Local

Foto | 60 de ani de la ultimul concert al Filarmonicii de Stat „Unirea” Focșani

Ziarul de Vrancea
26 ian 2023 2543 vizualizări

Într-o zi (tristă) de 20 ianuarie 1963 avea loc ultimul concert al Filarmonicii de Stat UNIREA Focșani. Artiștii focșăneni își luau astfel „rămas bun” de la publicul focșănean căruia i-au dăruit momente muzicale memorabile pe durata celor 15 ani de existență. Concertul a avut loc, ca de obicei, la Sala Filarmonicii (Teatrul Pastia) și a fost dirijat de Vlad Plopeanu, avându-l ca solist pe violonistul Ștefan Ruha.

Așadar, se împlinesc astăzi exact 60 de ani de la acel ultim concert și, din păcate, nu putem ști ce a fost în sufletul instrumentiștilor, știind că se află pentru ultima dată împreună pe scena Teatrului în fața publicului focșănean. Artiștii focșăneni se vedeau astfel „împrăștiați”, prin voia mai marilor vremii, în cele patru zări. Dar focșănenii prezenți în sală? Dezamăgire și tristețe, cred, era în sufletul lor. Rămâneau fără Filarmonică. Cum era de aștepat, Ziarul local „Milcovul” nu a „îndrăznit” să scrie nici un cuvânt despre acea nefericită zi din viața culturală a orașului.

Ultimul Program de sală

Sentința desființării orchestrei simfonice focșănene fusese dată încă din 31 decembrie 1962, prin HCM 1336/1962 unde se scria negru pe alb:

Orchestra Simfonică UNIREA din orașul Focșani se desființează pe data de 31 ianuarie 1963. Activul și pasivul orchestrei simfonice „Unirea” din Focșani se va prelua de Comitetul executiv al Sfatului Popular al Regiunii Galați, potrivit bilanțului ce se va încheia la 31 ianuarie 1963. Personalul va fi încadrat, prin grija Comitetul executiv al Sfatului Popular al Regiunii Galați, ținându-se seama de pregătirea și de posibilitățile legale de încadrare a fiecărui angajat.”

Hotărârea era semnată de Ion Gheorghe Maurer, Președinte al Consiliului de Miniștri.

Începuturile activității orchestrei focșănene sunt legate de inițiativa și entuziasmul unui grup de iubitori de muzică, instrumentiști cu mai multă sau mai puțină experiență concertistică, provenind de la fanfara orașului (suflătorii) și din cei care cântau prin unele localuri sau saloane particulare din oraș. Era prin anul 1946. Toți s-au strâns sub bagheta lui Dumitru Prisecaru (nenea Mitică), dirijor de fanfară militară, soțul cunoscutei profesoare de pian Noelia Prisecaru, fata maiorului Lucio Vecchi, care până în 1930 a fost „animatorul muzical” al orașului timp de aproape 50 de ani. Acești instrumentiști se întălneau de câteva ori pe săptămână la Ateneul Popular „Nicolae Bălcescu” (așa se numea atunci), intr-o încăpere de la mezanin, unde repetau cu multă ambiție și pasiune până ce partiturile erau cântate așa cum își doreau. Orchestra nu era completă, lipseau multe instrumente ceea ce nu le permitea să „atace” lucrări mai sofisticate. Când simțeau că erau totuși pregătiți pentru public, dădeau concertul la sala mare a Ateneului. Entuziasmul și dăruirea muzicienilor era exemplară, toțidoreau ca totul să iasă bine. La începuturi frecvența concertelor era lunară. Nu era simplu să se „armonizeze” instrumentele, mai ales că erau manevrate de oameni fără o pregătire muzicală temeinică. Nu după mult timp ansamblul focșănean ia numele de Orchestra Semi-simfonică „Nicolae Bălcescu” după denumirea Ateneului Popular de la acea vreme.

