Local

FOTO | În atenția șefilor țării și ai județului: Are cineva urechi să audă de soarta extrem de grea a tinerilor viticultori vrânceni?!

Janine VADISLAV
25 nov 2021 7995 vizualizări

Tinerii viticultorii vrânceni cer sprijin de la stat pentru a duce tradiţia mai departe...

În Vrancea, 1/3 dintre locuitori (peste 100.000), trăiesc din comercializarea strugurilor şi vinului, obţinuţi de pe cele 26 000 ha de vie. Dintre acestea, peste 4000 ha sunt plantaţii noi  obţinute prin procesul de reconversie. Specialiştii spun că bani pentru reconversie s-au dat, dar tinerii viticultori nu au fost ajutaţi, prin proiecte accesibile lor, să achiziţioneze utilaje, să facă depozite de frig, să-şi modernizeze cramele şi să construiască altele noi, cu o capacitate mai mare. Cât despre desfacere, fiecare se descurcă cum poate, iar din acest punct de vedere 2021 nu a fost un an bun pentru viticultorii vrânceni.

- Cum a fost anul? întreb. 

„A fost, din punct de vedere agricol, un an excelent, din punct de vedere financiar, un an foarte slab”, spune Loredan Botezatu, din comuna Dumbrăveni. 

Pasiunea pentru vie-struguri-vin a preluat-o de la tatăl său, alături de care a muncit din primăvară şi până-n toamnă târziu. Este atât de pasionat de ceea ce face, încât a decis să rămână acasă, deşi, ar fi câştigat infinit mai mult în străinătate decât câştigă de pe urma viei pe care o iubeşte foarte mult. Dar ce să faci, cum să faci când ai un an în care tragi linia, socoteşti şi numeri... a pagubă? Când după 3.5 ha, numeri 7000 lei, ceea ce ar însemna aproximativ 700 lei /lună? Nu poţi nici să trăieşti şi nici să-ţi faci planuri pentru viitorul an agricol când, în 2021, ai investit în lucrări şi tratamente 10.000 lei/ha. Cei responsabili la cârma agriculturii româneşti ne îmbată cu apă rece folosind şabloane frumoase şi se gândesc... Dumnezeu ştie la ce, că nu pare să-i intereseze ce se întâmplă în teren -  aşa se vede de pe partea noastră -  nici nu bagă în seamă spre ce ne îndreptăm. Este momentul ca cei care stabilesc regulile jocului să facă „reguli” şi pentru tinerii care nu au rezerve financiare să le investească in afacerea lor; ar putea da legi, care sa-i ajute pe tinerii viticultori să face proiecte, să poată cumpăra utilaje, să asigure subvenţii pentru combustibilul al cărui preţ a luat-o pur şi simplu razna. Pe mine, în acest moment, nu mă interesează medaliile cu care se laudă fermele viticole mari şi specialiştii din acest domeniu, mă interesează cum se dezvoltă tinerii viticultori, VIITORUL începând de MÂINE şi ce se poate întâmpla după acest MÂINE incert, cum vor duce mai departe ceea ce au demarat? Sunt tineri în forma cea mai bună, au dorinţa să facă ceva şi chiar fac, dar totul e până la bani... nu poţi investi ceea ce nu ai, nu poţi cumpăra utilaje şi nici dezvolta, dacă nu sunt bani, dacă nu ai unde-ţi valorifica producţia, chiar dacă e fără cusur şi nu poţi face profit dacă nu obţii preţul corect.

În aceste zile, podgoreanul vrâncean cu un ochi râde şi cu unul plânge. Din câştigul obţinut în această toamnă - deşi recolta a fost una foarte bună - nu va putea acoperi cheltuielile din primăvara lui 2021, cât despre profit nici nu poate fi vorba. Vremea bună a grăbit culesul şi la începutul lunii septembrie 2021 primele cantităţi de struguri ajungeau la procesatori. Dacă la început preţul a fost unul bunicel, dar nu cel mai bun, 1.3 - 1.4 leu/kg, la Ottonel ajungând chiar la 3 lei/kg, după 3 săptămâni preţul a coborât la 1 leu, 90 bani, 80 de bani/kg, preţ la care viticultorul mai putea spera la un profit. Când vânzarea strugurilor aproape că a stagnat, producătorii au fost nevoiţi să facă ei înşişi vin, pe care nu ştiu când îl vor putea vinde. Un viticultor trecut prin toate greutăţile posibile îmi spunea prin august că preţul la achiziţia strugurilor de vin va fi unul mic, pentru ca aşa se întâmplă când e producţie mare. Nu l-am crezut, dar s-a adeverit, procesatorii au stabilit preţul care, în 2021 a fost tras la indigo după cel de acum 20 de ani. Exemplu, Ottonelul, pentru care au plătit în jur de 3 lei/kg, preţ plătit şi în perioada 1996 - 2000. Întâmplarea a făcut să aflu atunci de la un viticultor din Moviliţa, care avea vreo 2-3 ha de Ottonel, că a vândut strugurii atunci cu 3 lei/kg. Iată că în 2021 situaţia este aceeaşi, chiar dacă multe s-au schimbat de atunci.

„Calitate am avut, spune Loredan, vânzarea nu a mers mai deloc.”

