Foto | 4 martie 1977 – noaptea în care România s-a cutremurat, iar Vrancea a fost în centrul tragediei
Au trecut 49 de ani de la cutremurul devastator care a schimbat pentru totdeauna viețile a mii de români. În doar câteva zeci de secunde, orașe întregi au fost zguduite, clădiri s-au prăbușit, iar frica a intrat în memoria colectivă a unei generații.
peste 5.000 de locuințe avariate în județ
▪️ 64 de clădiri prăbușite și peste 400 grav avariate
▪️ 1.281 de familii rămase fără adăpost
▪️ clădiri importante afectate: Ateneul Popular, Tribunalul, Hotelul Unirea, Liceul Unirea, Liceul Cuza și multe altele
49 de ani de la cutremurul din 1977 și întrebări rămase fără răspuns
După cum se știe, cutremurul care a lovit țara noastră la 4 martie 1977, cu o forță distructivă rar întâlnită, a provocat mari distrugeri și avarii. A produs pagube materiale enorme, fiind avariate, în special, imobile construite înainte de anul 1940. Imediat după seism s-au mobilizat toate forțele de lucru și s-a acționat pentru înlăturarea urmărilor cutremurului și restabilirea cursului normal al vieții, iar conform documentelor toți comuniștii s-au aflat continuu în fruntea bătăliei pentru normalizarea situației, acționând ferm pentru depășirea efectelor cutremurului. Asta chiar dacă victime omenești au fost în Vrancea, doar două, dar stricăciunile înregistrate și mai ales spaima populației au depășit orice analiză, fiind probabil asemănătoare cu cea din vremurile de război care s-au abătut peste această regiune în cursul celor două conflagrații mondiale din secolul al XX lea.
Din amintirile oamenilor care au trecut prin acest moment cumplit se mai poate, încă, simți terifianta groază care a pătruns în sufletele tuturor. La fel și teroarea care a rămas în memoria românilor, mai ales a celor din București, unde a fost prăpădul absolut. Chiar și cei născuți ulterior, după ce au auzit povestirile teribile ale părinților, rudelor, prietenilor, vecinilor etc în legătură cu acest cutremur catastrofal au fost, dacă nu înspăimântați, cel puțin, puși pe gânduri despre ceea ce poate să facă natura dezlănțuită.
Să vedem ce s-a întâmplat în unitatea noastră administrativ-teritorială în zilele ce au urmat cumplitului seism
O primă evidență rapidă indica locuințe avariate în judet 4361, din care la Focsani 1044. Din altă situație actualizată la 10 zile de la cutremur rezulta că imobilele avariate în tot județul era în număr de 5144, dintre care, în orașele județului 1807, iar in sate 3337. În urma cutremurului din 4 martie 1977 a fost afectat aproape tot fondul locativ format din case naționalizate. Imediat după cutremur s- a trecut la inventarierea acestor imobile, s-a constatat gradul lor de avariere și s-a stabilit un plan eșalonat de reparații, începându-se cu imobilele cele mai afectate. Din totalul de 387 imobile naționalizate avariate, 14 s-au demolat imediat, fiind prăbușite, 92 au fost propuse pentru demolare, s-au reparat 115 imobile, iar restul de 176 de imobile au fost eșalonate pentru reparare, când vor fi condiții. Clădiri grav avariate în județ au fost: Consiliul Popular Municipal Focșani, Liceul Unirea, Scoala de Surzi, Liceul Mărășești, Spitalul Vidra, Spitalul Dumitresti,Tribunalul, Ateneul Popular, Teatrul, Spitalul Militar, magazinul Putna, Liceul Cuza, Hotelul Unirea, sediul Consiliului Popular Județean Vrancea, Casa Pionierului, Hala Mărășești etc.
Dintr-o altă situație centralizatoare a imobilelor prăbușite și grav avariate ca urmare a seismului din 4 martie rezultă că în Focșani s-au prăbușit 3 clădiri, iar cele grav avariate 298. La Adjud au fost trei construcții grav avariate, la Mărășești 2 imobile prăbușite și 4 grav avariate. La Odobești trei imobile prăbușite și 21 grav avariate. Iar la Panciu 11 imobile s-au prăbusit și 20 de imobile au fost grav avariate. In restul teritoriului nostru judetean au fost 45 de imobile prăbușite și 51 grav avariate. Total, în județul Vrancea au existat 64 de imobile prăbușite și 404 grav avariate. Propuse pentru demolare la Focșani, ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977, s-au înregistrat 217 locuințe particulare și 81 proprietăți de stat.
Familii rămase fără adăpost 1281, din care 792 de familii în orașele județului și 489 la sate.
Prin echipele de specialiști au fost expertizate toate cele 5144 de locuințe avariate de cutremur și s-au dat soluții de consolidare la un număr de 1293 de locuințe, iar la restul de 3786 de locuințe s-au indicat numai reparații.