În 1950 vine în Focșani tocmai din dulcea Bucovină, după un „popas” de doi ani ca profesor la Catedra de operă și corepetiție a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Iași, Silviu Zavulovici – dirijor și pianist, născut la Cernăuți în 1922. Se integrează rapid în structura orchestrei și cu timpul devine dirijorul permanent al ansamblului simfonic, înlocuindu-l pe Dumitru Prisecaru. În paralel, acesta va preda și muzica la Liceul de băieți (azi Colegiul Național Unirea) și la Școala Pedagogică de Învățătoare. Orchestra număra atinci 25-30 de membri și începea să crescă musical; erau abordate lucrări din ce în ce mai pretențioase. Orchestra începe să susţină concerte periodic, astfel încât alcătuieşte cu timpul o stagiune permanentă de concerte în oraşul Focşani. Din anul 1950 trece pe linia organizatorică a Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri. Anual începe să primească o subvenție de 72.000 lei din care erau plătite primele instrumentiștilor (120 lei lunar) și celelalte cheltuieli de întreținere. Astfel își mărește colectivul și își îmbogățește repertoriul și calitatea execuției. La începutul anului 1952 se înființează Regiunea Bârlad – cu capitala în orașul Bârlad, iar Raionul Focșani trece la această regiune. Orchestra are obigația raportării către Sfatul Popular Regional – Secțiunea pentru Artă, a Planului de muncă trimestrial: număr de concerte simfonice, număr de concerte educative, deplasări în centre muncitorești, programări la evenimente de partid.De exemplu, pentru anul 1953, orchestra raporta 29 concerte simfonice, 41 concerte educative, 56 deplasări în centre muncitorești, 29 programări ale P.M.R. Concertele au loc atât pe scena Ateneului cât şi pe scena Teatrului dar şi în alte locaţii din raionul Focşani.

Dirijorul Silviu Zavulovici

Un program de sală din 1952

La 30 noiembrie 1953 se înființează Ministerul Culturii, prin contopirea Comitetului pentru Artă, a Comitetului pentru Cinematografie, a Comitetului pentru Radio, a Comitetului pentru Așezăminte Culturale. De aceea pe programele de sala începe să apară în antet Ministerul Culturii. Tot în 1953 datorită activităţii permanente a orchestrei, o comisie a Ministerului Culturii atestă acest ansamblu instrumental ca filarmonică de rangul III,devenind astfel Filarmonica de Stat „Unirea” Focşani.

Este perioada în care se înființează și în alte orașe din țară orchestre filarmonice.

Astfel, apare Filarmonica din Satu Mare la 25 februare 1950 (decret de înființare decembrie 1949); Filarmonica din Botoșani în 1950 cu activitate quasi-permanentă cu decizie de înființare și care își începe activitatea la 1 septembrie 1953; Filarmonica din Ploiești în 1952 sub denumirea de Orchestra simfonică „Ciprian Porumbescu”; Filarmonica din Bacău cu decizie de începere a activității la 16 octombrie 1956.

Toate aceste filarmonici există și astăzi. Nu au avut soarta Filarmonicii ”Unirea” din Focșani.

Cu aprobarea Ministerului Culturii și sub îndrumarea Casei Centrale a Creației Populare, se deschide o școală (curs) popular de muzică unde sunt înscriși aproximativ 200 de elevi care studiază la diverse instrumente și care vor constitui baza de selecție pentru completerea cu instrumentiști a orchestrei.

Pe lângă concertele programate în stagiune, Filarmonica este solicitată de „organele de partid” să susțină programe muzicale „adecvate” la mai toate evenimentele politice sau social-culturale: Aniversarea Zilei de 23 August, Ziua Muncii – 1 mai, „Ziua presei bolșevice”, „Luna prieteniei româno-sovietice”, Săptămâna „Muzicii sovietice”, Joia „Festivalului Păcii și Prieteniei”, sau la diverse conferințe care preamăreau rolul URSS în „lupta pentru pace”. Evident, programele erau alcătuite cu precădere din lucrări ale compozitorilor ruși și sovietici: Glinka, Borodin, Liadov, Ippolitov-Ivanov, Ceaicovschi, Haciaturian.

În 1953 se înființează Casa Raională de Cultură care, va împărți o perioadă spațiile Atenului Popular cu Filarmonica Unirea. Încep să apară neînțelegeri, astfel încât, în februarie 1954 Filarmonica ”Unirea” trimite un memoriu către Direcția Muzicii a Ministerului Culturii în care solicită sprijin pentru ca sala de spectacole și celelalte spații ale Ateneului Popular să rămână doar ale filarmonicii, iar Casa Raională de Cultură Focșani sa fie mutată în clădirea Teatrului Comunal.

