Foto | Casa Cristof -Tănăsescu din Focșani, de la primul proprietar la centru de excelență în stomatologie
Chiar dacă în Patrimoniul Cultural Național Construit în judetul Vrancea și în alte surse on- line, care au preluat informația, s-a menționat că primul proprietar al casei din Focșani, B dul Gării nr 12 (fost Lascăr Catargiu nr 10) ar fi un anume Tănăsescu care ar fi și construit-o în anul 1880, din cercetări documentare mai recente a rezultat că primul proprietar ar fi de fapt Neculai Ștefan, un armean la fel de ingenios ca toți asemenea etniei lui. Acest lucru ar rezulta din iscusința lor în ceea ce întreprindeau, fapt pentru care au putut, în acele vremuri, să construiască în orășelul nostru clădirile minunate, vizibile și azi, câte s-au mai păstrat, pe străzi ca B-dul Gării, Republicii, Timiș, Stefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Nicolae Titulescu etc.
Dar ce au căutat armenii la noi în oraș? Aflăm din Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul 12, partea a 2-a, 1911 (disponibilă pe Digi Buc) următoarele: „ Armenii la Focșani au venit în mai multe etape. O parte, pe la mijlocul secolului al XV-lea, a venit din Polonia, Ungaria și alte orașe ale Moldovei, iar o altă parte din Kaffa (Crimeea) după ce au cucerit-o turcii de la tătari.” Prima dată, la Focșani, armenii s-au așezat în partea moldovenească a localității, vreo 50 -60 de familii, care și-au ridicat o mică biserică de lemn cu hramul <<Sf Maria>>, aflată chiar pe locul actualei Biserici Armenești de lângă Parcul Nicolae Bălcescu. Prin comerț, agricultură și creșterea vitelor, ei au înflorit orașul Focșani care, din sat sau târgușor, a crescut odată cu numărul armenilor ce tot veneau în cete noi. Un nou val de armeni a venit în localitatea noastră în secolul al XVI lea, iar alții prin secolul al XVII- lea din zona Bulgariei, mânați de războaiele periodice ce aveau loc acolo și atrași de nădejdea unor afaceri mai înfloritoare la noi în târg.
Cele trei biserici ale comunității au fost ridicate de membrii ei cu mari greutăți și cu multe dispute, inclusiv cu stăpânirea fanariotă din vechime. De exemplu, pentru biserica din Focșani-Munteni au fost opriți în a o ridica chiar de domnul fanariot, dar armenii s-au adresat la Cancelaria Împăratului Austriei cu plângeri numeroase, iar acesta a intervenit la sultan. Mărețul conducător l-a amenințat pe trimisul său fanariot ca să-i lase pe armeni să-și ridice biserica cu cele două turnuri din partea muntenească.Trebuie subliniat că ei au dorit să-și facă acolo biserică, deși o aveau pe cea din partea moldovenească a Focșaniului, mai veche, în prima variantă de lemn, dar fiindcă aveau probleme la graniță atunci când doreau să vină la slujbă, au decis să-și facă în partea lor de oraș, unde se așezaseră, biserica lor proprie. Cea de-a treia, Biserica Sfânta Învierea este de fapt Capela de la cimitirul armenesc din afara orașului, strada Dionissos, cel de peste liniile de cale ferată. În momentul de maximă înflorire a comunității existau la Focșani aproximativ 300, poate chiar 350 de familii de armeni, iar nume renumite din vechime erau Pompic, Caramlău, Pruncu, Murad, Baroncea, David, Cristof, Țăranu, Simionovici, Robovici, Ibrăileanu, Hanagic și bineînțeles Ștefan.
Trecând la casa luată în discuție pentru azi aflam dintr-o cercetare rapidă că în anul 1899 a decedat la casa sa din Focșani, B-dul Gării, Neculai Ștefan, religie gregoriană, etatea 61 de ani (deci născut în 1838), ce a fost căsătorit cu Florența Ștefan, de aceeași etnie și religie. O doamnă mult mai tânără ca el, cu aproape 20 de ani, care i-a supraviețuit vreo 3 decenii. La anul 1902 figurează în recensământul întocmit de autorități, că locuia doar ea în frumosul edificiu foto alăturat).
Fără niciun chiriaș și fără niciun copil, poate din cauză că respectivul cuplu nici nu a avut copii. Simandicoasa și singuratica doamnă Stefan avea totusi la dispoziție, conform descrierilor vremii „o construcție de zid masiv, cu 6 camere, 3 antreuri, un balcon, un coridor cu geamlâc, o cămară, un beci , o bucătărie etc etc , toate aceste camere fiind învelite cu tablă”. Sunt menționati doar doi servitori, o femeie și un bărbat. Cu siguranță prima făcea menajul și gătea, iar cel de-al doilea o plimba cu caleașca unde avea nevoie. Așa s-au scurs ultimii 30 de ani din viața ei confortabilă de văduvă bogată, dar în apropierea morții si-a dat seama că vor rămâne toate cele agonisite de izbeliște.
Și-a căutat repede o rudă și a întocmit iute un testament în favoarea magistratului și consilierului de la Înalta Curte de Casație și Justiție Garabet Cristof, tot armean. Acesta s-a trezit brusc cu o proprietate bunicică și la noi în oraș, pe lângă ceea ce poseda la București, în celebrul cartier armenesc de acolo.
Mult timp nu a stăpânit nici acesta imobilul din Focșani. A decedat în jurul anului 1939, iar moștenitorii au vândut repede imobilul în cauză lui Constantin Tănăsescu. Un personaj interesant și abil, de profesie comersant, care a reușit să pareze furia autorităților comuniste ce naționalizau tot ce prindeau în orasul nostru, pe baza decretului 92/1950. Casa a rămas în proprietatea lui Tănăsescu fără nicio problemă ridicată de instituțiile statului român, iar familia acestuia a stăpânit-o netulburată până în urmă cu cațiva ani când s-a auzit de nefericita întâmplare despre care amintește materialul următor.
Mai departe, posesia și proprietatea casei o putem afla din extrasul de urbanism de pe site-ul Primăriei Focsani, focsani.info și după cum am observat cu toții noul titular se pregătește să ofere celebrului edificiu o valoare și mai mare rezervându-i, deja, o destinație selectă, aceea de centru de excelență în stomatologie, cu servicii pe măsură. Și poate, prețuri accesibile tuturor.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
