Foto | Ideea profesorului vrâncean Marian Galoiu care-ar trebui să stârnească un interes deosebit din partea autorităților
Via Subcarpatica sau „Drumul Regelui”
Început de septembrie 2024. Vremea frumoasă și putin înnorată te îmbie să nu stai în casă, ci să pleci hai-hui unde vezi cu ochii. Cum e ultima zi de vacanță, am pornit pe Valea Râmnicului pentru a admira munții de undeva de pe dealurile Bisocii și pentru a vedea stadiul lucrărilor la drumul ce leagă Vrancea de Buzău. Am urcat în mașina mea de teren (un matiz care urcă prin toți munții din zonă) și am pornit spre Jitia. Drumul este la fel cum il știam. Cu denivelări și rupturi ce datează de zeci de ani de acum. Pe ici pe colo s-a mai peticit câte un pic. La Jitia, comuna care ar putea fi cea mai bogata din toată zona dacă ar exista viziune și dorință de a se face ceva, trebuie sa trec Râmnicul. Podul început în urmă cu doi ani mai are mult până departe. De un an a fost abandonat și abia acum s-au reluat timid lucrările. Mă gandesc că poate l-or termina până la alegerile parlamentare. Poate cele din acest an sau…
Traversez pe podețul improvizat și încep urcușul pe ceea ce se numeste Drumul Național DN2N. Apa din ultimile ploi a dezgolit bolovanii uriași și dacă ai o mașină mai joasă rămâi cu siguranță fără baia de ulei întreagă. Este un Drum Național pietruit cu bolovani din gârla din apropiere, drum pentru care platim taxe.
Urc cu teamă că se poate rupe ceva la mașină. Ocolesc șanțurile și bolovanii mari. În urmă cu câteva luni era la fel. Nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a făcut pe acest drum național spre deosebire de cei de la Buzău.
Am parcurs cei trei kilometri cu teamă și la hotarul cu Buzăul am răsuflat ușurat. Aici a început asfaltarea înspre Bisoca. Bravo lor.
Aici se află Mănăstirea Poiana Mărului, ctitorită de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Acum aparține de județul Buzău în urma unui proces cu comuna Jitia. Nu se știe cum s-a pierdut procesul atâta timp cât zeci de documente vechi arată ca a apaținut de comuna Jitia.
Pe aici, în anul 1867, regele de atunci, Carol I, a trecut în drumul său dinspre Munții Putnei spre Buzău fiind insoțit de către prim-ministrul Ion C. Brătianu, doctorul Carol Davila și pictorul Carol Popp de Szathmári, cel care a și pictat mănăstirea.
„ Eram flăcăiandu...(Nae Verulescu- fost primar la Dumitrești) prin 1867, pe vară, se svonise în plaiul nostru, că Domnitorul va trece prin Poiana Mărului, venind din munţii Putnei... De-un an venise în ţară, - după Cuza- colinda munţii... A pornit lumea, ca la bâlciu...
În frunte se afla prefectul judeţului Putna, însoţit de doi călăraşi cu trompete, apoi Măria Sa Regele, pe un cal bălan... suita, în număr de 20 persoane şi la urmă, patru rânduri de călăraşi.
La masă, Domnitorul avea la dreapta pe Simion Ţuţui primarul Jitiei, iar la stânga, pe micu Stavăr primarul Bisocii. Meseni mai erau şi Ion C. Brătianu, prim-ministru şi doctorul Carol Davila. Masa a fost servită de Carol Sarini, fecior de casa la bătrâna Stăvăroaia...
Noaptea, Domnitorul şi suita, trebuiau să doarmă în schit unde se făcuseră toate pregătirile, dar pe la orele 4 s-a poruncit pregătirea cailor şi cu toţii au plecat, prin Bisoca, Săruleşti, spre Buzău, unde au ajuns la ora două noaptea.” (Pe plaiuri Râmnicene- Marian Găloiu 2019)
Asfaltul este turnat pe o porțiune cam de 1 km până la intersecția cu satul Băltăgari, dar drumul continuă fiind pregătit de asfaltare. Se circula foarte bine pe drumul pietruit și bătut bine. S-au construit și șanțuri betonate prin mijlocul pădurii spre deosebire de partea vrânceană unde...
De sus, de pe dealuri, priveliștea este nemaipomenită. Îți faci privirea roată și de la Masa lui Bucur poți coborî spre Pleși și râpa de la Sarea Roșie. Puțin spre dreapta se arată Vintileasca la poalele muntelui Piatra și Stejic. Spre câmpie, în funcție de vreme și de vedere, se arată dealurile Dumitreștiului și mai departe câmpia.
Poate vă întrebați de ce „Drumul Regelui”? Pentru că pe aici în anul 1867 a trecut regele Carol I și ar fi o onoare ca acest drum să-i poarte numele dacă și autoritățile s-ar implica.
De asemenea, pentru turism ar fi extraordinar dacă cele doua județe, Vrancea și Buzău, s-ar uni în a face un proiect „Via Subcarpatica” ce să plece de la Vulcanii Noroioși - Lopătari- Mânzălești - Sărulești – Bisoca - Jitia- Vintileasca – Nereju – Paltin - Valea Sării – Tulnici.
Via Subcarpatica este doar o idee ce ar merita să fie pusă în practică. Deocamdată așteptăm ca drumul dintre Jitia și Bisoca să fie făcut pentru a putea călători în siguranță între cele două județe.
Până atunci, vă invit să profitați de culorile toamnei ce se vor așterne peste pădurile din zonă și să faceți acest traseu urcând pe valea Râmnicului până la Jitia și apoi spre Bisoca și mai departe spre Sărulești de unde o puteți lua spre Buzău sau prin Valea Salciei spre Râmnicu Sărat.
Marian Galoiu
Profesorul Marian Galoiu este colaborator al Ziarului de Vrancea
Despre Marian Găloiu
Originar din Dumitrești, Marian Găloiu este profesor. Predă Informatică și Educație Socială la Școala Gimnazială nr 8, Alexandru Vlahuță din Focșani. Marian Găloiu este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și este autorul cărții „Dumitreștii de ieri”, publicată în mai multe ediții. În anul 2016 a fost publicată cea de-a treia ediție. Recitiți articolul publicat atunci în Ziarul de Vrancea accesând titlul alăturat Galerie foto!!! "Dumitreștii de ieri" pentru dumintreştenii de azi şi de mâine
Citiți și ce spune profesorul și scriitorul Răzvan Theo Chirac despre Marian Găloiu:”Neobosit călător pe Valea Râmnicului, Marian Găloiu stabilește un dialog afectiv cu natura sălbatică a acestui ținut, colecționând nu atât imagini, cât emoții. Având o structură imaginativă, artistică, dumitreșteanul drumețește în special pentru vis, provocat de geografia subcarpatică, mult îndrăgită. Peisajul e pentru Marian Găloiu o cutie de rezonanță a propriilor sentimente. Regăsind natura, se regăsește pe sine însuși. Pentru el, ieșirile în natură, în special în bazinul superior al Râmnicului, sunt prilejuri de reverie, de meditație și de contemplație. Năzuiește spre acea primenire a omului în natură, spre dobândirea (iluzorie?) unității originare cu aceasta.”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