În urma unui memoriu înaintat de Filarmonica UNIREA către Sfatul Popular al Regiunii Bârlad, aceasta, la rândul ei, prin secțiunea culturală trimite, la 18 august 1954, o adresă către Ministerul Culturii – Inspecția Muncii și Salarii în care arată că „în orașul Focșani există Orchestră Filarmonică compusă din 55 persoane care primesc prime lunare în valoare de 7.662 lei, find subvenționată prin buget cu suma de 92.300 lei annual”. Adresa era însoțită de un ”proiect de schemă” privind funcțiile și nivelul de salarizare astfel: director-dirijor, concert-maestru, soliști, substituți, tutiști, contabil, desenator note. Se propune să i se acorde un buget mărit pentru acoperirea impozitului, reparația instrumentelor, materiale de birou, etc. Abia după 1957 începe să primească regulat fonduri de la Primăria Focșani.

Ca o consecință a acumulării de cunoștinșe muzicale, de înțelegere matură a actului atistic, se hotărăște efectuarea unui turneu în vara anului 1956, avându-l ca solist pe cunoscutul violinist Ion Voicu. Turneul a avut loc în perioada 18 iulie – 10 august 1956, în peste 20 de orașe din toată țara. Programul turneului a cuprins Simfonia a V-a „Din lumea nouă” de Antonin Dvorak, Concertul pentru vioară și orchestra de Mendelssohn-Bartholdy și Dansuri simfonice de Theodor Rogalski.Printre membrii orchestrei,apare la contrabass,viitorul mare actor Cornel Coman. Fratele său, Teodor Coman, era de câțiva ani secretarul muzical al Filarmonicii.

Turneu oficial și vagon special. Cel din stânga, aplecat pe geam, Silviu Zavulovici

Programul turneului din 1956

Orchestra în turneu. Solist, Ion Voicu

În primăvara anului 1957, Filarmonica este mutată în clădirea Teatrului Comunal care devine astfel Sala Filarmonicii. Va urma o perioadă de maturitate artistică și de bogată apreciere din partea comunității muzicale românești. La cea de-a II-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu, cea din anul 1958, orchestra filarmonicii este invitată să acompanieze unul dintre laureații Concursului internațional de interpretare: pianistul Iosef Stompel din R.P. Polonă.

Soliști și dirijori importanți, din țară și străinătate, vin la Focșani și dirijează sau interpretează programe muzicale în compania Orchestrei filarmonice.Îi regăsim în programele concertelor pe dirijorii: Iosif Conta, Ion Baciu, Constantin Bobescu, Dinu Niculescu, Gheorghe Petrescu, , Fritz Guhl (R.D.Germană), Hikmet Șimșek (Turcia), Achim Stoia și pe soliștii: Vasile Jianu-flaut, Radu Aldulescu-violoncel, Magda Nicolau-pian, Mihai Constantinescu-vioară, Valentin Gheorghiu-pian, Ștefan Gheorghiu-vioară, Ion Voicu-vioară, Dan Mizrahi-pian, Daniel Podlovschi-vioară, Ștefan Ruha-vioară.  De la Teatrul de Operă și Balet al R.P.R.vin și cântă cu orchestra filarmonicii soliștii Ion Dacian, Petre Ștefănescu – Goangă, Zenaida Pally, Nicolae Herlea, Magda Ianculescu, Arta Florescu, Yolanda Mărculescu, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Valentin Teodorian, Mihail Știrbey.

Orchestra filarmonicii pe scena Teatrului

În următorii ani orchetra va mai face mici turnee în orașe din apropiere: Brăila, Galați, Bacău.

.

Gata de plecare          

La 1 octombrie 1961, directorul și dirijorul Filarmonicii, Silviu Zavulovici, este numit de către puterea politică a vremii, Director al Teatrului Muzical Galați (normă întreagă) și, cumulat, dirijor în aceeași instituție (jumătate de normă). Conducerea Regiunii Galați, dorea ca Teatrul Muzical (înființat în 1954, mai întâi ca ansamblu muzical) să-și dezvolte și diversifice activitatea după modelul Filarmonicii Unirea. Se poate considera acest moment, ca fiind „începutul sfârșitului”.

