acea vreme, s-a prăbușit în timpul cutremurului, cauzând moartea a sute de oameni. Fusese construit cu doar 4 ani înainte, însă cercetările au arătat că a avut numeroase greșeli structurale. Mai mult, înainte de acest cutremur, încă nu exista un cod de proiectare anti-seism.
Majoritatea clădirilor nu au fost consolidate corespunzător după anul 1940. Războiul a schimbat prioritățile societății, astfel că impactul următorului cutremur major, din 4 martie 1977, a fost devastator. Astăzi, aceste clădiri sunt și mai vulnerabile.
Cutremurul din 1940 a condus la implementarea primelor reglementări de proiectare a clădirilor pentru a rezista la cutremure, reglementările fiind îmbunătățite ulterior (1978, 1992), în urma cunoașterii efectelor celor mai recente cutremure.
Deși unele dezastre nu pot fi evitate, stă în puterea noastră să luăm măsuri pentru reducerea vulnerabilității în fața acestora și a numărului de persoane afectate.
Urmăriți pagina Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic (https://www.facebook.com/snrrsRomania) pentru a fi la curent cu noile oportunități de acțiune.
În anul 1940, pe 10 noiembrie, la ora 3.39, România a fost zguduită de unul dintre cele mai puternice cutremure din istorie, cu efecte devastatoare, care a avut o magnitudine de 7,4 grade Richter, cu epicentrul la o adâncime de 133 de kilometri. Acesta s-a resimțit puternic în centrul şi sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Unda seismică s-a propagat însă, până la Sankt Petersburg, Moscova, Samara, Odessa și Istanbul.
Pagubele produse au fost în mare parte cenzurate, îndeosebi din cauza faptului că se declanșase cel De-al Doilea Război Mondial. Prin urmare, cifra victimelor a fost doar estimată. Se apreciază că, ar fi fost circa 1.000 de persoane decedate și aproximativ 4.000 de răniți, majoritatea din Moldova.
Orașul Panciu a fost distrus în proporție de peste 99 %, din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie. Documentele, datate la acea vreme, aflate în depozitele Arhivelor Naționale Vrancea amintesc despre cea mai mare nenorocire care a lovit România, dar mai ales orașul Panciu, în prima jumătate a secolului trecut, în felul următor: ”... Toate clădirile, cu mici excepții s-au prăbușit. Victime omenești circa 30, răniți aproximativ 40…” Un alt raport al comisariatului consemna: ”… casa în care am locuit s-a distrus. După câteva minute de reculegere m-am îmbrăcat cu ce am găsit la suprafața dărâmăturilor și la orele 4 am fost în oraș, trecând pe strada Carol, peste dărâmăturile caselor care acoperiseră strada. Împreună cu alte cadre am luat primele măsuri de ordine…”. O altă mărturie a unui agent de ordine amintește cum: ”…la spitalul din localitate, s-a muncit în dimineața zilei de 10 noiembrie 1940 la scoaterea unei doamne inginer ce era internată în acel spital, la etaj, și cu multă greutate s-a putut scoate în viață, având răni pe corp… s- au scos de sub dărâmăturile zidurilor, o altă femeie și pe fiica ei ce au fost apucate de zidurile năruite Femeia a murit, iar fiica sa a fost scoasă în viață, dar rănita pe corp. Am făcut toate acestea chiar dacă eram rănit la ambele picioare, de la zidurile de la locuința mea…” Șeful secției de gardieni scria următoarele: ” ...Am onoarea a raporta că în noaptea de 9 spre 10 noiembrie, pe la orele 3.40, când s -a produs cataclismul, cutremurul de pământ, prefăcând în mormane de ruine întregul oraș Panciu, prin întunericul de beznă și țipetele de groază ale locuitorilor care fugeau, încremeniți de spaimă, strigând ajutor, am alergat la un cetățean pe care l-am scos de sub ruine, apoi am trasat gardienilor toate ordinele necesare pentru a salva viața și avutul victimelor căzute pe sub dărâmăturile orașului.” Mărturiile de acest fel continuă cu zecile. Din tabelul cu morții înregistrați la Panciu rezultă că, dintre decedați, cel mai în vârstă era un bărbat de 73 de ani, iar cel mai tânăr un băiețel de câteva luni. Răniții au fost trimiși la toate spitalele din regiune, inclusiv la spitalele din Tecuci și Galați. Astfel s-au întâmplat evenimentele tragice la Panciu, localitate rasă de pe fața pământului de Marele Cutremur. Nimic nu a mai rezistat acolo de pe vremea acestui seism, cu excepția Gării din localitate.
