Dar mai întâi despre naștere. Este oficial că la anul 1854 a văzut lumina zilei Anghel Saligny. Însă o  informația inedită depistată în depozitele Serviciului Județean Vrancea al Arhivelor Naționale pare a lumina, altfel, istoricul și destinul celui mai mare inginer al țării noastre din toate timpurile.

Așadar în cadrul Colecției de stare civilă a județului Vrancea, respectiv  registrele depuse la Arhivele Naționale, instituție care are obligația legală de a le prelua, nu mai devreme de 100 de ani, a fost găsită condica de stare civilă denumita „Liber baptizatorum, matrimoniorum și defunctorum”  a  Comunității romano-catolice din Focșani-Ploscuțeni (unde era al doilea centru religios de acest rit din această arie  geografică a Siretului de jos).Aici găsim o însemnare aproape ștearsă și parcă consemnată ceva mai târziu decât restul actelor din anul 1854.Acolo scrie că „ pe 2 mai s-a botezat Leon Anghelus de Saligny, fiul lui Alfred Rudolf de Saligny și al Mariei Zorska, iar nașii pruncului au fost un anume Constantin Ghica și consoarta sa Florența.”  

Ceea ce atrage atenția la prima vedere este o mențiune îngroșat[ cu penița, adică un an (1850) și o dată (20 augusti ). Să fi fost aceasta data de naștere reală a la Saligny? Cu putință! Și a fost botezat abia în anul 1854? Posibil!Și teoria asta poate sta în picioare.De ce ? La prima vedere s-ar fi putut crede că tatăl lui Saligny, protestant convins, s-a înfricoșat  de biserica catolică care i-a persecutat strămoșii și pe el l-a făcut un pribeag.Așa că nu a mers la biserică cu copilul, tocmai ca să nu fie purtat din vorbă în vorbă  și să se audă de locul  unde s-a ascuns. Dar dacă i-a fost frică de acest lucru în 1850, de ce nu s-a mai speriat în anul 1854, când și-a creștinat copilul.Și a făcut acest lucru chiar la biserica catolică. Asta pentru că în regiunea noastră nu existau biserici protestante, iar ritul catolic este foarte asemănător cu cel protestant.Diferența de 4 ani, de la naștere până la botezul lui Anghel Saligny , ar putea avea și explicația următoare: 

Botezul catolic

Botezul catolic nu se deosebește foarte mult de cel ortodox.Cu toate acestea, există mici diferențe între cele două ritualuri religioase. În Biserica Catolică, copilul nu primește la botez toate tainele. Când acesta împlinește vârsta de 12 ani, are loc „Confirmarea” ( sau „Mirul” ), care este practic o completare a procesului de inițiere în comunitatea creștină.Copilul poate fi botezat oricând, nu există recomandarea de 40 de zile. De obicei, sunt mai multe perechi de nași, Nașii pot fi și de altă religie decât cea catolică, condiția fiind să fie botezați.Foarte asemănătoare este și slujba de botez la evanghelici, la reformați sau la unitarieni.De asemenea, prin diferite surse, se amintește că fratele Alfons ( cel care a ajuns mare chimist )era cu un an mai mare, ceea ce e greșit: În registrele matricole ale Gimnaziului, ulterior Liceul „Unirea” Focșani, Alfons este menționat ca fiind născut în anul 1855 și nu 1853, așa cum se menționează pe alocuri.Deci și în cazul lui Alfons incertitudinea anului nașterii era și este, încă, valabilă, cu toate că documentul de la  Liceul „Unirea” Focșani ar putea spulbera, o dată pentru totdeauna, acest lucru.Dar dacă Alfons Saligny s-a născut în 1853 și a fost botezat abia în 1855 ? Dacă s-a procedat și în cazul lui ca și în cazul lui Anghel! Nascuți mai devreme, botezați mai târziu!

