Dosar pe rol la Tribunalul Vrancea | Ultraj și tulburarea ordinii și liniștii publice sau/și abuz în serviciu și purtare abuzivă?
Intervenția unui echipaj de poliție din vara anului trecut în urma unui apel la 112 a dat naștere unor probleme pe care Tribunalul Vrancea, ca instanță de fond, va trebui să le lămurească în mod legal, la sesizarea avocatului Alexandru Cosmin Lupu. Indiferent de soluția care va fi decisă în această speță, hotărârea ar putea fi un punct de plecare pentru eventuale schimbări legislative sau completări, cu scopul clarificării limitelor în care pot interveni oamenii legii în anumite cazuri.
De la ce a pornit totul și unde s-a ajuns?
În seara de 10 iulie 2024, în jurul orelor 1.40, un echipaj de poliție a fost solicitat prin apel la 112 ca urmare a faptului că, dintr-o curte aflată pe raza comunei Popești, la domiciliul numitei S. Felicia, de pe strada N., nr. 194, sat Popești, ”se ascultă muzică la o intensitate ridicată”, după cum se indică în Ordonanța de clasare și declinare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în dosarul nr 3xxx/256/P/2024. Situația a fost confirmată de oamenii legii, care au identificat la adresa respectivă mai multe persoane care petreceau și care, în primă fază, au dat muzica mai încet. După ce agenții s-au retras către autospeciala de poliție, la scurt timp, conform declarațiilor polițiștilor, muzica a fost dată din nou mai tare, moment în care oamenii legii s-au întors. Revenirea acestora a determinat nemulțumirea celor aflați la petrecere, motivat, în opinia acestora, în primă fază, de faptul că echipajul a pătruns fără drept pe proprietatea lor. Spiritele s-au inflamat, unul dintre petrecăreți a cerut altuia să aducă un topor pentru a lovi autospeciala aparținând MAI, moment în care ”numitul L. M. s-a deplasat în spatele locuinței, de unde s-a întors cu un topor în mână, cu mărimea de circa 1 m și mânerul de culoare negru și se îndrepta spre organele de poliție. În acel moment, unul dintre agenții de poliție P. G. a scos armamentul din dotare, părând că L. M. avea intenția să îl lovească, a încărcat arma și l-a somat să lase toporul. Văzând că L. a lăsat toporul pe sol, agentul de poliție B.M.P. s-a dus către acesta, a folosit spray-ul lacrimogen, l-a imobilizat și l-a încătușat. În acest timp, profitând de faptul că S.B.V. (n.r.- unul dintre petrecăreți, cel care ceruse lui L.M. să aducă toporul) era neatent, se uita la ce se întâmplă, agentul P.G. a pulverizat spre acesta spay lacrimogen cu intenția de a slăbi forța de reacție, având în vedere că acesta a fost cel care i-a cerut lui L.M. să îi aducă toporul pentru a distruge autospeciala de poliție. S.B.V. a fost imobilizat și încătușat”, se mai arată în aceeași Ordonanța de clasare și declinare a PT Vrancea.
Ulterior, unul dintre bărbați, încătușat fiind, a reușit să fugă prin curte, după care, conform declarațiilor polițiștilor, s-a împiedicat și a căzut cu fața de sol. În declarația și în plângerea ulterioare, S.B.V. a susținut că ar fi fost lovit în momentul proiectarii la sol și al încătușării, după care ambii bărbați au fost transportați la Secția 5 Poliție Cotești, după care au fost duși cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență ”Sf. Pantelimon” Focșani, unde au primit îngrijiri medicale. Rănile suferite de cei doi petrecăreți au fost confirmate cu certificate medico-legale care au confirmat atât urmele încătușării lor cât și lovitura suferită de S.B.V. în zona feței.
După eveniment, polițiștii au depus plângere pentru ultraj, iar petrecăreții pentru purtare abuzivă
Conform Ordonanței de clasare și declinare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în dosarul nr 3xxx/256/P/2024, prin ordonanța din data de 11.07.2024 s-a dispus începerea urmării penale sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj față de cei doi agenți de poliție și a celei de tulburare a ordinii și liniștii publice iar la data de 25.07.2024, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani a fost înregistrată plângerea formulată de S.B.V. și L.M., prin avocat ales, cu privire la săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă și abuz în serviciu. În motivarea plângerii depuse de cei doi bărbați din Popești, aceștia au reclamat, printre altele, că agenții de poliție ar fi pătruns cu autospeciala de poliție pe proprietatea lor și că aceasta este proprietate privată. Deși inițial agenții de poliție au plecat de pe această proprietate, așa cum rezultă și din aspectele indicate de Ordonanța PT Vrancea, la scurtă vreme s-au întors. ”Cu toate că li s-a atras atenția că respectiva curte este proprietate privată, agenții de poliție au venit în mijlocul acesteia, ocazie cu care numitul L.M. a intervenit și a reiterat solicitarea de a nu mai pătrunde cu mașina de poliție în curte”, se mai arată în Ordonanța de clasare și declinare a PT Vrancea. Cu privire la faptele reclamate de cei doi bărbați din Popești, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de purtare abuzivă și de abuz în serviciu iar cu privire la faptele de ultraj, disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani. Împotriva soluției de clasare, petenții S.B.V și L.M. au depus plângere în termen legal, iar prin Ordonanța de soluționare a plângerii împotriva soluției de clasare, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus ”respingerea plângerii formulate de petenții (...) împotriva soluției de clasare emisă în dosarul penal 3xxx/256/P/2024”. Drept urmare, la data de 20.12.2024, pe rolul Tribunalului Vrancea a fost înregistrat dosarul cu numărul 2026/91/2024 având ca obiect ”plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP) dosar 3xxx/256/P/2024”, cu termen la data de 20.01.2025.