Conform documentelor existente în Arhivele Naţionale Vrancea, aflăm că: "În Focşani au murit 22 de oameni şi 45 au fost răniţi. Cutremurul a dărâmat un sfert din locuinţele oraşului, a deteriorat un alt sfert şi a afectat 25% din case într-o proporţie mai redusă. A avariat şcolile primare şi secundare, iar cursurile au fost suspendate. Localurile instituţiilor publice au fost grav deteriorate, mai ales localul Primăriei Focşani. Majoritatea bisericilor au fost dărâmate, iar restul avariate serios”.
Pagube importante au fost înregistrate și în Brăila, Galați, Tecuci, Focșani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgoviște, Mizil, Râmnicu Sărat, Iași, Bârlad și Buzău.
De asemenea, se spune că mai mult de 25% din zona construită a Bucureștiului a fost afectată. Tot atunci, a avut loc prăbușirea blocului Carlton, simbol al Bucureștiului interbelic și una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construită din beton armat și prevăzută cu 12 etaje. Majoritatea persoanelor decedate în București în urma seismului se găseau în această clădire, neînregistrându-se niciun supraviețuitor în urma prăbușirii ei. Primul număr, de după cutremur, al ziarului ”Universul”, includea un articol referitor la acest eveniment care reda o imagine catastrofală: ”.... „Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă, cu cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă în somn. [...] Mișcările seismice ne-au situat aproape de catastrofa totală. [...] Automobilele și taxiurile gonesc undeva spre periferii. Lumea se teme de o nouă repriză seismică. Pe străzi, sirenele pompierilor alarmează și mai mult sufletele. [...] Cea mai mare parte a populației din centrul Capitalei s-a refugiat în Cișmigiu. Blocul «Carlton» s-a prăbușit. La locul groaznicului sinistru au venit toate posturile de pompieri, cari degajează terenul.”
Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova; aceste efecte s-au manifestat prin alunecări de teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în straturile superficiale ale scoarței, țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor. În județul Covasna s-a format o fractură lungă de cca. 150 m, în lungul căreia au apărut pungi de noroi.
În urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892–1949) a realizat un prim studiu științific și a creionat harta seismică a României. Ulterior, în perioada postbelică, experții au elaborat noi norme de construcție, care au fost aplicate la toate clădirile.
Violentul cutremur produs în dimineața zilei de 10 noiembrie a surprins opinia publică, în special datorită faptului că în regiunea Vrancea nu mai avusese loc un seism de o magnitudine foarte mare din anul 1838, Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5
În ziua de 16 noiembrie 1940, orașul Panciu a fost vizitat de șeful statului, generalul Ion Antonescu. Acesta a ordonat un plan de refacere completă a orașului și modernizarea lui. Au fost afectate și orașele Brăila,Galați, Tecuci,Focșani, Turnu Măgurele, Câmpulung, Târgoviște, Râmnicu Sărat, Iași, Bârlad, și Buzău.
De asemenea, circa 25% din zona construită din Bucureşti a fost afectată. Aici au existat aproximativ 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Din cei aproape 300 de locatari din Blocul Carlton, doar patru au fost salvaţi.
Multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate. Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, produs la ora 3:39 dimineaţa, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de circa 133 km.
A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde. Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului. Numai în Bucureşti, au fost 600 de oameni evacuaţi. Cutremurul a avut mai multe replici, unele chiar importante. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8 şi 34 de minute, având magnitudinea 5,5 grade pe scara Richter. Replica a avut intensitatea maximă VI, adâncimea focală de 150 km, fiind resimţită şi la Bucureşti. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940. Specialiştii spun că un cutremur vine pe nesimţite, aşa că e important să ştim cum să ne comportăm în timpul mişcărilor tectonice, pentru că de multe ori panica face mai multe victime decât cutremurul. (D. L.)
Citii și :Cutremurul_din_1940;
Ziarul de Vrancea nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.
