Foto | Ciudățenii în județul Vrancea privind situația unor state de plată
Acum, când aceste documente de retribuire sunt mai importante ca niciodată și sunt căutate de toți cei care au fost angajați la un moment dat, aceștia fiind fie în pragul pensionării, fie deja pensionați, acum când din malaxorul puterii politice a națiunii au izvorât noile și mult așteptatele legi de recalculare a pensiilor de stat cu numeroasele lor modificări, acum când nevoile cetățenilor, aflați la vârsta a treia, cu tot arsenalul de boli ce vine ca „supliment” la această etate, sunt mai mari ca niciodată, tocmai acum se întâmplă în județul Vrancea absurdul în forma lui pură! Adică nu se găsesc sau au fost făcute ascunse unele din cele mai însemnate documente din această perioadă, anume statele de plată. Să vedem care ar fi acestea, după cum s-a comunicat pe diverse căi tocmai din partea distinșilor seniori ai județului.
„Fabrica de la Doaga”
Pe vremuri, în mica localitate ce aparține de comuna Garoafa, autoritățile fostului regim comunist au decis înființarea unei întreprinderi vestite pe atunci, care producea țiglă, plăci, material de zidărie, cărămizi și alte prefabricate de beton. Cât de bine funcționa sau cât de eficientă era, nu e cazul pentru a se discuta aici. Dar probabil, vorba fostului premier Petre Roman și această fabrică de la Doaga era doar „un morman de fier vechi”. Atât de inutilă s-a dovedit încât a fost achiziționată în vremuri mai recente de o altă unitate economică denumită „Somaco” , cu puncte de lucru deschise prin mai multe colțuri ale țării. Dar nici „Somaco” n-a rezistat, cel puțin nu în întregime, iar la orizont a apărut o nouă societate, „Symmetrica” , cea care se poate vedea inscriptionată pe multe stive de pavele și borduri din Focșani.„Symmetrica” a cumpărat de la „Somaco”, practic și ceea ce a fost odinioară „Fabrica de la Doaga„. Până aici nimic excepțional.Toate aceste mișcări sunt specifice capitalismului și economiei de piață, pe principiul că „cel mai puternic și eficient devorează tot” . Numai că din discuțiile purtate cu o doamnă care a încercat să obțină adeverința care atestă toate drepturile avute de tatăl său pe vremea când acesta lucra la fosta „Fabrică de la Doaga” s-au aflat în plus următoarele aspecte: când „Symmetrica” a achizițonat cea mai mare parte din „Somaco”, inclusiv „Fabrica de la Doaga” care aparținea de „Somaco” s-a pomenit, deși susținea că nu știa acest lucru, cu toată arhiva „Somaco”, de pe unde funcționase această unitate prin țară și cu toate statele de plată de la fostele întreprinderi achiziționate de „Somaco”, inclusiv cu cele de la „Fabrica de la Doaga”.Toate îngrămădite în prezent într-un imobil pe care „Symmetrica” l-a cumpărat, fără ca să știe ce se află între pereții acestuia. Cel puțin asta s-a invocat. Dar e puțin probabil ca la acest nivel să se cumpere ceva „în orb”. Până și noi, persoane fizice obișnuite, când achiziționăm ceva, orice, de la o legătură de pătrunjel până la un autoturism, teren sau altă proprietate, bănuiesc că ne uităm puțin la ele, fără a mai pomeni că unele persoane sunt extrem de meticuloase și verifică lucrurile achiziționate până exasperează vânzătorii. Dar la „Symmetrica” se pare că nu a funcționat această regulă! Ei tranzacționând această hală de la „Somaco”, ce se află pe fostul teren al „Fabricii de la Doaga”, fără să știe sau să se intereseze ce este între zidurile respective. Bizar, nu ?
