Focșănenii racordați la sistemul termic centralizat trebuie să plătească și căldura din coloanele ce traversează apartamentele
Pentru focșănenii care locuiesc la bloc există reguli de conviețuire în comun, prevăzute de legea asociațiilor de proprietar care trebuie respectate. Parte dintre acestea reglementează întreținerea și plata utilităților, inclusiv a agentului termic ce încălzește spațiile comune.
Proprietarii de apartamente care locuiesc într-un bloc de locuințe trebuie să achite și partea de căldură termică pe care o propagă instalațiile interne ale clădirii. Este vorba despre căldura propagată prin instalațiile care traversează subsolul, holurile, dar și apartamentele. Aceasta pe lângă energia termică emisă de propriile calorifere,
O decizie emisă la nivel european, de Curtea de Justiție a UE (CJUE) stabilește că proprietarii trebuie să plătească atât consumul propriu, din facturile de încălzire, cât și căldura emisă de instalațiile comune ale clădirii.
Potrivit instanței europene, într-o clădire cu încălzire centralizată sau racordată la termoficare, este normal să existe două tipuri de costuri. O dată este vorba despre costurile pentru consumul propriu al fiecărui apartament. A doua oară este vorba despre costurile pentru căldura pierdută/degajată de instalațiile comune ale clădirii. Acestea încălzesc indirect locuințele și spațiile comune, chiar dacă pe casa scărilor nu există radiatoare.
Astfel, într-o scară de bloc, căldura „circulă” inclusiv prin conducte și prin pereți, iar dacă vecinul de dedesubt își încălzește locuița, o parte din căldură ajunge și la etajul superior, la apartamentul de deasupra. Chiar dacă pe casa scărilor nu sunt calorifere, țevile de distribuție internă tot cedează căldură, ale cărei costuri sunt repartizate tuturor.
De asemenea, dacă printr-un apartament trec coloane principale neizolate, ele cedează căldură în interior. Din acest motiv, reglementăril europene privind eficiența energetică acceptă ca statele să stabilească reguli transparente de împărțire a acestor costuri, separat de consumul individual.
Pentru această a doua componentă, costurile trebuie împărțite proporțional cu „volumul încălzit al apartamentului”, așa cum reiese din proiectul clădirii. Sumele de plată pentru fiecare locuință trebuie stabilite printr-o procedură transparentă, iar nu prin formule opace sau arbitrare.
Regulile și parametrii folosiți la calcul trebuie să fie transparente și să permită o contabilizare cât mai exactă a consumului individual. Metogologia de stabilire a costurilor trebuie să includă, pe cât posibil, utilizarea contoarelor/repartitoarelor pentru apartamente, dar și facturile bazate pe consum real.
Formula trebuie să țină cont de caracteristicile reale ale clădirii și ale instalației, iar nu de presupuneri teoretice.
Mai mult, acolo unde se aplică aceste reguli, furnizorii de căldură și asociațiile de proprietari trebuie să prezinte metodologiile de calcul folosite și parametrii luați în considerare într-un limbaj accesibil pe care să-l înțeleagă toți cei care trebuie să suporte aceste costuri. De asemenea, facturile trebuie să reflecte detaliat felul în care s-a ajuns la valoarea totală de plată.
În concluzie, arată CJUE, viața într-o clădire de apartamente presupune respectarea unor reguli de conviețuire în comun, iar locatarii trebuie să achite în mod just costurile cu utilitățile, atât în ceea ce privește consumul propriu, cât și cota ce le revine pentru spațiile comune, inclusiv pentru căldură.
Repartizarea cotei din costurile comune trebuie făcută proporțional cu accesul fiecărui locatar la aceste servicii. În cazul energiei termice, UE acceptă ca suma de plată să aibă în vedere volumul încălzit al fiecărui apartament.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
