În ceea ce privește zona noastră geografică ce ar corespunde cu județul Vrancea, povestea Curții cu jurați a fostului județ istoric Putna s-a scris astfel: ea s-a inființat chiar din 1865 profitând de existenta Curții de Apel de la Focșani. Acesta a fost creată de Guvernul de atunci, de la București, ca o compensație a faptului că Focșaniul, căruia îi fuseseră promise mai multe instituții mari (Înalta Curte de Casație și Justiție sau Reședința Domnească) nu mai primise nimic din toate acestea. Așa că s-a organizat aici, măcar o Curte de apel care, de bine de rău, satisfăcea ambițiile focșănenilor de a reprezenta și ei ceva în regiune, dar și în noua țară a românilor numită Principatele Unite din 1862 și România din1866. Ca o paranteză trebuie specificat că nici această Curte de Apel nu a dăinuit prea mult în orașul nostru, în anul 1886, fiind mutată unde este acum și anume la Galați. Motivul l-a constituit o jalbă consistentă a gălățenilor și brăilenilor care au cerut insistent ca aceasta să funcționeze cât mai aproape, întrucât, scriau ei, „ poziția orașelor lor pe cel mai important fluviu al Europei naște numeroare afaceri în sânul acestor localități” și, obligat, odată cu acestea și „ nenumărate neînțelegeri între partenerii de negustorie. Iar toate aceste dispute trebuiau rezolvate tocmai la Focșani, la mare distanță, cu mare întârziere și cheltuială, în loc să fie soluționate chiar la locul petrecerii lor și anume, fie într-un oraș, fie în altul, de pe malul Dunării”.

Atunci Guvernul a decis, cu toată opoziția oamenilor reprezentativi din Focșani, că trebuie mutată de îndată Curtea de Apel, de la Focșani la Galați, fară alte comentarii. Totuși Curțile cu jurați trebuiau organizate în fiecare judet, așa cum s-a stabilit din 1868 și la Focșani, aceasta a funcționat, în continuare, în sediul Tribunalului vechi, azi Muzeul Viei și Vinului. Să vedem, mai departe, cu ce s-a ocupat aceasta, timp de peste 7 decenii, la Focsani. Iată cazurile mai importante:„furturi, bătai, violuri, tâlhării, jafuri, falsuri, incendieri, crime, sperjur, calomnie, delicte electorale etc etc” . Și dintre cazurile mai răsunătoare de la Focsani pot fi amintite următoarele dosare:„procesul țăranilor răsculati din comuna Suraia martie 1907, procesul autorităților județene din 1911 (prefect, subprefect etc) deoarece au intervenit la alegerile din acel an prin bătăi și forță ca să fie votați candidații guvernului, judecata celebrului bandit (haiduc) Bahnă, reclamația din 1921 a marelui geograf Simion Mehedinti împotriva unor autorități locale care au intervenit în procesul corect de vot, prin bătăi, corupție, înlocuire de voturi, procesul profesorului universitar C. C. Giurescu, învinuit pentru port de armă într-o secție de vot, plângerea marelui vrâncean Jecheanu Neculai care acuza de calomnie mai mulți fruntași ai Partidului Național Țărănesc din Focsani etc.” 

În legătură cu un dosar oarecare, la care a dat verdictul Curtea cu jurați Putna - Este vorba despre un deținut care a evadat din închisoare, Spiridon Grosu - fugit din penitenciarul de la Focșani. Acesta a fost găzduit la via unei doamne din zona Adjudului. Aici, la cramă, se mai găseau un chelar și soția sa. Evadatul i-a lovit pe amindoi cu un topor și a fugit, furând din îmbrăcămintea celor doi precum și o armă de vânătoare. Cazul a fost preluat de postul de jandarmi din Adjudu Vechi care a inceput investigațiile de rigoare, deosebit de dificile, deoarece evadatul înarmat era de negăsit. Totuși cu meticulozitate acesta a fost prins în mai puțin de doi ani și iată ce a declarat acesta la  momentul reținerii (varianta sa). „ În 1935 pe când era închis la penitenciarul de la Focșani era scos la muncă, periodic, la o vie din marginea orașului. I-a venit atunci gândul să evadeze și profitând că gardianul dormea i-a furat pistolul și a fugit către Adjud, de unde era de loc. Numai că în apropierea satului natal l-au recunoscut niște oameni, însoțiți de chelarul ce i-a căzut victimă, mai târziu. Aceștia s-au luat după el, chelarul trăgând cu pistolul. Evadatul s-a ascuns atunci în pădure, dar i-a venit gând de răzbunare pe acest chelar care l-a hăituit fără rost. Și seara s-a dus la crama din vie unde i-a cerut de mâncare. De frică chelarul a cedat, l-a omenit și apoi s-au culcat cu toții. Noaptea deținutul a luat un topor și l-a lovit pe chelar și pe soția acestuia. Apoi a luat pușca din cramă și a fugit prin împrejurimi făcând și alte fărădelegi, după care a mers către Tecuci.” 

