Foto | Din Vadu Roșca până în inima comunității: o poveste de voluntariat care definește Vrancea
Andreea Nițu, directoare de grădiniță din Focșani și voluntar al Crucii Roșii Vrancea, transformă drama trăită în copilărie într-o misiune de viață dedicată binelui
Vrancea are oameni care nu apar zilnic pe afișe, dar care țin comunitatea unită în cele mai grele momente. Un astfel de exemplu este Andreea Nițu, în vârstă de 37 de ani, directoarea Grădiniței cu program prelungit nr. 13 din Focșani și voluntar activ al Crucii Roșii – Filiala Vrancea.
Povestea ei de voluntariat începe în anul 2005, într-unul dintre cele mai dureroase episoade din istoria recentă a județului Vrancea: inundațiile catastrofale care au lovit satul Vadu Roșca. Avea doar 16 ani când casa familiei sale a fost distrusă de ape. Noaptea a fost petrecută într-un cort improvizat, lângă gardul bisericii, cu o singură pătură și cu teama că totul fusese pierdut.
A doua zi însă, au sosit voluntarii Crucii Roșii. Au adus alimente, pături și, mai presus de orice, speranță. „Atunci am simțit că nu suntem singuri. În acea clipă am jurat că voi întoarce binele primit”, își amintește Andreea. La doar câteva zile distanță, adolescenta de atunci devenea ea însăși voluntar, ajutând alte familii lovite de aceeași tragedie.
Astăzi, Andreea Nițu este una dintre figurile discrete, dar esențiale ale voluntariatului vrâncean. De când a devenit directoare de grădiniță în Focșani, colaborarea cu Crucea Roșie Vrancea s-a consolidat constant. Unul dintre proiectele care i-au rămas cel mai aproape de suflet a fost Școala de vară dedicată copiilor și părinților refugiați din Ucraina, ajunși în județul Vrancea după escaladarea conflictului armat din țara vecină.
Andreea a coordonat întregul proiect – de la idee și organizare, până la activitățile zilnice – iar impactul emoțional a fost profund. „Îmbrățișările copiilor ucraineni și lacrimile de recunoștință ale mamelor lor au fost printre cele mai puternice momente trăite vreodată ca voluntar”, spune ea.
În paralel, gestionează zilnic activitatea a aproape 300 de copii la grădiniță, dar își găsește mereu timp pentru intervenții la dezastre, Caravana de Sănătate, cursuri de prim-ajutor și acțiuni umanitare desfășurate de Crucea Roșie Vrancea. „Voluntariatul nu îmi ia energie, mi-o dă. Îmi transformă oboseala în bucurie și îmi dă timpului un sens real”, mărturisește Andreea.
Unul dintre cele mai emoționante momente rămâne un Ajun de Crăciun petrecut în cătunele izolate din Munții Vrancei. Împreună cu alți voluntari, a străbătut drumuri înzăpezite pentru a ajunge la o fetiță de doar 6 ani, care nu primise niciodată o jucărie. Când i-a oferit o păpușă cu rochiță roșie, zâmbetul copilului a fost mai puternic decât frigul din jur. „În acel zâmbet am văzut esența voluntariatului: să reaprinzi copilăria acolo unde aproape se stinsese”, spune Andreea.
Pentru ea, Crucea Roșie nu este doar o organizație umanitară. Este familia care a ajutat-o atunci când era copil și căreia îi întoarce astăzi, zi de zi, binele primit. O poveste de viață care demonstrează că Vrancea nu este doar un loc pe hartă, ci o comunitate clădită pe solidaritate și oameni care aleg să fie sprijin pentru ceilalți.
Maria Bratu