Ceea ce anulează, în parte, teoria noastră relativă la adevărata naștere a lui Anghel Saligny este documentația depistată la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Galaţi.În acest loc a fost descoperit un dosar care cuprinde o serie de documente, majoritatea din anul 1966, referitoare la demolarea unui imobil. Era casa în care s-a născut Anghel pe 15 mai 1854 (stil vechi), în sat Şerbăneşti, azi cuprins în Lieşti, unde tatăl şi mama însărcinată au fost surprinşi de potopul unei ploi torenţiale.Modestă, aproape precum staulul în care s-a născut Iisus, căsuţa din paiantă (lut pe furci), construită în 1853, cuprindea numai două odăi de 179 mp, un chiler şi o magazie.Casa „acoperită cu tablă neagră, cu şarpantă din lemn, tavan din scândură, podele din lut”, cu prispă joasă spre şosea, cu stâlpi din lemn era aşezată în centrul Lieştiului, la DN 25, aproape de biserică. Naţionalizată în 1948 de la Dumitru Secan, locuită apoi de chiriaşi, s-a părăginit. Autorităţile au decis demolarea ei şi foarte rapid, pe 4 august 1966 ea era deja demolată, cu tot cu istoria sa, deasupra construindu-se în loc poşta, devenită apoi frizerie, croitorie etc.; recent, magazin.

Important: în dosar s-au descoperit trei fotografii ale casei din ´66, una având, măcar pe spate, scris, cu cerneală albastră, că acolo se născuse „marele geniu al ingineriei româneşti.”  Dar altceva nu mai scrie pe respectiva însemnare și acest lucru îl puteți vedea alăturat.Nu se scrie nici anul nașterii lui Saligny, nici alte detalii.În memoriul de demolare redactat în 1966 se amintește doar că Saligny „s-a născut aici în 1854, iar locuința era o construcție  din anul 1853”. Vă dați seama ce preciși au fost cei de la la 1966 dacă au putut stabili la distanță de peste un secol astfel de detalii.Cu siguranță au folosit cele cunoscute în general. Adică nașterea lui Saligny, conform informațiilor oficiale, iar construirea hanului, pe baza relatării nepoților celor ce au fost contemporani cu stabilimentul la începuturile sale.

Așa că nici acest document nu ar putea fi decisiv în legătură cu adevărata data de naștere a savantului Anghel Saligny.Un alt document, amintit mai sus, care face referire la nașterea lui Anghel si Alfons Saligny e registrul matricol de la Liceul „Unirea” Focșani, chiar prima evidență de acest fel, a acestei prestigioase instituții de învățământ.

E vorba de Matricola Gimnaziului din Focșani clasa I, adică clasa a V-a, conform modelului actual de învățământ, pe anul școlar 1865 -1866, cu mențiunea Gimnaziul s-a înființat la 1 ianuarie 1866.Deci în 1865 nu s-a desfășurat nicio oră de curs, anul școlar a fost denumit, așa de etichetă, 1865-1866.Ei bine, în acest an, au fost înregistrați Saligni Angelo născut 1854 si Saligni Alfonso, născut 1855.Pe aceeași pagină sunt consemnați copii născuți în diferiți ani, chiar și din 1850, dovadă că la început Gimnaziul nu a fost foarte riguros în legătură cu vârstele elevilor ce erau înscriși aici (o singură clasă la început).De exemplu cel născut în 1850 avea în 1866-16 ani și se afla la nivelul clasei a V-a de azi, adică nu ar fi trebuit să aibă mai mult de 11-12 ani.Totuși era mult mai în vârstă.Angelo Saligni avea conform scriptelor scolare 12 ani și se încadra perfect într-un tablou școlar firesc.Dar poate era mai mare de ani, așa cum am convenit mai sus. Cu toate acestea, oricum ar fi fost acceptat la acest Gimnaziu din Focșani. Dar de ce a fost trecut ca fiind născut în 1854, dacă a venit pe lume în 1850? Și de ce  fratele său figurează născut în 1855, dacă se scrie, prin toate materialele biografice, că s-ar fi născut, de fapt, în1853?Să fie posibilă și varianta că la catolici, protestanți si alte rituri asemănătoare, data nașterii este consfințită în funcție de data primirii botezului.Nu știm, cel puțin subsemnatul, nu.

Si să continuăm cu studiile sale din străinătate  Pe site-ul Anghel Saligny : Omul şi Monumentul  se amintește că după studiile secundare, la Gimnaziul din Focşani, a urmat, ulterior, liceul în Germania, la Potsdam. Fiind iniţial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universităţii din Berlin, avându-l că profesor şi pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894).În perioada 1870-1874, a urmat studiile inginereşti, la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg lângă Berlin, unde îi sunt profesori iluştrii ingineri Schwedler (profesorul de poduri ) şi Franzius (profesorul de construcţii hidraulice).Deci între 16 si 20 ani a urmat o formă superioară de învătământ , deși la 14 ani se afla încă la Focșani și frecventa Gimnaziul Unirea din orașul nostru.Când a avut timp să treacă prin liceul de la Postdam și apoi pe la cursurile Universitatii din Berlin fiind atras de astronomie, așa cum s-a amintit mai sus? Sunt câteva inadvertențe în fișa lui scolară care par să întărească teoria că în realitate marele nostru focșănean, Anghel Saligny era mai în vârstă decât se adeverește în toate biografiile sale.