Loredan a avut struguri de masă unul şi unul. Dacă în anii din urmă îi vindea imediat, anul acesta en-gros-urile au preferat să cumpere struguri aduşi din străinătate. A vândut şi el, dar la fiecare transport a pierdut câte 2-3 zile. Eu ştiu că e liber comerţul, dar ne-ar strica puţin patriotism, să-i ajutăm şi pe ai noştri, sau doar banul contează?

„30 - 40 la sută din strugurii de masă i-am vinificat, spune Loredan. Avem de gând să începem să îmbuteliem, poate mai recuperăm din cheltuieli.” 

- Ce n-a mers la vânzare? întreb

„N-a fost cerere, sunt mulţi struguri care vin din afară la un preţ care convine, iar ai noştri nu se prea caută. Cumpărătorii noştri sunt persoanele în vârstă, cumpără un kilogram... şi cam atât. În pandemie păstrează banii ca să plătească facturile. Nefiind vânzare, preţurile, au devenit din ce în ce mai mici.”

Loredan a fost nevoit să-şi vinifice strugurii din soiul Hamburg, din care a obţinut aproximativ 11.000 l. În aceeaşi situaţie sunt şi alţi producătorii mai mici, care au rămas cu marfa pe stoc şi se tem că preţul vinului va coborî drastic. 

Marius Mihăescu, din Dragosloveni speră ca într-o lună, sau mai puţin, să vândă cele 50 tone de struguri de masă, din soiul Muscat Hamburg şi Chasselas Dore, pe care le ţine în depozitul de frig. Marius are 10 ha de struguri de vin si 3,5 ha de struguri de masă.

„Anul trecut am obţinut un preţ mai bun, anul ăsta, nu ştiu ce preţ va fi”, spune Marius Mihăescu.  

Am impresia că-l aud pe bunicul meu care, pe vremea când putea munci, era convins că nu ştii niciodată ce te aşteaptă, singura certitudine fiind munca din zori-până-n noapte şi banii cheltuiţi... Avea o vorbă a lui, totul e o loterie, „pierzi, câştigi, negustor te numeşti!” Dar în 2021 nu e normal ca ceea ce noi numim comerţ, să mai meargă aşa. Este timpul ca negustoria să se modernizeze, poate să-şi schimbe şi numele şi năravul?

Marius ne arată mândru frumuseţea de struguri: boaba mare, fermă, frumoasă, dulce.

„Acesta este „Italia”

- S-a vândut bine? întreb.

„Nu prea. Vin foarte mulţi struguri din afară şi ai noştri nu au preţ”.

Preţul la strugurii de vin a fost şi mai mic.

„Anul acesta profit mi-aduc strugurii de masă, care s-au vândut mai bine”, mai spune Marius Mihăescu, mulţumit că măcar are unde ţine strugurii la frig, ceilalţi nu au norocul acesta.

Vasile Cîrjan, din Cândeşti, are aproape 14 ha de vie, cu soiuri foarte bune: Aligote, Fetească Regală, Merlot şi Ottonel.  A învăţat meserie de la tatăl lui care, la 10 ani, l-a urcat pe tractor. Este atât de pasionat încât la via cu struguri de masă nu lasă pe nimeni la tăiat şi legat, lucrând, cot la cot, doar cu soţia sa. Este şi preşedinte al Asociaţiei Viticole „Regina Viilor Cândeşti”, la care au aderat toţi viticultorii din zonă. Treaba şi-o face cu un tractor vechi de peste 20 de ani, piese nu se găsesc, trebuie să cumpere din Turcia şi efortul financiar e mai mare. El spune că factorii de decizie nu sunt interesaţi să-i ajute, de aceea a înfiinţat şi asociaţia, cu speranţa că vor putea beneficia de anumite oportunităţi. Doreşte proiecte şi pentru tineri, nu să li se închidă uşa în nas, cum se întâmplă acum, o piaţă de desfacere sau magazine, să nu mai alerge cu strugurii de la un en gros la altul.

„După toată truda şi munca asta, toamna vrem să fim siguri că avem o piaţă unde ne putem vinde strugurii. Avem o foarte mare problemă şi cu prima de comercializare, care a fost promisă...”

- Şi? întreb

„Promisiuni politice!”

Deşi este greu, Vasile este decis să nu renunţe, mai ales că bunicul, tatăl său, au avut vie de când se ştiu. Ceea ce are el acum e moştenire din familie. Dar se poate dezvolta, dacă sunt condiţii care să încurajeze tinerii viticultori.

„Asta mi-am dorit, asta fac!” spune Vasile Cîrjan, preşedintele  Asociaţiei Viticole ”Regina Viilor Cândeşti”.

E greu de crezut că cei care conduc astăzi destinele viticulturii, mulţi dintre ei ajunşi la o veritabilă vârstă, nu înţeleg că schimbul între generaţii a început deja, iar tinerii îşi doresc să facă agricultură performantă, fie cultură mare, grădinărie, livadă, culturi de plante exotice, viticultura, să crească animale, păsări, să producă, să scoată pe piaţă, să aibă profit de pe urma muncii lor, într-un cuvânt, SĂ LE FIE BINE! (Janine Vadislav )

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.