Foto | Biblioteca „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani şi comorile ei secrete, scoase la vedere într-o expoziţie la Galeriile de Artă
Focşănenii, şi nu numai, au avut ocazia sa admire una dintre cele mai interesante, haioase şi minunate expoziţii, oferită de Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani. Totul în premieră naţională, căci nici o altă bibliotecă din România nu s-a gândit la..., sau n-a fost interesată să strângă obiecte uitate în cărţile împrumutate, sau donate bibliotecii. Cei care au trecut pragul Galeriilor de Artă din Focșani, au fost norocoşii care au cunoscut o altă lume, uitată între coperte de carte, abandonate de cititori grăbiţi, după ce au fost folosite ca semne de carte.Expoziţia a creat rumoare, s-a discutat despre ea, mulţi i-au deschis uşa şi s-au plimbat printre exponate... ( pe surse: Galeriile de Artă din Focșani au fost vizitate, în cele 8 zile, de 120 de focşăneni.) S-a creat un precedent? Eu aşa cred şi aştept cu emoţie a doua ediţie...Din fericire, focşănenii au avut norocul să afle povestioare foarte interesante direct de la sursă, doamna dr. Teodora Fîntînaru, pe care toata lumea o cunoaşte. Domnia sa a avut ideea de a strânge aceste mici comori, uitate, păstrate cu grijă de-a lungul a 10 ani...
Încă din prima zi focşănenii au luat cu asalt Galeriile de Artă, admirând cele peste 500 de piese găsite în cărţile împrumutate de cititori, dar şi din cărţile donate bibliotecii. N-am mai văzut atâta lume la un vernisaj de peste 15 de ani, fapt care mi-a dat de gândit, focşănenii vor şi altceva, idei inedite, care aduc informaţii în plus şi, în acelaşi timp, încântă. Totul s-a petrecut de Ziua Naţională a Bibliotecarului.
„După cum vedeţi este o punere în scenă cu mult suflet şi sensibilitate a unei istorii, a unei vieţi aş putea spune. Vă doresc <<La mulţi ani!>> d-voastră, d-ra Teodora Fîntînaru şi întregii echipe a Bibliotecii Judeţene, cu ocazia Zilei Naţionale a Bibliotecarului,” a spus doamna Oana Raluca Boian, directorul Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea.
Concepută ca o poveste, expoziţia a fost gândită şi prezentată apoi focşănenilor de către dr. Teodora Fântânaru, de 25 de ani la Biblioteca Județeană ”Duiliu Zamfirescu”, al cărei director a şi fost mulţi ani.
„Totul a pornit de la un petec de hârtie pe care l-am găsit într-o carte donată, cu mulţi ani în urmă, o hârtie ruptă dintr-un caiet şi pe colţul căreia scria aşa: <<Florine, ţi-am lăsat nişte bani pe masa din bucătărie, caută şi cheltuieşte-i cu folos. Mamaie>>. Acesta a fost impulsul care a declanşat ideea de a colecţiona obiecte găsite în cărţi şi, slavă Domnului, am găsit destule”.
Printre exponate, puteau fi admirate: o carte de vizită din secolul al XIX-lea, ilustrate, calendare, reţete de prăjituri, de dulceaţă, liste de tot felul, fiţuici, legitimaţii, o ediţie rară de poezii, din 1922, purtând semnătura lui Tudor Arghezi, o pagină, de manuscris am spus eu, care a aparţinut poetului Dumitru Pricop, telegrame, cărţi poştale şi chiar bani...
- Cum au reacţionat focşănenii care s-au întâlnit prima oara cu o astfel de expoziţie? întreb
„Întâi de toate este curiozitatea, pentru că atunci când spui obiect, te gândești la ceva tridimensional mai consistent. Ilustratele, fotografiile, cărțile de vizită, legitimațiile, biletele de tren, fițuicile, calendarele, plasturii, diplomele etc., sunt obiecte de mici dimensiuni, pe care o carte le poate găzdui cu multă ușurință. Banalitatea aparentă a unora poate spune multe dacă analizezi lucrurile, în context. Nu m-am gândit că este cineva, în orice caz, cineva de specialitate, care să nu aprecieze ca serios acest demers de colecționare și cercetare.”
- Relaţia ta cu cartea este una de mare prietenie. Când ai găsit primul obiect uitat într-o carte?
„Cărțile mi-au dat întotdeauna siguranță și energia de a merge mereu mai departe, în profesie și în viață. Cărțile îmi dau sentimentul că lumea încă se poate ține pe picioarele ei. Orice carte veche – în sensul ei valoric și estetic, pare un muzeu gata să se deschidă anume pentru mine. Atingerea și deschiderea ei sunt, în orice caz, un privilegiu. Cărțile noi, păstrând același criteriu al valorii și al frumosului, sunt provocări și mirări continue, bucurii și lecții. Am găsit primul obiect cu mult timp în urmă, peste 10 ani, și m-a tulburat cumva, franchețea textului găsit de mine pe un bilețel: <<Florine, să-ți cumperi ceva de folos cu banii. Mamaia>>. Din acest text poți pace o sumară incursiune într-o epocă. Mi-a plăcut și l-am păstrat. Pur și simplu.”