Dar toate aceste neclarități din anii de studiu ai savantului Anghel Saligny nu prezintă o așa mare importanță, până la urmă. Chiar dacă a fost mai în vârstă sau mai tânăr pentru formele de învățamânt urmate, ceea ce a realizat în țara noastră, prin uimitoarele sale proiecte și construcții, a depășit orice așteptări din acele vremuri.Toate acestea au culminat cu celebrul complex de poduri de la Cernavodă, având o lungime de peste 4 km, care s-a finalizat în anul 1895(130 de ani de atunci).Când a primit și recunoașterea academică a țării sale de adopție, România.

În legătură cu acest aspect circulă următoarea poveste:„Când i s-a făcut prezentarea de primire în rândurile academicienilor români de către savantul Petru Poni, cei mai mulți viitori colegi s-au opus, motivând ca Anghel Saligny nu are scrieri care să-l recomande pentru această mare recunoaștere. Atunci Petru Poni a organizat o plimbare cu vaporul, în zona podurilor de la Cernavodă, cu toți academicienii ostili lui Anghel Saligny.Când s-au apropiat de minunea inginerească a candidatului academic și au început să zărească, printre cețurile si aburii apelor Dunării, dantelele de metal din partea superioară a podurilor sale, toți au exclamat și s-au întrebat:<< Oare cine a putut să zidească o așa minunăție ?>>Și atunci Petru Poni a spus cu glas ridicat.<<Acest creator este nimeni altul decât cel pe care nu vreți să- l recunoașteti în rândurile voastre.Acesta, chiar dacă nu a scris cât ați scris voi, a făcut ceva mult mai remarcabil.A scris în fier și în beton, așa cum vedeți în fața ochilor voștri>>.Și pe loc, umiliți, toți academicienii prezenți au hotărât să-i acorde colegului lor, marele Anghel Saligny, titlul de academician.” 

Titlu pe care acesta l-a respectat și l-a onorat până în momentul mortii sale întâmplate în anul 1925, de la care s-a împlinit anul acesta fix un secol.Pentru toate aceste beneficii aduse României nu putem decât să-i fim veșnic recunoscători focșăneanului nostru Anghel Saligny, la 100 de ani de la trecerea în neființă.

Citiți și:Iorga despre moartea lui Saligny

„Un creator Anghel Saligny - Batrânul pe care l-au dus ieri la mormânt reprezintă altceva decât o pricepere tehnică și o mare putere de a munci, altceva și decât triumful pe deplin răsplatit al ostenelilor sale și acele nesfârșite legături care au umplut un moment, de o lume amestecată, casa în care el a lucrat necontenit până în ultimele zile din viața sa.Anghel Saligny a fost unul dintre corifeii unei generații spornice al mănunchiului de creatori căruia îi datorâm atât din ce are și din ce poate astăzi țara.În oamenii aceștia care erau în plină vigoare între anii 1880-1900 trăia conștiința că România nu e un teren de exploatare pentru norocoși și nici o arenă nepazită prin culoarele subterane pe care aleargă intriganții ca să ajungă mai repede decât aceia care, în vederea tuturor, aleargă la suprafată. Ei aveau credința  adâncă a necesității creațiunii.Nu erau atunci hotarele vaste ale României Mari și nesfârșitele mijloace pe care le oferă astăzi o admirabilă situație în lume.În cuprinsul mic însă s-au făcut planurile mari și ele au legat numele lui Saligny de podul peste Dunăre și de alte memorabile înfăpturii. De ele nu-i plăcea să vorbească, dar când, la Iași, a văzut cu ochi dureroși cum s-a făcut fără spirit creator razboiul, el, căruia i se dăduse de formă grija munițiilor care au lipsit, mi-a mărturisit mișcat ce grea răspundere și- au luat, în preocupațiile meschine de joc de șah, răii gospodari ai unității naționale.Nu credeti că apusul acestei vieți deprinse cu alte metode si alte scopuri a fost întunecat de melancolia pretențioaselor vremi sterpe ale epigonilor ? ” Nicolae Iorga 1925 -Oameni care au fost- 

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea