Foto | Aflați povestea „Idolului de piatră” din Dumbrava de la Bârseşti
„A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ, UN IDOL DE PIATRĂ...”
Pe platoul pe care se adunau popoarele aflate în trecere doar, sau venite la iernat, despre care acum ştim că erau sciţii, că erau tracii..., gonind către Dunăre, a iesit la iveală, acum vreo 70 de ani, o statuetă, înaltă de 50 cm, o figură impunătoare, chiar dacă fără mâini şi picioarele distruse din întâmplare, sau de miile de ani care au trecut peste el, un chip surprinzător de viu, de tânăr, care impune din prima clipă, cu ochii abia conturaţi ( ce a mai rămas după trecerea celor 2500 de ani, de când a fost lăsat în bătaia tuturor vânturilor ca stâlp protector, împotriva spiritelor rele, la căpătâiul unui conducator, sau a unui războinic celebrat astfel... Şi nu uitat de către însoţitorii lui, pentru vitejia care i-a fost în fire, pentru curajul şi înţelepciunea cu care şi-a condus şi inspirat războinicii. Înhumat departe de sălaşul său, ucis pe câmpul de luptă, onorat de cei care-l însoţeau - la fel de viteji, în Dumbrava de la Bârseşti.
Descoperire fascinantă, cu o vechime de peste 2500 de ani, prea puţin cunoscută de public, uitată... apoi..., „Idolul de la Bârseşti” este în descrierea specialiştilor, o statuetă antropomorfă descoperită pe culmea Dumbravei, loc magic, în care a iesit la iveala misterioasa statuetă, cu aura sa nepământeană, cu ochi care abia se disting din piatră, dar care atrag ca un magnet. De mai bine de 50 de ani, se află în Muzeul de Arheologie Vrancea. Mărturisesc, nici eu nu l-am văzut prima oară când am trecut pe lângă el, la 3-4 m distanţă. Parcă nici n-ar fi fost acolo, în faţa mea. Ca orice ce visător, cu capul în nori, m-a izbit silueta lui bizară, abia a doua oară, în clipa când am deschis uşa Muzeului şi a fost ca şi cum mi-ar fi ieşit înainte..., parcă ar fi ales anume momentul să mi se arate în toată măreţia lui, conştient de ceea ce a însemnat acum 2500 de ani, ca şi cum ar fi ştiut că vin să scriu despre el, dornic să revină printre cei vii...
L-au găsit într-un tumul din cimitirul preferat de către hoardele care treceau prin Dumbravă, unul singur, dintr-un cimitir întreg. Tumulii, sau movilele funerare, sunt frecvenţi în spaţiul eurasiatic încă din epoca timpurie a bronzului. O primă necropolă tumulară a fost semnalată la Bârseşti, în Vrancea, ca urmare a raportului comisiei de anchetă a Muzeului Naţional de Antichităţi, condusă de Bucur Mitrea. În 1955, acesta a constatat jefuirea unor morminte şi a recomandat cercetarea sau protejarea lor. În acelaşi an, au fost demarate cercetări arheologice, efectuate de către o echipă condusă de Sebastian Morintz, de la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Între 1955 şi 1958, au fost săpaţi şi documentaţi 28 de tumuli, în care s-au găsit vase şi obiecte aparţinând epocii bronzului Doar unul dintre tumuli conţinea acest idol de piatră, unic în Vrancea şi în tot arcul carpatic răsăritean, care acoperise, probabil, una dintre movilele cercetate.
Cel care ne invită în „poveste” este domnul Valentin Muscă, directorul Muzeului de Arheologie Vrancea
„Să ne imaginăm, acum 2 milenii şi jumătate, undeva în Munții Vrancei, o populaţie pe care nu o cunoaştem destul de bine, care încerca să aibă legături cu divinitatea, cu zeii Săi... Acum 2500 ani oamenii încercau să se raporteze la Cel de Sus, aducând, transformând pietrele din Munţii Vrancei în aceste tipuri de idoli, pe care îi găsim de altminteri şi în cimitirele din satele de pe văile Munţilor Vrancei”.
