„Ne-a lovit,  deodată, dezastrul ăsta... ” 

 Via bătută de grindină, „dusă pe apa sâmbetei”.

Grindina mare, cât oul de porumbel, care a lovit viile vrâncene  la final de vară, a facut prăpăd. Viticultorii, care au investit mulţi bani sperind la  o recoltă pe măsură, au privit neputincioşi cum munca lor  se duce pe apa sâmbetei. 

„Dumnezeu cu o mână dă, cu alta ia”, au spus, când recolta de struguri, peste aşteptări, a fost compromisă aproape total. Pe butuci au rămas doar ciorchini cu câteva boabe, care, în scurt timp s-au stafidit, s-au uscat pur şi simplu şi, din toată frumuseţea, care promitea o recoltă record, au mai rămas, ici, colo, boabe lovite de gheaţă şi curpeni rupţi de vijelie. Cel mai mult au avut de suferit viile tinere, înfiinţate cu bani europeni, din care au rămas doar beţele. Specialiştii spun că vor trece ani până îşi vor reveni. În final, ceea ce părea că le va umple buzurarele de bani,  s-a dovetit pierdere aproape totală.

 

În comuna Cârligele şi satele vecine, viticultorii au privit neputincioşi cum grindina îi lasă - pur şi simplu- fără recoltă. Au pierdut nu doar recolta din acest an ci şi investiţia făcută în ultimii ani. Domnul Victor Ciocîrlan, viticultor din com. Cârligele, lucrează - din toată suprafaţa pe care o are în proprietate 25 de ha de vie,( restul e dat în arendă), soiuri foarte bune. La începutul verii anul a avut semne foarte bune şi aştepta să culeagă cel puţin 4000kg/ha. N-a fost să fie. După o singură ploaie, mai mult gheaţă, mare cât oul de porumbel, a pierdut tot. Dacă nu are ce vinde, nu are cu ce demara lucrările în primăvara lui 2026.  Dar cui îi pasă? Aleşilor noştri, nu.

- Mai aveţi curaj? întreb.

- „ Dacă o las pârloagă, începe să se fure sârma, să fure şpalierii...  Am şi Fetească, Sauvignon, Merlot, Ceasla, struguri de masă” , spune domnul Ciocârlan.

Ce s-a mai putut culege - procesatorii au primit marfa afectată -  aşa cum era după grindină. Preţul a fost de nimic, 1,5 - până în 2 lei, la care viticultorul ar trebui să mai pună cel putin de 3 ori pe atât, pentru a putea demara lucrările în vie primăvara viitoare. De voie, de nevoie, trebuie s-o lucreze şi anul viitor, altfel, peste iarnă, se fură sârmele, spalierii... , se fură tot,  e considerată vie nemuncită.

- „ Eu investesc tot anul  şi iau odată banii. Toate viile, de la pădure,  pe o rază de 2 km, toate viile au fost bătute de grindină, cum ai bate cu un harag, pe cineva.” 

Oamenii nu ştiu nici dacă vor primi o compensaţie pentru pierderea suferită, chiar dacă s-a făcut o listă...

- „ Nu ni s-a spus, s-a făcut hârtie, dar... Dacă vedeaţi ce struguri aveam! Cu o zi înainte, tăiasem iarba, pregătisem viile pentru cules. Seara, când m-am dus, după ploaie,  plângeam” spune domnul Ciocârlan, privind cu lacrimi în ochi via făcută praf de grindina mare cât oul de porumbel.

Acum, familia Ciocârlan se gândeşte cum să facă, să lege punga cu bani la gură, să facă economii peste iarnă, dar mai ales din ce, când din parcelele mari nu au mai avut ce culege? A fost mulţumit că Mat-ul i-a primit strugurii aşa cum erau.

- „ Satul nostru, l-a facut praf..., nu ştiu ce vom face” , mai spune domnul    Victor Ciocârlan, din comuna Cârligele

Dănuţ Mahriu, din Dălhăuţi, a trăit jumătate din viaţă în Italia, unde a muncit din greu să strângă bani, să cumpere vie acasă, via fiind dragostea lui de-o viaţă. Gândul lui şi dragostea pentru vie l-au determinat să stea departe de casă, doar pentru a-şi împlini un vis avut în copilărie, să aibă via lui, să fie gospodar la el acasă... Retras în com. Cârligele unde şi-a făcut gospodăria şi  îşi creşte copii, Dănuţ. a sporit via lăsată de părinţi şi cea cumpărată de el, din banii trudiţi departe de familie. Grindina i s-a părut un semn, că trebuie să-şi pună viaţa şi via la adăpost, pentru că astfel de fenomene extreme pot avea loc oricând. Acum via lui a fost distrusă în proportie de 60 la sută, soiuri foarte bune, Merlot, Riesling, Plăvaie,  Sarba, Fetească, Ottonel... După ploaie, nu i-a rămas mare  lucru. 

-  Cât aţi pierdut? întreb.

- „ Foarte mult... Dar via trebuie lucrată.” 

- Mergeţi mai departe?

- „ Încercăm, trebuie să ţin via,  deşi e muncă multă.” 

N-a avut struguri să dea nici clienţilor fideli. N-a avut ce culeage. Cheltuielile sunt mari, ziua de muncă e scumpă. S*i oamenii din sat s-au schimbat, cer bani mulţi la ziua de muncă, 

trebuie să produci mai mult, ca să ai cu ce plăti.

- „ Dacă nu dă drumul la rachete, să ne apere vile, e vai şi amar. Via nouă, cu bani europeni, a fost distrusă toată, Ottonel-ul cel mai tare, n-au rămas decât rădăcina şi corzile. Clima în schimbare îşi spune cuvântul.”  

- Mergeţi mai departe?

- „ Dar, mergem mai departe. Încercam...,”  se temperează Dănuţ Mahriu.

E greu să stai deoparte, când vezi că bunul tău, pentru care ai trudit ani de-a rândul, pentru care ai făcut mari sacrificii, în primul rând în familie, când unul din soţi pleacă cu anii, iar celălalt, rămas acasă, trebuie să fie şi mamă şi tată pentru copii.  Românul s-a învăţat, şi rabdă şi trage, pentru un trai mai bun, pentru copii pe care-i trimite la studii să nu se mai chinuie aşa cum părinţi lor s-au chinuit. ( În vreme ce guvernanţii şi ceilali se ceartă pentru banii cât mai mulţi pe care- i primesc ca salariu şi tot felul de ghişefturi, care nu pot fi cheltuite într-o viaţă de om.  (Janine VADISLAV )