Foto | An greu pentru fermierii vrânceni „ de cultură mare”. Speranţe mici pentru anii care vin
„Un proiect de amploare, cu o istorie zbuciumată şi o miză strategică uriaşă pentru agricultura românească, este pe cale să revină în actualitate. Canalul Siret–Bărăgan, iniţiat în perioada comunistă şi abandonat în uitare după 1989, va intra în execuţie la sfârşitul lunii aprilie, în judeţul Vrancea”. Aşa suna un anunţ venit de la Ministerul Agriculturii, care ne-a umplut inimile de speranţă, chiar şi a celor care nu au teren agricol şi nici nu au de gând să facă agricultură în domeniul „ cultură mare”( n.r. grâu, porumb, orz, floarea soarelui, etc.).
.A fost doar o iluzie? „Care aprilie? m-am întreb retoric, încercând să-mi amintesc câţi de - alde aprilie au trecut de când oficial, în Vrancea, ajung doar vorbe, iar pe câmp culturile îşi dau duhul sub arşiţa nemiloasă de iulie?
„Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a anunţat oficial, în al „zecelea ceas” din acest an, că pot uda gratis toţi fermierii, că lucrările la primul tronson al canalului, în lungime de 23 de km, vor începe în scurt timp în zona Călimăneşti–Mărăşeşti”.
Informaţia, teoretic, corectă, dar iarăşi mă întreb, „în care scurt timp”, anul acesta, peste 10, sau poate 100 de ani, când noi, cei de azi vom fi oale şi ulcele? Să nu luăm şi noi parte la un aşa mare eveniment?
2025, cel puţin în prima jumătate s-a comportat ca un an dificil pentru agricultura vrânceană, care a avut parte de o ploaie zdravănă - 130l/mp - la începutul lunii iunie, după care n-a mai căzut strop de apă. Fermierii s-au trezit în faţa faptului împlinit - fără ploaie, spectrul dezastrului îşi arata colţii. Ar mai fi canalul Siret- Bărăgan, dar nici pe acesta nu se mai pot baza deşi, promisiuni ferme, că vor avea apă anul acesta, nu s-au împlinit. Sunt şi culturi irigate în imediata apropiere a Staţiei de distribuţie a apei Haret, canalul este plin, dar fermierii nu au moto-pompe, nu toţi, pentru a scoate apă. După 4 ani de secetă crâncenă, 4 ani în care fermierii au sărăcit şi mai mult, s-a ivit o rază de speranţă, pot uda, fără să plătească apa, dacă au moto-pompe care costă cât ochii din cap. Un fermier, care lucrează vreo 250 ha a dat 250.000 euro pentru două sisteme, bani luaţi de la bancă, pentru care va plăti mult şi bine. Un alt fermier, care lucrează 230 ha, are un porumb splendid, dar splendoarea asta l-a costat 500.000 euro, bani împrumutaţi din bancă, pentru care va plăti mult şi bine. Din recolta obţinută trăiesc ei şi familiile lor, plătesc rate la bănci şi mai fac proiecte, poate, pentru o vacanţă amânată an după an.
Deşi nu mai plouă de vreo 4 ani, aşa cum ploua odată, fermierii mari şi mici au lucrat pământul, riscând şi bruma de bani pe care o mai aveau.
Ing. Marian Ciuruc, din zona Haret are şi grâu şi orz , rapiţă, porumb, din toate câte puţin.
- „ Terenul e semănat, lucrat la timp. Ce să vă spun, e şi pasiune, nu ne lasă inima să lăsăm pământul pârloagă.”
Majoritatea fermelor au datorii foarte mari, fermierii fiind nevoiţi să-şi chivernisească fiecare leuţ.
- „ Asta înseamnă investiţii cât mai reduse, minimul de investiţii/ha. Preţul..., preţul cu care vindem, imputurile noastre, sămânţa, cu tot ce investim...”
- Cum e preţul la vânzare? întreb
- „ Preţul la vânzare este foarte mic, 80 bani /kg şi chiar mai mic. Muncim ca să ne aflam în treabă, ca să ştim că muncim” , spune ing. Marian Ciuruc.
Cultura de grâu arata bine, bobul este copt, e speranţă că îşi vor mai putea acoperi din datorii, mai ales că se preconizează o recoltă de 5000kg /ha.
