Local

FOTO | Case vechi din județul Vrancea. Monumentele neștiute de lângă noi

Florin Marian Dîrdală
11 mai 2020 5959 vizualizări

 Nu sunt pe lista de patrimoniu a Ministerului Culturii și, cu siguranță,  nu vor ajunge niciodată acolo deoarece pentru unele dintre acestea, proprietarii nu vor fi probabil de acord niciodată cu clasarea ca monument istoric, iar pentru altele, viitorul nu arată prea bine, putând fi demolate sau auto-demolate chiar și peste câteva luni sau ani. 

O fi bine sau n-o fi bine? Pentru unii da, pentru alții nu, dar cu siguranță pentru micul nostru nostru spațiu geografic și pentru bucățica de istorie locală va fi punct în minus. 

Așa că cine va mai face o fotografie la oricare din imobilele neîngrijite din județ va avea probabil ultima mărturie a unei comori locale pierdute, în curând, pentru totdeauna. Asta ca o provocare și tot ca o propunere ori din curiozitate, după ce se va mai domoli această nebunie a Covid-ului, pentru siguranță, ar fi bine să nu ne aventurăm prea departe de localitatea de domiciliu, așa că niște scurte escapade prin zonele învecinate orașului Focșani, în orice direcție, dar mai ales către vest, înspre localitatea Cîmpineanca, cu orășelul Odobesti în cale și apoi Măgura Odobeștilor ca punct final al micii excursii ar putea dezvălui curioșilor, amatori de puțin turism, o mică lume de frumusețe naturală sau creată de concetățenii noștri.

Astfel, imediat la granița Focșaniului cu fosta comună Florești, în prezent com. Cîmpineanca, cam pe unde se termină fosta livadă a Vinexportului, azi un cartier rezidențial în dezvoltare, călătorul ar putea observa două clădiri edificate cam la fel, dar peste care timpul s-a scurs altfel. Uneia i se zice sau i se spunea Hanul dintre Vii și se prezintă înfloritor, iar cealaltă, la câteva sute de metri în depărtare, lângă un stâlp de înaltă tensiune, și care probabil în trecutul apropiat a adăpostit vreun sediu de C.A.P local, stă aproape să se prăbușească, ruinarea începând deja cu acoperișul cel șubred și continuând, probabil treptat, conform logicii și fizicii, pe restul edificiului. 

La alte câteva sute de metri înspre sud vest, o altă clădire poate atrage privirea unui trecător prin forma curioasă și mansarda pitorească, ce i s-a adăugat încă de pe vremea interbelică, dar care, ulterior, a sfârșit prin a deveni vreun sediu de fermă, iar în prezent probabil că așteaptă cu nerăbdare să vadă ce-i rezervă timpul și dorința noilor stăpâni, adică salvarea sau pieirea. 

În continuare, de pe drumul cu alte câteva construcții interesante din comuna Cîmpineanca, se poate avansa fie spre Vârteșcoiu, Faraoanele ori Cârligele, unde se pot întâlni noi puncte de interes, dar în cazul de față, plimbarea s-a îndreptat către Odobeștiul cel vestit odinioară, dar încă în cărți, după cum s-ar putea spune de către cei care îl locuiesc.

Așa că pe la începutul fostei comune Pățești sau cartierul Unirea mai nou, privirea poate aluneca în stânga pe o frumoasă casă, cam lăsată de izbeliște, iar apoi pe una îngrijită cum trebuie. Mai departe, strada Libertății dezvăluie alte câteva construcții destul de interesante, dar minunile adevărate încep abia în apropierea orașului Odobești, unde aproape zece locuințe vechi nu au cum să nu atragă privirea unui călător nu prea grăbit. 

Unele par abandonate, dar câteva sunt adevărate bijuterii arhitecturale, precum fostul sediu al I.A.S Odobești sau centrul administrativ al Primăriei urbei de pe Milcov.

În Odobești, fostul cartier evreiesc ar fi sclipitor dacă cineva s-ar fi ocupat vreun pic de el, dar poate încă nu e prea târziu, așa că, probabil, atât la Odobești cât și în Adjud, vechile locuințe evreiești care încă mai rezistă pe fundații vor avea într-un viitor apropiat șansa lor, așa încât să nu mai plângem atât după vechea și dispăruta stradă Mare a Unirii din Focșani, câtă vreme avem ceva aproape la fel, în cele două orășele mai sus amintite. 

În fine, călătorul, de aici, poate încerca o acțiune mai temerară, pe dealul cel mai înalt din țară, adică Măgura Odobeștilor, unde sălășluiesc câteva așezăminte monahale, un amplificator  TV vizibil de la zeci de km și vegetație forestieră cât cuprinde, asta dacă nu a fost încă defrișată. 

Pentru traseele recomandate se poate verifica Ghidul turistic al profesorului Emil Giurgea, tipărit în 1977, dar dacă aceste poteci nu mai sunt de actualitate, nu ar strica ca Serviciul județean de Salvamont să stabilească noi marcaje.(Florin Marian Dîrdală)

Foto: Colecția P. Mincu 

 

Florin Marian Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului. 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.