Foto | Clement Bontea, un preot renumit în Vrancea de altădată, în documente de arhivă
Cu siguranță acest nume este sau mai bine zis a fost destul de cunoscut pe plaiurile noastre vrâncene.
Mai ales datorită rezonanței lui, numele Clement referindu-se la mai mulți conducători ai Bisericii Catolice ce au stat la originea unor fapte anecdotice din istoria Vaticanului. De exemplu, după moartea unui Papă, Clement (cine știe al câtelea din suită) alegerea următorului a durat foarte mult timp. Cardinalii au fost ținuți închiși, fără acoperiș, flămânzi și însetați, ani de zile, în ploaie și vânt și abia s-au înțeles în desemnarea următorului Papă, acest lucru reprezentând o dovadă a încăpățânării lor proverbiale și o pildă pentru cei care nu trebuie să renunțe la principiile lor pentru nimic în lume, mai ales dacă sunt corecte. Un alt papă Clement s-a intersectat cu voievodul nostru Mihai Viteazul și deși nu l-a ajutat cu forțe umane sau materiale, l-a încurajat, cu vorbe și cuvinte din cele mai alese, în toate acțiunile întreprinse. Povești cu papii Clement sunt mai multe și unele, frumoase, dar cel mai bine acestea pot fi găsite și savurate de dvs, direct în mediul on line.

Așa că să revenim la Clement al nostru, cel care a fost botezat așa, poate la dorința părinților ce s-au sfătuit cu nașii pruncului. În sensul ca acesta să primească un prenume așa de răsunător care să-l ajute în viață, să ajungă și el un mare conducător în Biserica neamului (fiind de rit ortodox, Papă nu putea ajunge, dar măcar un episcop sau, de ce nu, chiar mai mult).

Cine știe la ce s-or fi gândit părinții naturali și cei spirituali ai țâncului și după cum putem afla în continuare, într-o oarecare măsură au și nimerit-o. Clement Bontea a ajuns preotul paroh de la vestita noastră biserică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Piața Unirii de la Focșani (pe atunci denumită „Piața Munteni” sau „Piața Libertății”) și aici a slujit 26 de ani, lăsând o frumoasă amintire a acelei perioade. A fost ales chiar și protopop de județ și a alinat sufletește, pe cât s-a putut, suferințele muribunzilor din Primul Război Mondial.
Pe deasupra ne-a lăsat și câteva lucrări ce poartă titluri interesante:
-„Cheia Noului Testament Cele patru Evanghelii”, Focsani, 1905, 232 p. (prelucrare din rusește);
- „Sfârșitul lumii dupa Biblie și știința” (prelucrare din rusește după N. P. Travectov), Focșani, 1915, 41 p.,
- „Misterele vieții viitoare” (trad. din rusește),
- „Cu ce trăiesc oamenii” (trad. din rusește), articole din presa vremii.
Chiar dacă nu se știe conținutul acestor cărți, cel puțin nu de către subsemnatul, faptul că preotul Clement Bontea a acceptat rolul știintei în analiza Bibliei sau că viața viitoare ar fi un mister (deși Biserica Ortodoxă nu-l consideră tocmai mister, ci un aspect bine lămurit), toate acestea înseamnă ca preotul Clement Bontea avea un spirit curios și neliniștit.
Si ar mai fi o lucrare proprie, aceasta fiind disponibilă on-line, anume „Viata și opera lui Dostoievski”
În ceea ce privește documentele aflate în depozitele Arhivelor Naționale trebuie menționat că la Serviciul Județean Vrancea se află câteva acte interesante în legătură cu această personalitate locală de altădată. Primul cuprinde înregistrarea căsătoriei acestuia după cum urmează:

„anul una mie opt sute nouăzeci și sapte, luna februarie, în 16 zile-act de căsătoria domnului Clement Ion Bontea în etate de douăzeci și opt de ani, profesor de religie ortodoxă, domiciliat în comuna Roman, născut în comuna Pașcani, fiu major al d-lui Ion Bontea în etate de cincizeci de ani, de profesie puțar (săpător de fântâni) și a d-nei Margareta Bontea, în etate de patruzeci și cinci ani, de profesie casnică, ambii domiciliați în comuna Pașcani, județ Suceava, care au fost de față și au consimțit, cu domnișoara Maria Stefan Tătar, în etate de douăzeci și unu de ani, domiciliată în comuna Herăstrău, (n.r. azi sat în Nistorești), fiica lui Stefan Tătar și Marghioala Tătar.”
O dată realizată partea matrimonială trebuia soluționat și aspectul material al existenței proaspeților căsătoriți, după teoria acceptată discret de multă lume cum că e foarte bine să-ți faci avere în împărăția cerurilor, dar nu strică să aduni nițică avere și aici pe pământ. Și acest lucru a constat pentru familia Bontea Clement și Maria într-o proprietate colosală, procurată de mireasă și anume multe sute de hectare în muntele Mișina, având ca hotare apa Mișina, pârâul Mișina și alte proprietăți particulare.

Acest teren acoperit cu vegetație forestieră, dar și slujba de preot la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Focșani s-au dovedit îndestulătoare pentru membrii familiei Bontea, inclusiv fiica lor, Vera, măritată Chifu, fiind înzestrată mulțumitor de părinți cu toate cele necesare unui trai lesne.
Pe lângă toate împlinirile și viața liniștită dusă de această familie nu puteau să lipsească și necazurile. Astfel la nici 60 de ani, în anul 1928, Clement Bontea s-a sfârșit de pe această lume, iar numele, notorietatea și averea au rămas să i le ducă mai departe urmașii săi. În primul rând nevasta sa, Maria preot Clement Bontea, cu atât mai mult cu cât moșia din comuna Herăstrău, pe care comuniștii au pus ochii imediat ce au venit la putere în țară, era pe numele ei.

Au tot analizat situația terenului, întinderea, localizarea, au folosit tot felul de cozi de topor, adică poftele unora sau altora de a pune mâna pe acest pământ și până la urmă au reușit ca, în prima fază, să exproprieze din pădurea familiei Bontea o porțiune de 44 ha, denumite „imaș” sau „emaș”, în folosul Obștii Ruget. Dar autoritățile erau departe de a fi mulțumite și prin diverse acte normative, unul, premergător și rău prevestitor, fiind „Decizia ministerială nr 707 publicată in Monitorul Oficial nr 76 din 1 aprilie 1945”, au decis, nu doar să studieze cum să execute exproprierea pădurilor, ci chiar să le confiște în întregime, lucru executat cu minuțiozitate, an de an și confirmat în final pe baza Constituțiilor Republicii Populare Române din anii 1948 și 1952. Din averea familiei Bontea nu a mai rămas absolut nimic, iar în întreaga perioadă comunistă tovarășii s-au chinuit din răsputeri să șteargă amintirea acestui erudit preot Clement Bontea. Aproape au reușit, dar vremurile când erau puternici s-au dus. În prezent numele lui a fost regăsit și poate chiar ar fi necesar ca viața și opera lăsată să fie cât mai cunoscute de publicul larg. Demers la care pot participa inclusiv cei ce au reușit să obțină drepturile funciare de pe urma vestitei familii de odinioară Clement și Maria Bontea, conform titlului de proprietate nr. 5872 , anume o suprafață zdravăna de peste 400 de hectare.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Citiți și:Clement Bontea