După mai multe decenii, în care cercetările arheologice fuseseră abandonate, Muzeul Vrancei a finanţat săpăturile unui tumul hallstattian la care a participat arheologul dr. Emilian Teleagă, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, dar şi Emilia- Aurora Apostu - arheolog la Muzeul Vrancei. În tumulii cercetaţi, peste 50 şi ceva la număr, s-au găsit piese mult mai mici, de tipul vaselor din ceramică, urne funerare, obiecte din fier si bronz.
„Idolul de piatră descoperit, a acoperit una dintre movilele cercetate... El a intrat în inventarul arheologic în anul 1974”., spune Emilia - Aurora Apostu, arheolog la Muzeul de Arheologie Vrancea.
- De atunci a mai „vorbit” cineva despre el? întreb.
„Nu, a fost în expoziţiile permanente ale Muzeului, nu a fost cercetat ca piesă separată. Idolul de Piatră este important, sau semnificativ pentru că este redată, într-o formă primitivă, căpetenia sau războinicul unui tumul, îngropat incinerat”. După spusele dr. Emilian Teleagă „este o zonă foarte bună pentru popoarele hallstattiene, sau locale să-şi aşeze mormintele, necropola, pe un platou înalt, înconjurat de râul Putna, vizibil din toate direcţiile, Idolul acesta fiind poziţionat în vârful unuia dintre tumuli”.
- Din punt de vedere istoric, unde l-am putea încadra? întreb
„Epoca fierului (prima perioadă - Hallstatt) - mijlocul primului mileniu a.Chr. (1200 - 500 a.Chr.), cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea ?i al V-lea a.Chr.Primele elemente scitice îşi fac apariţia doar la periferia zonei istro - pontice spre sfârşitul secolului al VI-lea şi în secolul al V-lea i.e.n. - ca la Bârseşti, în mediu local cu infiltrări sudice. Ele <<coboară>> până prin secolul al II-lea d.Chr.”
- Cine erau Sciţii?
„Erau popoare din răsăritul Europei, un neam de păstori, foarte buni luptători, călăreţi neînfricaţi, folosindu-se, mai ales, de arc, aruncând săgeţile din fuga calului”, spune dr. Valentin Muscă, directorul Muzeului de Istorie Vrancea
Deşi au trecut mulţi ani de la descoperirea Idolului de la Bârsești, arheologii cred că ar mai fi şi alţii.
„E posibil să existe dar, cu certitudine, nu cred că ar mai apărea o piesă de acest fel. Sunt vârfuri de săgeţi găsite într-un vas, cele două străchini. Suntem în epoca Bronzului, sunt fragmente de figurine antropomorfe redate tot aşa... Aici ( în muzeu ), în locuinţa în care ne aflăm, avem o vatră de foc, un cuptor, o râşniţă. Datare: Epoca fierului (prima perioadă - Hallstatt) , mijlocul primului mileniu a. Chr. (1200 - 500 a.Chr.). Cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea şi al V-lea a.Chr.”, spune arh. Emilia – Aurora Apostu – Muzeul de Arheologie Vrancea.
Statueta, din piatră masivă, prezintă un bust uman în forma sa brută, având redat conturul ochilor (prin incizare) - în zona capului şi nasul - în relief, pe una din părţi. Partea din spate este netedă, dar apare şi zgâriată pe alocuri.
Suprafaţa piesei este brăzdată de spărturi naturale pe alocuri, iar în zona ochilor abia se mai observă conturul. În prezent, bustul apare spart deasupra nasului. Capul şi membrele superioare (redate într-o formă brută, sunt foarte bine evidenţiate. Prezintă, de asemenea, o proeminenţă spre partea inferioară, în partea stângă (privind din faţă) având aspectul unuia dintre membrele inferioare (forma brută, stilizată). Piesa este întreagă. Statueta este unică, tocmai prin faptul că nu este scitică ci, mai degrabă o copie perfectă (după dr. Emilian Teleagă.