Situația reparării imobilelor avariate de cutremur la 17 iulie 1977 -1944 imobile în orașe și la sate 3532. Total 5476, reparate fiind 5294 la acea dată. Mai rămâneau de reparat 182. In alte situații actualizate periodic de autorități, mai sunt amintite și alte măsuri de lichidare a efectelor dăunătoare ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977: „imediat dupa producerea fenomenului s-a trecut la verificarea avariilor produse, casă cu casă, instituție cu instituție etc. S-a alcătuit raportul privind acțiunea de evaluare și plată a despăgubirilor cuvenite asiguraților afectați. In total au fost 12871 de cazuri pentru care s-au solicitat despăgubiri cu mențiunea că acțiunea de evaluare a despăgubirilor pentru bunurile afectate de cutremur, distruse sau avariate parțial, aparținând cetățenilor și unităților cooperatiste s-a încheiat pentru toate cazurile înștiințate spre despăgubire. Despăgubirile au fost dimensionate ținându-se seama de tipurile constructive, calitatea și caracteristicile locuințelor distruse ori de gradul de avariere parțială, de stadiul lor de uzură, de starea de întreținere, de valoarea materialelor recuperabile dar si de principiul de asigurare conform căruia o parte importantă, de 30 -40 % din cuantumul pagubelor pricinuite de riscurile asigurate rămân în sarcina asiguraților.”
Bun. Asta despre urmări, dar despre cauze?
Specialiștii susțin că „aici în Vrancea este cel mai sensibil loc din România, poate chiar din estul Europei, unde plăcile tectonice care susțin continentele se întâlnesc și încearcă să se ridice una peste cealalta. Iar când aceste mișcări au un mic impas, o alunecare sau ceva de acest gen atunci are loc un recul în adâncurile pământului care zguduie, cu violență, întreaga scoarță terestră de deasupra.” Astea sunt explicațiile specialiștilor în seismologie, cu d-l Mărmureanu în frunte. Acest expert va implini, anul acesta 87 de ani. Deci la o așa etate nu există secrete pentru dumnealui în acest domeniu. Așa că la cele cunoscute de acest distins specialist îi aduc la cunoștință o teorie, poate fantezistă, dar, după cum se menționează prin diverse pagini electronice, posibilă în acest timpuri moderne. Iat-o așadar:„Regimul comunist de pe vremea lui Ceaușescu avea nevoie de un motiv care să conducă la ampla campanie de demolare a zecilor de mii de case, în special cele din zonele urbane. Planul regimului era să edifice în toate orașele României doar locuințe colective sau mai bine zis blocuri. Nu le puteau face, cât mai repede, din cauza proprietaților particulare: case, curți, grădini. Așa că trebuia găsită o rezolvare. Proprietarii de case trebuiau să înțeleagă ca locuințele lor nu sunt sigure și ca soluția era să accepte exproprierea de bună voie, primind, în schimb, o mică despăgubire doar pentru casă (terenul era cedat aproape gratis) și mai obțineau, pe deasupra, un apartament repartizat cu chirie, la etajele 1 sau 2. Dar cu toate acestea românii nu se prea înghesuiau la aceste oferte. Regimul, chiar si abuziv, nu putea să calce în picioare, cu totul, voința proprietarilor. Regula era ca aceștia să accepte exproprierea de bună voie. Când nu acceptau mai mulți, se întarziau procedurile de expropriere, apoi de demolare, cu efecte până la înalțarea blocului din cartier și sefii comuniști de la județ primeau notă proastă, iar planul pe țară la construcția de locuințe înregistra neregularități. Cine și le asuma? Nimeni nu dorea ă- i fie puse în cârcă nerealizările.Așa că este posibil și probabil ca regimul să fi pregătit unele încărcături explozive și subterane de mare capacitate (TNT este știut ca un exploziv deosebit de puternic). Să zicem că patru sau mai multe depozite poziționate, cine știe pe unde, dar destul de aproape de epicentrul cunoscut de toata lumea, Vrancea. Legate printr- un fir electric cu un aparat seismologic (seismograf) performant . După cum și când dorea regimul, atunci când avea loc un cutremur de peste 5 sau 6 grade și legătura electrică era activă, un impuls putea porni automat de la aparatul seismologic și declanșa, într -o fracțiune de secundă, explozia într- unul din depozitele explozive subterane sau poate în mai multe. Ar fi rezultat o amplificare a undei seismice care să crească seismul, cu peste un grad sau două grade, pe scara Richter. Acest lucru putea transforma un seism semnificativ, dar inofensiv, într- unul foarte puternic, distructiv sau chiar catastrofal. Deși pare un basm, acest lucru este realizabil, dovadă că la experimentele nucleare subterane s- au produs cutremure ce au ajuns până la 6 grade pe scara Richter, fără altă intervenție a naturii, ci doar prin contribuție umană. Regimul comunist nu avea la dispoziție arma atomică, dar cu siguranță nici nu dorea sa distruga toată România Avea nevoie de un grad sau două, adică puțin mai mult decât le oferea natura.”