Totuși mai înainte de prinderea acestuia Curtea cu jurați Putna s-a întrunit și în lipsa acuzatului l-a condamnat pe acesta, la începutul anului 1937, „la pedeapsa de muncă silnică pe toată viață”. Pedeapsa era dată, dar vinovatul de negăsit. Însă în septembrie 1937 este reținut și Curtea cu jurati a județului Putna a fost întrunită din nou în noiembrie 1937, toti membrii fiind prezenți cu excepția unuia, dovadă că acest caz a fost deosebit de sensibil și a stârnit multă emoție. Comisia juraților s-a pronunțat cu „ da” asupra tuturor capetelor de acuzare, pedeapsa fiind din nou confirmată, aceea dată pe când acuzatul era judecat în lipsă și anume „ muncă silnică pe toata viață”. Iată cum au decurs, pe scurt, lucrările Curții cu jurați în această speță: „În prezența președintelui, asesorilor, procurorului și a grefierului, membrii Curții și-au ocupat locurile în fața publicului. A fost  adus acuzatul, asistat de avocatul numit din oficiu. S-au prezentat și părțile civile și au fost aduse corpurile delicte rezultate din cercetări. În prezența acuzatului, a procurorului și a tuturor juraților s-a făcut apelul nominal, răspunzând 29 de jurați. Au fost întrebați acuzatul și procurorul, dacă doresc să recuze câte 4 jurați de fiecare. Acuzatul a lăsat pe avocatul său să facă acest lucru. Apoi președintele a procedat la tragerea la sorți a juraților care vor compune comisia de judecată, anume formată doar din nouă jurați, lucru care s-a făcut pe bază de urnă. După ce s-a declarat constituită comisiunea de judecată a juraților aceștia s-au așezat în ordinea în care au ieșit la sorți, în fața băncii acuzatului, separat de public, de părți și de martori. Fiecare jurat chemat pe nume și pe rând a ridicat mâna dreaptă și a răspuns <<-jur>>, apoi s-a așezat pe scaun. S-a trecut la cercetarea cauzei dedusă în judecată. Martorii au fost duși într-o cameră unde s-au luat măsuri ca ei să nu poată comunica între ei și nici în afară, până după ascultarea lor. Apoi au fost introduși și ascultați cei care au fost admiși. După audierea martorilor li s-a atras atenția juraților că decizia contra acuzatului nu se poate lua decât cu majoritate de voturi. Acuzatul a fost scos din ședință, iar jurații trimiși într-o cameră sub pază. Deliberarea juraților s-a concretizat într-un proces verbal semnat de președinte și de primul jurat ieșit la sorți din cei 9. După formularea verdictului și-au reocupat toate locurile, atât jurații, cât și judecătorul, asesorii, procurorul etc și s-a citit verdictul. S-a dat cuvântul apărătorului, apoi acuzatului, pe care l-a intrebat președintele dacă mai are ceva de adăugat. În final Curtea și cei doi jurați desemnati de juriu au luat parte la fixarea pedepsei, au deliberat în secret și au decis cu majoritate de voturi pedeapsa ce trebuie aplicată acuzatului. În urma acestora Curtea compusă din cei trei membri au stabilit și despăgubirile civile acordate părților. Dispozitivul deciziunii s-a redactat imediat și s-a semnat de d-l președinte, judecători, cei doi jurați și de grefier și s-a citit în ședință publică. S-a anunțat și dreptul acuzatului de a face recurs, în zece zile, contra acestei deciziuni. După toate aceste formalități ședinta s-a ridicat.” 

Ce s-a întâmplat mai departe cu criminalul nu s-a mai specificat în dosar. Fie a murit la locul de detenție în care a ajuns, fie a evadat din nou, fie a fost eliberat, mai ales că a urmat al Doilea Război Mondial cu răsturnările sale de situație și cu instaurarea noii orânduiri comuniste, cea plină de înțelegere față de deținuții de drept comun, spre deosebire de regimul aplicat deținutilor politici. Cu toate acestea se poate observa cât de severă a fost atitudinea juraților din Focșani -Putna (majoritatea fiind din localitatea noastră), care nu au ezitat nicio clipă să acorde pedeapsa maximă pentru faptele acestui Spiridon Grosu, chiar dacă acesta a susținut neîncetat că nu ar fi chiar așa de vinovat, motivând că dacă chelarul nu l-ar fi hărțuit pe când era fugar și nu ar fi tras în el cu revolverul, nu ar fi pățit nimic. O apărare subțire a inculpatului care nu l-a ajutat defel.

Totuși sistemul Curților cu jurați părea că mulțumea, cât de cât, setea de dreptate a oamenilor din acele timpuri, dar nu a satisfăcut deloc pretențiile regelui Carol al II lea, care s-a declarat nemulțumit cu pedepsele pronunțate împotriva unor dușmani ai săi. Și a decis în anul 1938 să desființeze aceste Curți cu jurați și desființate au rămas până azi, indiferent de orânduirile care s-au perindat prin țara noastră. Dacă e bun sau rău acest lucru, asta nu se poate ști, dar în concordanță cu voința noastră de a trăi la fel ca în America poate că ar fi nevoie să redescoperim beneficiile și responsabilitățile Curtilor cu jurați. Asta ca să nu mai criticăm atât deciziile judecatorilor pronunțate de aceștia în spețe penale deosebit de sensibile.