Triburile scitice („scutaşii”) sunt reprezentate, în general, prin forma brută a figurinelor antropomorfe, în această perioadă de la mijlocul primului mileniu a.Chr.
Idolul de la Bârseşti se alătură descoperirilor din aceeaşi perioadă (scitică / a epocii fierului) de la Bârseşti: râşniţă din piatră rotativă cu miez din fier - scitică, vârfuri de săgeată scitice, vase ceramice (străchini, ceşti şi castroane) aparţinând Geto - dacilor, cât şi urne funerare cu sau fără capac, de asemenea din secolele II - III d.Chr. şi ulterior.
S-au mai descoperit vârfuri de săgeată, lame, percutoare, nuclee şi aşchii din silex (1957), fibule din bronz, aplice, topoare din fier şi akinakes-uri din fier etc. - rezultate în urma cercetărilor sistematice şi inventariate ştiinţific între anii 1954 - 1955, respectiv, 1971 - 1974.
Descoperirile de la Bârseşti aparţin atât Epocii bronzului, Epocii geto - dacice, cât şi Epocii fierului (Hallstatt) şi se alătură descoperirilor din aceeaşi perioadă (scitică : râşniţă din piatră rotativă cu miez din fier - scitică, vârfuri de săgeată scitice, vase ceramice (străchini, ceşti şi castroane) aparţinând Geto - dacilor, cât şi urne funerare cu sau fără capac, de asemenea din secolele II - III d.Chr. şi ulterior.
Urmează şi alte descoperiri de tipurile: vârfuri de săgeată, lame, percutoare, nuclee şi aşchii din silex (1957), fibule din bronz, aplice, topoare din fier şi akinakes-uri din fier etc. - rezultate în urma cercetărilor sistematice şi inventariate ştiinţific între anii 1954 - 1955, respectiv, 1971 - 1974.
Descoperirile de la Bârseşti aparţin atât Epocii bronzului, Epocii geto - dacice, cât şi Epocii fierului (Hallstatt), se alătură descoperirilor din aceeaşi perioadă (scitică / a epocii fierului) de la Bârseşti, de tipul: râşniţă din piatră rotativă cu miez din fier - scitică, vârfuri de săgeată scitice, vase ceramice (străchini, ceşti şi castroane) aparţinând Geto - dacilor, cât şi urne funerare cu sau fără capac, de asemenea din secolele II - III d.Chr. şi ulterior.
„Din păcate aşezarea în care au stat destul de mult, la fel şi Idolul aflat acum în muzeu, nu s-a găsit încă. Până prin 1989, când a fost întreruptă cercetarea pe Platoul Dumbrăviţei, localnicii au distrus mulţi tumuli. După o lungă pauză, săpăturile au fost reluate, iar noile săpături au condus la descoperirea în premieră a unei necropole tumulare mai vechi, din perioada mijlocie a epocii bronzului, datate aproximativ din perioada 2100-1400 î.Hr., cu morminte de incineraţie”, mai spune arheolog Emilia - Aurora Apostu, de la Muzeul de Arheologie Vrancea, care a participat la săpături.
Dar, dacă vreţi să staţi faţă în faţă, cu acest superb IDOL; să vă priviţi în ochi, să-l salutaţi pe înaintaşul vostru care are atâtea de povestit, trebuie să-i faceţi o vizită la Muzeul de Arheologie, ocazie rară, fascinantă chiar, de a dezlega câteva mistere..., nu degeaba s-a întors printre noi. Eu, cred, că suntem la fel şi ne privim în ochi cu aceeaşi curiozitate şi, de ce nu, cu aceeaşi simpatie, chiar dacă timpul care ne desparte este infinit... ( Janine VADISLAV)
