Externalizarea iluminatului stradal din Focșani la 1887
În ultimii ani ai secolului XIX, străzile din Focșani erau luminate de felinare cu petrol lampant, montate pe stâlpi. Existau în jur de 500 de felinare, montate pe stâlpi din lemn, cele mai multe, și din fontă – tuci. În fiecare seară, luminile publice erau aprinse de un antreprenor contractat de Primărie pe o perioadă de trei ani. Contractarea se făcea în urma unei licitații publice care se derula în trei pași. Procedura era mai simplă și mai transparentă decât cele din zilele noastre. În cele ce urmează, vom prezenta felul în care a fost adjudecat contractul pentru iluminatul orașului în anul 1887.
În ultimele decenii ale secolului XIX, iluminatul orașului Focșani era asigurat de felinare care funcționau cu petrol lampant. În fiecare seară luminile erau aprinse manual de un antreprenor angajat de Primărie special pentru așa ceva. Omul trecea de la o lampă la alta și le aprindea cu o feștilă.
În vara lui 1887, Primăria Focșani a organizat o nouă licitație publică pentru angajarea unui antreprenor care să aprindă felinarele din oraș, pe o perioadă de trei ani. În prima fază, licitația a fost câștigată de un anume domn Haimsohn. Acesta și-a luat angajamentul să facă treaba pentru 50 de lei, anual, pentru fiecare lampă aprinsă. Prețul era cu 87 de bani mai mic decât cel oferit de fostul antreprenor.
Domnul Haimsohn n-a semnat, însă, contractul și nu și-a intrat în atribuții. Conform reglementărilor din acea perioadă, ceilalți concurenți, perdanți, mai aveau o șansă. Ei puteau contesta licitația, la Primărie sau la Ministerul de Finanțe, prezentând o ofertă mai mică:
„Acest preț se speră a se mai reduce deoarece se știe că conform condițiilor aprobate de minister și publicațiunilor primăriei, d-nii concurenți au dreptul de ofertă la minister sau primărie în termen de dece dile de la data adjudecațiunii. Noi credem că primăria nu va înlătura o ofertă chiar când ar fi de 2 sau 3 la sută în loc de 10 la sută cum prescrie legea de comptabilitate căci puținul este mai mult de cât nimic“, notează Adeverul din 2 august 1887.
Când doi se concurează al treilea câștigă contractul
Așa cum anticipa presa, rezultatul licitației a fost contestat de un anume Ștefanache Bălan, cel care a deținut contractul pentru aprinderea felinarelor înaint de domnul Haimsohn. Domnul Ștefanache s-a arătat dispus să facă munca la un preț cu 2% mai mic decât cel pretins de câștigătorul provizoriu. Să dăm citire tot ziarului Adeverul, din 9 august 1887:
„Întreprinderea iluminatului orașului care se adjudecase provizoriu asupra d-lui Haimsohn cu prețul de 50 de lei de lampă anual s-a ofertat cu 2 la sută mai jos de către d-lu Ștefanache Bălan, vechiul antreprenor. Primăria a decis ținerea unei nuoi licitație în diua de 19 august curent“.
Primăria Focșani a organizat o nouă licitație pentru acordarea contractului de iluminat public și, așa cum se întâmplă de fiecare dată când doi se ceartă, după cum spune și proverbul, a câștigat un al treilea, B.I. Marguliescu. Acesta a a cerut un preț de 47 lei și 45 bani, pe an, de fiecare felinar aprins:
„Suspansul s-a încheiat: Iluminatul orașului s-a adjudecat definitiv asupra d-lui B.I. Marguliescu preciul de 47 lei și 45 bani de lampă anual sau 3 lei 42 de bani de lampă mai jos de cum s-a ținut până acum de fostul antreprenor“. (Adeverul din 23 august).
Trebuie spus că la acea vreme, în Focșani funcționau în jur de 500 de felinare, astfel că, după un calcul simplu, reiese că un antreprenor câștiga în jur de 24.000 de lei pe an. O sumă destul de frumușică dar justificată, având în vedere că trebuia să facă această treabă zilnic, iarnă sau vară, pe frig sau pe căldură, pe ploaie sau ninsoare.
Focșaniul era luminat de 500 de felinare pe gaz
La în ultimii ani ai secolului XIX, străzile din Focșani erau luminate de felinare cu petrol lampant montate pe stâlpi. Existau în jur de 500 de felinare, montate pe stâlpi din lemn, cele mai multe, și din fontă – tuci. Cele din tuci, mai noi, au fost amplasate în centru, pe străzile principale și în piețele publice.
Unul dintre primarii care s-a îngrijit să îmbunătățească iluminatul stradal a fost liberalul Nicolae Pruncu. La 1881, presa vremii, nota că primarul Pruncu a contractat achiziția a 150 de felinare pe stâlpi de fontă. Ziariștii, ca toți cei din breasla lor, puneau la îndoială calitatea mărfii, apreciind că stâpii livrați erau mai proști decât cei prezentați ca mostră, de contractor:
„Aflăm că d-l primar al orașului nostru a contractat 150 de felinare cu stâlpi de tuciu. Acestea ar fi să se așede pe străzile principale. Ni se șoptește că contraccil (contractorul - n.red.) ar fi schimbat felinarul de monstră cu altul mai prost. Nu știm de este adevărat; cei în drept să desmintă“ (Adeverul 1881)
Dintr-o altă notă publicată în ziarul citat mai sus, câteva săptămâni mai târziu, aflăm că Primăria a început amplasarea felinarelor noi, pe Bulevard. Ziariștii, tot cârcotași, au remarcat că distanța între stâlpi este prea mare și că lucrătorii nu au respectat nici regula de a monta câte un felinar la fiecare colț de stradă:
„Observațiunea ce avem de făcut este că s-au aședat la prea mari distanțe și nu s-a păstrat cel puțin regula de a se ficsa pe a colțuri câte un felinar; acestă disposițiune se observă în tote părțile presentând avantagiul că lumineză și parte din stradele ce dau în Bulevard. Ar fi încă timp să se revină la acestă disposițiune avantagiosă chiar cu sacrificiu unui metro sau doi de distanță în plus sau în minus“.
Focșaniul a fost iluminat cu gaz până în preajma Marelui Război. Prima centrală electrică a fost pusă în funcțiune prin 1912 și era amplasată în pe locul actualei Case a Corpului Didactic. Iluminatul stradal a început să se facă cu lămpi electrice incandescente sau cu arc voltaic.
