FOTO | Din Arhivele Naționale, despre Stațiunea Soveja. De ce nu poate renaște „Perla” turistică de odinioară a județului?
Cu cele peste 325 de locuri de cazare, câte avea înainte de 1989, și aflată în subordinea Uniunii Generale a Sindicatelor dIn România, Stațiunea balneo-climaterică Soveja a fost o emblemă a județului nostru, care posibil nu-și va mai redobândi niciodată strălucirea de altădată. Dar cu siguranță ceva, ceva se mai poate salva. Ce anume, rămâne de văzut și de analizat de către cei în măsură. Aceștia propun, inițiază chiar în zilele noastre tot felul de demersuri legale, dar fac aceste lucruri pe jumătate, cu prudență, de parcă ar juca la roata hazardului destinul omenirii și nu se gândesc, la modul cel mai simplu cu putință, că trebuie un act legislativ curajos, o propunere categorică, o hotărâre județeană, locală etc., etc., care să modifice complet direcția greșită în care merge viitorul respectivei stațiuni. Și să schimbe soarta acestui mare atu pe care îl are județul nostru, numit în toate scrierile „plămânul verde” sau „de oțel” al regiunii vrâncene.
Dar să-i lăsam pe cei aflați la cârma intereselor publice județene să se gândească în liniște la toate chichițele juridice și administrative care tratează aspectele delicate ale revigorării stațiunii în cauză și să vedem ce documente există la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale, cu privire la această ”perlă a județului nostru”, cunoscută drept stațiune climaterică de peste un secol și jumătate. Să începem cu momentul în care a prins efectiv contur respectiva investiție.
VIDEO:invrancea RO
Așadar, pe 7 august în anul 1904, fără mari ezitări, de fapt fără nicio ezitare, Serviciul județean a realizat și a consemnat următoarele:
„Văzând că proiectul dresat de dl inginer șef al județului pentru construirea unui otel din bârne cu 25 de camere la Stațiunea climaterică Soveja a fost adoptat de noi prin încheierea de la 5 august, după ce s-a luat și avizul conform al delegației județene prin care s-a exprimat chiar dorința ca lucrările să se facă în regie. Având în vedere
- Că executarea lucrărilor este bazată pe creditul alocat prin bugetul județului, Administrația generală, fondul extraordinar art 2 pe suma de lei 27 000 lei.
- Că stațiunea climaterică Soveja prin importanța ce a căpătat în ultimul timp și mai ales în anul acesta (1904) este chemată să ajungă una din primele stațiuni similare din țară (în 2023 a ajuns fix opusul!), dacă s-ar construi acolo un otel și care să poată locui confortabil vizitatorii ce ar veni in anii următori.
- Că lucrările trebuiesc începute și chiar executate în bună parte în campania anului curent și terminate neapărat în primăvară------- că astfel pentru stagiunea 1905 să se poată pune camerele la dispoziția vizitatorilor
- Că dacă s-ar da lucrările în licitație s-ar pierde campania curentă și prin consecință nici în vara viitoare n-ar fi otelul gata, ceea ce ar fi în dauna avântului căpătat la acea localitate.
Considerând că în cazuri de urgență învederată cum este cazul de față- art 71 alin 14 din legea de comptabilitate permite a se executa lucrările în regie -În vederea acestora- Noi Prefectul județului- DECIDEM -Executarea otelului din Soveja se va face în regie, în care scop delegăm pe d-l inginer al județului cu obligația de a incepe și a termina cât mai curând lucrarea” Semnează Prefect N N Săveanu care prin stăruința lui a obținut și cele 10 hectare de pădure prin Jurnalul Consiliului de Miniștri din 13 iulie 1904
Trei decenii mai târziu, un alt prefect de toată isprava, Ioan P. Ioan, a mai obținut 15 hectare teren cu pădure printr-un alt jurnal al Consiliului de Miniștri din 12 mai 1930 și ar fi răscumpărat hotelul din Stațiune pierdut prin cine știe ce învârteli financiare ale acelor timpuri. Peste alți doi ani, mai sunt achiziționate 5 hectare, în jurul stațiunii, care s-au lotizat și s-au vândut la particulari pentru a-și construi vile. Doar aceste vile au fost naționalizate cu decretul 92 /1950 și nu stațiunea, în ansamblul ei, așa cum am înțeles eronat cu toții. Stațiunea era proprietatea județului, a Statului până la urmă, care, doar, nu-și naționaliza propriile bunuri imobile, deoarece operațiunea nu avea efectul scontat de regim, acela de a nimici burghezia și chiaburimea. Statul nu se putea confisca pe el însuși! Cel mult putea schimba forma de administrare.