- Cum, şi mai ales când, ai decis că ar fi interesant să fie adunate într-o expoziţie?
„Faptul că în donațiile primite care erau evaluate de noi, mai apăreau astfel de <<semne>>, am gândit că nu este rău să le colecționăm și, când va fi timpul, să organizăm o expoziție, pe care nu o gândeam atât de vastă. Colegele mele au intrat în jocul acesta serios și s-au tot adunat fel de fel de astfel de obiecte”.
- Ai putut face o legatură între cel care a uitat „semnul” şi cartea împrumutată de la bibliotecă?
„A fost posibil doar rareori, pentru că nu știi dacă proprietarul inițial al cărții a fost cel care a lăsat obiectul în carte, nu știi ce destinatari a avut cartea până să ajungă la noi. Dar la cărțile vechi a fost mai ușor – aici este vorba mai ales de texte manuscrise (poezii, scrisori, bilete ș.a.) – pentru că au apărut semnături, nume. Până la urmă, chiar acest lucru este interesant, că, de cele mai multe ori, pare să nu fie nici o legătură între carte, conținutul ei și obiectul conținut, în fapt un semn de carte. Pentru alte obiecte, cum sunt banii, fotografiile sau unele texte mai importante, de familie, cărțile sunt mici tezaure, cutii de valori sau sarcofage sentimentale. De fapt, aceste obiecte și povestea lor știută, intuită, sau neștiută, ne ajută să descoperim rolul de depozitar faptic, nu doar textual pe care îl pot avea cărțile”.
- Ţi-ai imaginat ce fel de persoană a citit cartea respectivă şi a uitat semnul?
„Da, uneori, ceea ce găsim ca text manuscris, semnat, contextualizat cultural și istoric, confirmă personalitatea proprietarului, profilul său intelectual, familial ș.a. Alteori, putem doar presupune”.
- Toate acele obiecte uitate, care au o anumită viaţă, au relaţionat cu tine?
„La început, desigur, eu am fost cea care a relaționat cu ele... Apoi, tot așezându-le, revăzându-le, vorbind despre ele, aceste obiecte s-au trezit la viață. Noi, de fapt, le-am scos din înghețul temporal al uitării. Le-am dat o nouă identitate și o nouă viață, desigur”.
- A interesat, au venit focşănenii să vadă?
„Oamenii au fost de toate vârstele și fiecare a rezonat cu ceva din expoziție: rețete de bucate, vederi de la mare sau munte, calendare etc. Cel mai mult a stat o familie de trei persoane, o oră. Au fost foarte interesați și doritori de informații suplimentare”.
- Care a fost regula, ce s-a urmărit la instalarea obiectelor din expoziţie.
„Deși arhivarea obiectelor a fost una tematică, expozițional ar fi fost puțin prea <<disciplinată>> să zicem, o astfel de expunere. Am agreat metoda mix-ului estetic, combinată cu un ambient vintage, astfel încât obiectele să invite de la sine, privitorul”.
- Ce au spus copii care au trecut pragul Galeriilor de Artă?
„Copii, care astăzi nu mai cunosc prea bine semnificația semnului de carte, au fost atrași de banii expuși, de unele exponate de fotografii cu animale sau de obiectele de decor, de exemplu, telefonul cu manivelă, împrumutat din recuzita Teatrului Municipal Gh. Pastia, Focșani”.
- Poate că e devreme, dar ai vreo idee ce vei face cu tot bagajul de informaţii adunat?
„Sigur, cum am mai spus, acum, tot bagajul informațional, poate fi prelucrat, analizat interdisciplinar și ar putea ieși un studiu interesant de istorie a cărții”, a mai spus doamna dr. Teoodora Fîntînaru, Biblioteca Judeteană „Duiliu Zamfirescu”, Focsani.
Nici reacţiile privitorilor nu s-au lăsat prea mult aşteptate.
„E inedită în primul rând şi cred că este o memorie a cărţilor până la urmă. E ceea ce oamenii au lăsat acolo. Cred că şi-a pus amprenta chiar şi pe cartea propriu - zisă”, a spus o doamna venită la vernisaj.
„Este o idee foarte bună, este o idee originală din câte ştiu eu. Carte / lectură, ideea de legătură între carte şi cititor este o poveste interesantă”, a spus un domn care a fost uimit de amploarea materialului expus şi punerea lui în valoare prin crearea mediului ambiant.
Cei care au vizitat expoziţia au fost încântaţi, din păcate nu pot găzdui în text toate părerile care au fost de lauda, de mirare, încântare si dorinţa de a mai vedea astfel de minunăţii.( Janine VADISLAV )