Și poate că așa s-a procedat, deși riscul era destul de mare ca lucrurile să nu iasă conform planurilor. Dovadă acest cutremur din 4 martie 1977 când au fost peste 1500 de morti. Celelalte din 1986 si 1990, desi foarte puternice, nu au mai produs multe victime, poate și pentru că regimul comunist (apoi fesenist) s- a speriat și a schimbat puțin datele experimentului seismic. La cutremurul din 1990, cel de ziua, chiar s- a auzit, în fractiunea de secundă de dinaintea miscării pământului, o bubuitură prelungă și îngrozitoare, ce parcă venea de peste tot. Și tot un tunet se amintește ca s-ar fi auzit chiar și la începutul cutremurului din 4 martie 1977
48 de ani de la cutremurul din 1977. Zgomotul ciudat care s-a auzit în timpul seismului
Oricum ceea ce le -a intrat, ca o mănușă, oamenilor de la eșalonul comunist de conducere a fost avarierea tuturor locuintelor vechi din România și motivul cel mai bun pentru a le demola, mai ales pe cele din toate orașele țării. In plus este știut că dictatorul Nicolae Ceausescu era împotriva oricărei forme de consolidare a clădirilor vechi șubrezite, în special in capitală ,dar nu numai. Era evident că nu- l interesa salvarea acestor construcții afectate de seism, indiferent cât de valoroase erau. Tinta lui si a oamenilor de lângă el era să demoleze tot ce era vechi și mai ales nesigur, conform opiniei acestora. In aceasta logică, scenariul menționat mai sus nu mai pare a fi chiar o fantezie. Iar in legătură cu anul 1990, când butoanele puterii lui Ceaușescu au trecut în dreptul noii clase conducătoare, rămăsese moștenire experimentul pe care dictatorul crezuse ca mai are timp să- l folosească până la sfârșitul secolului. A fost judecat și executat la 71 de ani, deci dacă nu se întâmpla asta, mai putea să trăiască 10 sau 20 de ani și să- și ducă la bun sfârsit planul de sistematizare a întregului teritoriu național.
Dacă este adevărată sau nu această idee, ce ține mai mult de fantastic decât de autentic, subsemnatul nu are cum să o dovedească. Dar dvs puteți sesiza câteva indicii care o pot confirma. Astfel cutremurele puternice din vremea lui Nicolae Ceaușescu au avut loc destul de regulat, aproximativ la 10 ani distanță (1977-1986) , extrem de bine aliniate și potrivite cu planurile și proiectele cincinale de sistematizare a localităților României. Iar după decembrie 1989, în afara cutremurelor în mai 1990, nu au mai avut loc astfel de seisme intense în România.
A se vedea:Listă de cutremure în România
Au mai fost câteva tari, dar nu distructive sau catastrofale ca cele din vremea orânduirii comuniste sau din zorii democrației românești. De asemenea puteți observa că perimetrul din țara noastră care este cel mai afectat de astfel de mișcări este cel de la est si sud de Carpați. Efecte mai puține s-au înregistrat în interiorul Carpaților. Cumva pentru că straturile de pământ de la est și sud de Carpați, cu Câmpia Siretului inferior, cu Câmpia Română si cu Bucureștiul, localizate aici, au o altă consistență decât cele din interiorul Arcului Carpatic? Si se pretează, poate, mai bine la experimente seismologice? Mai aduceți-vă aminte cât de repede a început Tovarăsul, amplul plan de sistematizare a localităților. Aproape instant, semn că parcă știa despre ce e vorba și că avea pregatite toate resursele logistice necesare. Și înca un indiciu indirect, anume la blocul Scala din București. Aici un sunetist de la televiziune a încercat să asculte cu tehnica de la studio dacă mai existau supraviețuitori sub dărâmături. A înregistrat sunete de groază ale supraviețuitorilor pe bandă, dar când dictatorul a luat receptorul și a ascultat, a zis că nu se aude nimic și a ordonat îndepărtarea molozului, tasarea locului fostului bloc și amenajarea zonei, făra alte comentarii. O grabă inexplicabilă, sau o accelerare a planurilor de sistematizare cât timp populația era șocată!? Și alte și alte indicii care pot fi urmărite de dvs pe Internet.
Precum și alte întrebări la care ne putem gândi fiecare. De exemplu, amintiți-vă că dl specialist Gheorghe Mărmureanu a afirmat că „țara noastră are, de obicei, unul, maxim două, cutremure mari pe secol” sau cel puțin așa rezultă că ar fi media acestor mișcări telurice în țara noastra. Atunci de ce România a avut în secolul al XX lea 6 cutremure violente? Poate ne lămurește, într- o zi, reputatul specialist menționat mai sus. De ce nu , chiar la anul,în 2027 , când se va împlini jumătate de secol ! Până atunci sa fim feriți de un cutremur ca cel din seara de 4 martie 1977.
Mai jos Foto:Case din Focsani inainte de 1977 -Zona B-dul Bucuresti azi B-dul Unirii
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
VIDEO | Imagini surprinse în Focșani imediat după seismul din 4 Martie 1977
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Viitorii pompieri se formează la Focșani: șase elevi ai Școlii „Pavel Zăgănescu” au început stagiul de practică la ISU Vrancea
De același autor
