Local

Foto | Centurile ocolitoare ale Focşaniului de-a lungul istoriei

Florin Marian Dîrdală
28 mai 2020 2499 vizualizări

Încă de când s-au constituit cele doua târguri, Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei, la jumătatea distanței dintre cele două capitale, București și Iași, dar și în calea negoțului dinspre Transilvania către orașele dunărene, Brăila și Galați, nu avea cum să nu se ajungă mai devreme sau mai târziu la unele probleme de tranzit prin aceste două localități alăturate.

Practic, cele două parți de Focșani erau lipite și despărțite de un biet canal zis, pretențios, Milcovul, de fapt acesta fiind, după iscusitul monografist D. F. Caian, un braț al râului care curge în prezent prin Golești. În vremuri străvechi, din cauza modificărilor de relief, a cutremurelor și inundațiilor, acesta a fost părăsit de ape, iar albia a rămas adâncită, secată și plină de smârcuri, șerpuind peste viitorul teritoriu pe care se vor cristaliza cele două orășele, Focșanii de mai târziu, mai ales după ce în regiune doi domnitori români au ridicat două mănăstiri fortificate, Sf. Ioan și Domneasca, ambele cam în aceeași perioadă a secolului al XVII-lea. Din acest moment, localitățile au cunoscut o dezvoltare continuă și neîntreruptă, schițându-se principala arteră –  Ulița Târgului sau Ulița Mare, ori mai bine cunoscută ca strada Mare, ce a devenit în anul 1859, o dată cu Unirea Principatelor și în 1862 o dată cu unirea Focșaniului, strada Mare a Unirii.

Pe această arteră s-a desfășurat sute de ani trecerea dinspre Râmnic, Buzău, București către Bacău, Roman sau Iași și deoarece se prezenta întortocheată, îngustă și aglomerată, conducătorii locali au hotărât pe la 1800 să abată circulația intensă dinspre București spre Iași pe actuala stradă Cuza Voda. Prima dată aceasta nu a avut un nume aparte, poate doar ulița ocolitoare, presărată cu puține case boierești, dispuse în fundul curților, la adăpost de praf și căldură, înconjurate cu verdeață și liniște deplină, spre deosebire de centrul ce forfotea de agitația precupeților. Din momentul Unirii Principatelor ulița ocolitoare a devenit CALEA NATIONALĂ și a păstrat acest nume până în jurul anului 1900, atunci când autoritățile locale au îndraznit cu mult curaj să-i acorde numele lui Cuza, în ciuda faptului că în vremea regelui Carol I, marele Cuza era încă o persona non grata. Așa că strada ocolitoare, denumită acum Cuza Vodă, a rămas să preia din numărul de vehicule (în special căruțe, trăsuri și foarte rare mașini). Cele care nu mai doreau să parcurgă strada Mare a Unirii și intenționau să iasă repede și cât mai în siguranță din oraș. Această rută adiacentă a servit mult timp pentru ocolire dar după anul 1970 situația s-a complicat și aici, pentru că nici măcar artera Cuza Vodă nu mai reușea să abată și să mai aerisească traficul din oraș, chiar dacă acesta nu era unul prea ridicat, necomparându-se, nici pe departe, cu cel actual.

Totuși, autoritățile au decis să întreprindă ceva concret și au realizat în 1974 o nouă centură ocolitoare a orașului Focșani, parte din Drumul Național 2, în prezent E 85, denumită sugestiv în două moduri, Calea Munteniei și Calea Moldovei. Astfel, traficul care nu privea orașul Focșani s-a desfășurat corespunzător până au venit anii 1990, când după aplicarea Legilor Fondului Funciar terenurile din proximitatea șoselei ocolitoare au devenit proprietate particulară și s-au umplut de construcții aferente, așa că centura respectivă și-a pierdut vechiul ei rol, fiind în unele momente ale zilei sau ale anului mai greu de străbătut chiar decât însuși centrul orașului. Asa că în prezent se coace la cele mai competente ministere o noua arteră ocolitoare a orașului nostru care se dorește a fi parte a Drumului expres București – Iași. Numai că abia ce s-a schițat pe câteva foi, că au și început problemele și discuțiile. În zona din estul Focșaniului, poate sesiza oricine că această rută prin faptul că ocolește bălțile de la Mândrești peste islazul fostei comune cu același nume, actualmente dependentă de municipiul Focșani, mai câstigă câțiva kilometri buni în lungime, lucru care n-ar fi neapărat o problemă dacă kilometrul de drum Expres ar costa câțiva lei. Numai că el costă milioane de euro și rămâne de văzut cine este mai important: terenurile particulare retrocedate alandala dupa 1990 sau Bugetul Consolidat al Statului? Aici dezbaterile probabil că vor continua, dar să le lăsăm în seama celor în drept. (Florin Marian Dîrdală)

Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale ​


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.