- „ Şi soiul e de aşa natură, ideea este că proteina e foarte bună, este un grâu de calitatea I- a. Primul transport dus la bază a avut umiditatea de 13,6 deci este stass.”
- Spicul pare mai mic, câte boabe are? întreb.
- „ În jur de 26/28, de boabe pe spic. E bine, e un grâu rezistent la secetă.”
Fermierii se gândesc acum de două ori înainte de a înfiinţa o cultură de porumb. Acolo unde este apă şi fermierii şi-au cumpărat moto-pompe, porumbul arată foarte bine şi are câte 3 ştiuleţi. Apa este gratis anul acesta, dar lucrurile nu vor rămâne aşa.
-Cum staţi cu porumbul? întreb
- „ În viitorul cel mai apropiat cred că o să fie o cultură de nişă...”
- Aţi irigat anul acesta?
- „ Eu personal am reuşit să irig o suprafaţă, vă spun sincer este singurul lucru care ne-a ţinut vii, ca să zic aşa.”
- De unde luaţi apă?
- „ Dintr-un canal, din Siret - Bărăgan” .
- Din Canalul Mare? întreb
- „ Din Canalul Mare, da.”
- Cum aţi scos apa?
- „ Cu moto-pompe, ne-a costat, avem datorii la bănci, un sistem cum îl am eu, undeva la 120.000 euro. Noi am fost mulţumiţi, am găsit înţelegere, nu au fost probleme...”
Pe George Baclov moto-pompele l-au costat 30. 000 euro + tva. Deocamdată este mulţumit şi are speranţa că investiţia a fost cu noroc. A semănat 70 ha de grâu şi 50 ha cu porumb.
- Cum staţi? întreb
- „ Faţă de anul trecut putem să spunem, foarte bine, nici nu există grad de comparaţie” .
Din primele estimări fermierul crede că nu va strânge mai puţin de 5 t. de grâu /ha.
Investiţia în moto- pompe a fost mare după cei 4 ani de secetă, dar crede că merită.
- „ Am scăpat de grijă. Nu mai vedem cultura porumbului fără irigaţie, riscul e prea mare” , mai spune fermierul George Baclov.
Fermierii spun că au pierdut mult, 3 ani la rând, sume importante de bani, dar anul acesta au recoltat şi ceva rapiţă şi orz, ceea ce făcut ca speranţa în anii care vor veni, să crească.
Canalul Siret–Bărăgan este proiectat să aibă o lungime totală de 50 km. Obiectivul se înscrie într-un program amplu de relansare a irigaţiilor naţionale, susţinut cu fonduri europene şi guvernamentale în valoare totală de 3,5 miliarde de euro, dar programul e tot amânat, an după an.
„Este un proiect de suflet pentru agricultură”, dacă va fi dus la capăt, va transforma fundamental modul în care fermierii români vor face agricultură Ca peste tot unde se cultivă cereale sezonul secerişului a început, sunt semne bune care îi întăreşte pe fermieri să cultive şi anul viitor păioase, mai ales că şi-au unit forţele, au pus banii şi, acolo unde se poate vor avea apă şi în 2026..., dacă nu seacă cine ştie ce lac, cine ştie ce râu… Dar, va mai fi gratis apa? Greu de crezut în aceste vremuri când este o mare „foame” de bani. Fermierii nu renunţă cu una cu două la pământ, dar lucrul acesta nu ţine doar de ei. Încă e loc de mai multă susţinere şi de investit bani în aceasta ramură care ne pune Pâinea pe masă.
În mod special mulţumesc din inimă din suflet domnului preşedinte CJV Nicuşor Halici, pentru interesul şi perseverenta cu care a pledat cauza fermierilor, privind irigaţiile, dar mai ales nu m-a refuzat niciodată când am avut nevoie de inforrmaţii, doamnei Maria Bunghez, directorul Direcţiei pentru Agricultură Județeană (DAJ) Vrancea, domnului Daniel Bunghez, directorul Agenției Naționale de îmbunătățiri Funciare( ANIF_-Filiala de Teritorială de Îmbunătățiri Funciare Vrancea - care m-au ajutat în aceasta primăvară cu informaţii şi deplasări în teren şi fermierilor cu care am o bună colaborare, deşi, timpul lor, problemele pe care le aveau, le au de rezolvat erau infinit mai mari decât un reportaj în câmp... A fost un respect reciproc. ( Janine VADISLAV)