„Trustul de Construcții Montaj și Industrie Alimentara (TCMAIA) Șantierul nr 1 Focșani”
Alt caz semnalat de un alt petent: „Trustul de Construcții Montaj și Industrie Alimentara (TCMAIA) Șantierul nr 1 Focsani”. O unitate puternică din timpurile de altădată și cu numeroși angajați. S-a chemat așa la începutul anilor '80, apoi din 1984 i s-a zis „ ICHIF București” (n.r. „ Întreprinderea de Construcții Hidrotehnice și Îmbunătățiri Funciare”). N-are importanță cum o denumeau periodic Consiliul Miniștrilor comuniști. Important e că la noi funcționa Santierul nr 1, la Tecuci probabil Santierul nr 2. Adică avea structuri de activitate prin toată țara, dar ierarhic depindeau de structura centrală de la București. Dupa 1990, la Tecuci, Șantierul fostului „TCMAIA” sau fostului „ICHIF” a fost privatizat sub noua denumire, „Solar”. La noi oare cum s-o fi întâmplat ? Cetățeanul a susținut că arhiva aceea ar fi la firma „Solar”.Chiar a acționat în judecată firma „Solar” din Focșani. O fi procedat corect? Probabil că respectivul domn, care își caută disperat vechimea, salariile și alte sporuri deținute de-a lungul timpului, nu glumeste cu astfel de lucruri. Și a arătat cu degetul către societatea „Solar”. Domnule Radovici este adevărat ce susține cetățeanul respectiv?
„Fabrica de la Gugești”
Alt caz ar mai fi „Fabrica de la Gugești”. Fosta întreprindere renumită care le-a dat o pâine multor oameni din sudul județului Vrancea. Dar în prezent nu-i mai poate ajuta cu cel mai ușor aspect de personal, anume eliberarea adeverințelor de vechime și alte drepturi salariale. Cercetând pe toate direcțiile posibile, a rezultat un indiciu firav. Și anume că pentru perioadă veche statele de plată de la această unitate din sudul județului, ce s-a chemat „Iprofil”, apoi „FPL Gugești”, se află la Consiliul Județean Vrancea. Pentru restul timpului cât fabrica a funcționat la capacitate maxima și a fost deservită de sute de angajați, locul depozitării statelor de plată este încă un mister. Dar probabil cei care doresc să afle unele informații în plus se pot îndrepta către locul unde a funcționat fosta „Fabrică de la Gugești”. În perimetrul fostei fabrici se poate intra, semn că acolo și în acest punct este posibil să funcționeze un succesor, fie chiar și un simplu depozit de cherestea al acestei fabrici, altădată prosperă. Se pot pune unele întrebări suplimentare celor de acolo și poate se va afla locul unde se mai păstrează, dacă se mai păstreaza, arhiva de personal de la „FPL Gugești”.
„Îmbunătățiri Funciare (Irigații)”
Mai departe ajungem la o altă enigmă a plaiurilor noastre mioritice. Statele de plată de la „Îmbunătățiri Funciare (Irigații)”.Foștii angajați de la această întreprindere au sunat și au spus că nu este corect, nici uman, nici legal să nu-și poată identifica sporurile și alte dovezi ale grupelor de muncă la care au avut dreptul pentru anii cât au lucrat la sistemul de irigații din județul nostru. Zile în șir, pe arșită sau pe ploaie au stat în câmp deschis și au montat țevile ce ar fi trebuit să salveze agricultura românească. Dacă acest sistem a dispărut după 1990, lucrul respectiv nu este din cauza lor. Ei și-au făcut treaba și ar merita mai mult respect din partea noastră, mai ales din partea celor care îi pot ajuta, dar nu o fac. Iată o corespondență cu „Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare”. Această entitate a consemnat că are știință, vag, despre motivul pentru care foștii angajați nu-și pot procura adeverințele de personal, dar nu poate detalia mai multe informații deoarece nu le cunoaște.