Instituția focșăneană, prima cu statut de filarmonică din Moldova de jos (încă din 1953), a reușit, sub conducerea lui Silviu Zavulovici, să devină un ansamblu muzical apreciat și „solicitat” de mulți soliști instrumentiști și artiști lirici de primă mână ai scenei românești. A fost nevoie de muncă, de mult entuziasm, de dăruire (se repeta până târziu în noapte) și, așa cum a spus însuși maestrul Silviu Zavulovici, filarmonica a fost „o instituție care a educat generații, a fost o adevărată școală muzicală, la un moment dat dând instrumentiști Filarmonicii din Iași (unii absolvind și conservatorul), dar și celor din Bacău, Ploiești, și chiar Radio București”.

În locul lui Silviu Zavulovici, este numit director Liviu Braica, violonist în cadrul orchestrei, iar dirijor permanent devine Vlad Plopeanu, până atunci al doilea dirijor al filarmonicii. Activitatea concertistică avea să mai dureze un an și patru luni.La sfârșitul lunii septembrie 1962, Filarmonica susține un concert simfonic popular, în orașele Bacău, Galați, Brăila și, evident, Focșani. Se interpretează printre altele și Suita I și II „Peer Gynt” de Eduard Grieg, unde povestitor este actorul Florin Piersic. Avea să fie ultimul turneu al orchestrei filarmonice.

La 1 noiembrie 1962, Filarmonica Focșani avea 76 angajați (din care 57 personal artistic) și un fond de salarii de 85.450 lei.

Conform Hotărârii de desființare a Filarmonicii, o mare parte din personalul artistic este transferat la cele două instituții muzicale ale orașului Galați: La Teatrul Muzical – 19 instrumentiști, iar la Orchestra Simfonică – 8 instrumentiști. Câțiva instrumentiști au plecat la Radio București, la Filarmonica Ploiești sau la Fiarmonica din Bacău, ceilalți, care nu au mai dorit să urmeze mai departe o carieră muzicală au rămas în Focșani.

Darea de seamă contabilă la 31 ianuarie 1963, este înaintată Comitetului pentru Cultură și Artă a Regiunii Galați și cuprindea activul și pasivul la data desființării. Comitetul Executiv al Sfatului Regional Galați, dispune înființarea unei comisii speciale în vederea preluării activului și pasivului Filarmonicii de Stat UNIREA Focșani. Iată, pe scurt, inventarul Filarmonicii UNIREA: (fond Comitetul pentru Cultură și Artă Regiunea Galați, dosar 53/1963)

Clădirea Filarmonicii (Teatrul Comunal) – 2.024.000 lei

Instrumente muzicale și accesorii – 198.089 lei

Cortină de plus, 1 buc,- 39.605 lei

Alte obiecte de inventar – 214.261 lei

Partituri și cărți de specialitate –16.816 lei

Materiale diverse – 10.628

Tot acest inventar a fost preluat așadar, de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Galați. A fost furt cu acte în regulă. Ne-au luat Filarmonica, oamenii, cortina, instrumentele muzicale, biblioteca…. Au mai lăsat totuși pianul Bechstein, timpanele, câteva instrumente de suflat, ceva partituri muzicale. Dacă s-ar fi putut ar fi luat și clădirea Teatrului.O adevărată DECAPITARE cultural-educativă a orașului Focșani. Consecințele le resimțim și astăzi. Iar șefii de la raion și de la oraș nu au avut nimic împotrivă. Vorba aceia: „dacă-i ordin, cu plăcere”. Cine au fost cei care conduceau raionul și orașul la acea vreme? La Comitetul Executiv al Sfatului Raion Focșani: președinte –tov. Panaite Vasile, vicepreședinte – tov. Vasile Bourceanu. Primar al orașului Focșani era tov. Vasile Bârlădeanu.

Cu mult cinism, Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Galați decide ulterior înființarea Casei de Cultură Orășenești Focșani, pentru „îmbunătățirea muncii cultural-artistice”din oraș începând cu februarie 1963. Ca și cum, până atunci, activitatea cultural-artistică la nivelul orașului ar fi lăsat mult de dorit. Director a fost numit Liviu Braica, fostul director al Filarmonicii. Erau prevăzute: post de director, 3 posturi îndrumători culturali, 1 post administrator imobil, 2 posturi muncitor calificat, 4 posturi paznici-pompieri, 4 posturi îngrijitor. Sediul noii instituții culturale urma să fie clădirea Teatrului Comunal.

După doar câteve luni și Liviu Braica părăsește orașul și merge la Filarmonica din Iași, unde își va continua activitatea muzicală.

Ultima componență a colectivului artistic al orchestrei simfonice (ianarie 1963) este redată mai jos:


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.