Mergând mai departe pe tunelul timpului, aflăm că după anul 1968 s-a petrecut o modificare radicală. Statul Român comunist, în marea lui grijă pentru oamenii muncii, organizați în marea Uniune Generală a Sindicatelor din România, văzând regresul sau mai bine zis stagnarea evoluției Stațiunii Soveja, a făcut o mișcare legislativă cu efecte, nu doar până în prezent, ci valabile și pe viitor: a atribuit acestei Uniuni a Sindicatelor din România terenul respectivei stațiuni decăzute pentru revigorare și utilizare de către oamenii muncii, în fond resursa umană cea mai importantă a țării. Acest act normativ și nuanțele lui au făcut obiecul unui dosar de judecată:
Numãr unic dosar:3247/91/2014
Tribunal Braila S C Sind Romania -Consiliul Judetean Vrancea -obligatie de a face
Numãr unic dosar: 3247/91/2014
… Fond vDosarCHL http://portal/sites/cthub Tribunalul BRĂILA SC SIND ROMANIA SRL si CONSILIUL JUDETEAN VRANCEA si Contencios administrativ şi fiscal
Obiectul cauzei: obligaţia de a face
Stadiu procesual: Fond
Materia juridicã: Contencios administrativ şi fiscal
Iar rezultatul acestui dosar a fost unul nul , situația rămânând neschimbată, așa cum a fost și până la deschiderea acestui proces.
Dar din anul 1968 U.G.S.R n-a stat deloc și s-a apucat cu nădejde de treabă, zona stațiunii Soveja căpătând, din câte susțin cei care au vizitat-o în anii '70 și '80, o minunată oază de recreere prielnică sănătății. Au fost construite stabilimentele turistice cunoscute ca hotelul „Zboina” sau motelul „Lepșa”. Dar a fost edificat în anul 1975 și utilul „Complex sanatorial cu bază de tratament”, datorită, susține proiectul, „calității cadrului peisagistic valoros, bogăției elementelor naturale, altitudinii favorabile care oferă condiții de asociere cu tratamente de cură internă (tratament prin aprovizionarea cu ape cloruro -sodice, atermale de la izvoarele Vizantea)”.
Se mai stabilea atunci ca acest Complex „să fie amplasat pe un teren liber de construcții, în incinta stațiunii, care aparțin(e) de UGSR, între vila Putna și vila Vrancea”, aspect pentru care și-a dat acordul și Consiliul Popular Județean, la 31 01 1976.
Stațiunea astfel aranjată a avut un parcurs netulburat, până în zorii libertății românești din decembrie 1989, când a început și derapajul lent, dar sigur al acestei perle climaterice. Deși în ultimii 33 (treizeci și trei) de ani au existat numeroase încercări de a împăca Sindicatele cu Județul și a relua povestea frumoasă a stațiunii, întreruptă brusc tocmai când credeam că ne-a lovit fericirea și am scăpat de cei doi dictatori și de viața grea impusă de planurile lor faraonice.
Așa că la multe opinii pe care le-au auzit consilierii județeni, să îndrăznim să le mai oferim o sugestie sau o idee, nu neapărat obligatorie, dar poate rezonabilă, care ar fi următoarea:
Dacă Sindicatele nu cedează din pretenția lor care nu este chiar absurdă, aceea de a avea în proprietate și tot terenul stațiunii, iar Județul nu acceptă această variantă, atunci efectuați dvs., distinși consilieri județeni toate demersurile posibile ca să faceți o altă stațiune, mai mică, lângă cea veche și așa nu va mai fi niciun prilej de ceartă! Ceartă care nu aduce nimic folositor județului nostru. Sau renunțați cu totul la zona Soveja și concentrați-vă pe investiția de la Vizantea.
Dar până atunci, Sărbatori frumoase!
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