Dar oare așa să fie? Parcurgând sumar mediul online putem afla următoarele lucruri, așa de secrete, încât nici chiar „Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare” nu are cum să le cunoască. În Hotărârea Guvernului nr 292 /1991 din 20 aprilie 1991 publicată în Monitorul oficial nr 106/1991 sunt următoarele informatii :„ Art. 1. - Se înființează societățile comerciale pe acțiuni, cu personalitate juridică, având denumirea, sediul, obiectul de activitate și capitalul social prevăzute în anexa nr. 1. Art. 4. - Personalul care trece de la întreprinderile de execuție și exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare și de la Institutul de studii și proiectări pentru îmbunătățiri funciare București la societățile comerciale nou înființate, se consideră transferat în interesul serviciului. Iar la două poziții din anexă găsim că se înființeaza Societatea comercială Zboina S A Vrancea, având ca obiect de activitate, printre altele, proiectarea și executarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare în locul unitătii care se desființează anume Intreprinderea de execuție și exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare Vrancea, exclusiv activitatea de exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, dar și Societatea comerciala SCELIF Vancea în locul unității care se desființează anume Intreprinderea de execuție și exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare Vrancea, activitatea de exploatare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare.”
Deși în cuprinsul acestui act normativ nu se menționează un singur cuvânt sau literă despre vreun eventual transfer de arhivă sau încheierea unui protocol, așa cum invocă „Agenția Naționala de Îmbunătățiri Funciare”, să zicem că, totuși, această afirmație ar fi adevărată. Or fi fost predate și documentele o dată cu personalul transferat în interes de serviciu. Atunci de ce „Filiala Teritorială de Îmbunătățiri Funciare Vrancea” deține arhivă încă din anul 1975? De ce se susține că „Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare” ar fi o unitate nou înființată în baza OUG 82/2011. Pentru că anterior acestui an a funcționat „Regia Autonoma a Îmbunătățirilor Funciare -Vrancea”. Iar această Regie nu a apărut de nicăieri.
„Prin HOTARIREA nr. 686 din 7 octombrie 1994 s-a dispus înființarea Regiei Autonome a Imbunatatirilor Funciare, iar conform ART. 2
Patrimoniul Regiei Autonome a Imbunatatirilor Funciare este de 660.056,0 milioane lei, constituit prin preluarea activului si pasivului, stabilit pe baza de bilant contabil incheiat la 30 iunie 1994, de la societatile comerciale de exploatare a lucrarilor de imbunatatiri funciare, cu capital majoritar de stat, prevazute in anexa nr. 1, care se reorganizează”. CONCRET: la nr 40 figurează:„Sucursala VRANCEA FOCSANI, judetul VRANCEA SCEILIF Vrancea” cu mențiunea că această Societate comercială si patrimoniul ei s-au preluat sau ar fi trebuit preluat de către „Regia Autonomă a Îmbunătățirilor Funciare-Vrancea”. Să mergem, deci, pe firul logic următor: dacă în 1991 s- au predat statele de plată și personalul în interes de serviciu către „Societatea Zboina”, probabil că la fel ar fi trebuit sa se întâmple și cu „Societatea SCELIF”, ambele rezultate din fosta „Întreprindere (desființată) de Execuție și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare”. La momentul reînființării „Regiei Autonome a Îmbunătățirilor Funciare”, în cazul nostru filiala Vrancea, aceasta nu ar fi trebuit să ia inapoi statele de plată pe care le predase cu trei ani înainte, cel putin în cazul SCELIF? Ar fi interesant un răspuns în acest sens și poate „Agentia Națională de Îmbunătățiri Funciare” sau „Filiala Teritorială Vrancea” îl vor oferi cândva. Dar cel mai important aspect ar fi ca foștii angajați să-și obțină adeverințele de muncă, cele atât de căutate și din păcate imposibil de procurat. Indiferent de modificările legislative, indiferent că s-a chemat Agenție, Administrație sau Regie, Zboina sau SCELIF, pe fostul angajat îl interesează un aspect la obiect și nu o corespondență evazivă și lipsită de responsabilitate. Anume ca dreptul său la pensie să fie respectat și remunerat corect. Asta dacă nu este prea inconfortabil pentru cei în măsură să-i satisfaca cererea îndreptățită și mai ales legală.
Hotărârea Guvernului 292 / 1991 - Civvic.ro
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