Ce au motivat procurorii în clasarea soluției?
Conform atât Ordonanței de clasare și declinare și ulterior în Ordonanța de soluționare a plângerii împotriva soluției de clasare, procurorii au reținut, ca temei legal art. 16 alin. 1, litera b teza I Cod de Procedură penală respectiv că ”fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au cercetat, în principal, două aspecte: legalitatea pătrunderii agenților de poliție în curtea celor doi bărbați precum și legalitatea intervenției lor. Despre legalitatea pătrunderii echipajului de poliție pe proprietatea pe care se aflau cei reclamați că ascultă muzică la un nivel ridicat, procurorii au susținut că ” Susținerile potrivit cărora agenții de poliție ar fi comis infractiunea de abuz in serviciu întrucât nu aveau dreptul să pătrundã în «curtea» în care se aflau S. B. V. și L. M. nu sunt susținute de argumente. Acestia au mentionat că este curtea lor, proprietate privată, aferentă casei de locuit, însă, așa cum rezultă și din fotografiile depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor și a persoanei vătămate, aceasta nu era împrejmuită. Inclusiv la infractiunea de violare de domiciliu se face referire la notiunea de «loc impreimuit», iar in cuprinsul legii nr 218/2002, se face referire la «spațiu îngrădit». Pentru a se putea reține că politistii au pătruns fãră drept pe proprietatea cuiva, trebuie să existe un semn care să delimiteze proprietatea, astfel ca orice observator obiectiv să își dea seama că aparține cuiva. Mai mult, delimitarea proprietăților trebuie să se facă potrivit legii, cu măsurători de cadastru, etc, pentru a se preîntâmpina ca orice persoană să îngrădească orice suprafață de teren si să se erijeze în proprietar, dacă nu deține un titlu/drept legal în acest sens”, se arată în motivarea din Ordonanța de clasare și declinare a PT Vrancea. Cu privire la intervenția polițiștilor, procurorii mai rețin în același document că ”toate aceste aspecte denotă faptul că folosirea mijloacelor din dotare asupra numitilor S.B.V și L.M. a fost realizată în concordantã cu dispozitiile legale în vigoare, iar agentii de politie nu au pătruns fără drept în curtea sau pe proprietatea privată a vreunei persoane, ci în urma unei sesizări la 112. (...) infracțiunile de purtare abuzivã și abuz în serviciu nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă, fapta nefiind prevăzută de legea penalã, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, urmând a fi dispusã solutia de clasare”. Și folosirea forței de către oamenii legii a fost considerată de procurori justificată de prevederile Legii 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției.
Ce critică plângerea adresată instanței în soluția de clasare?
Potrivit plângerii care face obiectul dosarului numărul 2026/91/2024 de pe rolul Tribunalului Vrancea, avocatul Cosmin Lupu a criticat, în primul rând, dreptul polițiștilor de a pătrunde pe o proprietate privată, chiar dacă, așa cum au motivat procurorii, aceasta nu era îngrădită cu un gard. ”Principala încălcare a dispozitiilor legale, ce a generat întreaga nelegalitate a procedurilor ulterioare, reacția subsemnaților și urmările produse, este dată de intrarea agenților în spațiul în care ne desfășurăm viața privată, fără a avea acceptul nostru, a se încadra în dispozițiile de excepție ale legii sau a deține vreo autorizare specială în acest sens”, se arată în plângerea adresată instanței. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi pătruns în curtea petenților, aceștia susțin că nu ar fi avut loc niciun incident, cel mult ar fi fost sancționați contravențional pentru abateri privind liniștea și ordinea publică. Invocând art 31 și 52 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, coroborat cu Dispoziția MAI -IGPR 643 din 2005, petenții susțin că oamenii legii au intrat în pe proprietatea respectivă fără acordul celui/celor în drept în ciuda unor prevederi care limitează acest drept precum: ”Punerea în executare a unui mandat de arestare, punerea în executare a unui mandat de executare a unei pedepse, executarea unei percheziții domiciliare, dispusă de judecător în condițiile și formele prevăzute de lege, executarea altor hotărâri judecătorești (evacuare, măsuri de siguranță, executare silită) sau pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane (n.r- și altele)”, așa cum prevede Cap VI, art. 15 din Dispoziția Ministerului Afacerilor Interne- IGPR nr. 643/05.12.2005. Cu privire la intrarea agenților în curtea petenților, aceștia au indicat instanței că ” (...) nu am făcut plângere pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, conform art. 224 C. pen., astfel încât motivarea Parchetului în sensul că nu este împrejmuită (efectiv) curtea imobilului este superfluă. Nedelimitarea prin gard efectiv a proprietății, în sensul comun, în partea din față, nu justifică pătrunderea abuziva a agenților de politie. Totodată, dacă, prin reducere la absurd, prima dată agenții ar fi fost în eroare cu privire la intrarea într-o curte la prima intervenție, la cea de a doua cu siguranță au avut cunoștință de intrarea în domiciliul subsemnaților și încălcarea vieții private (...) Nedelimitarea proprietății printr-o măsurătoare de cadastru nu are nici o legătură cu prezenta cauză, reținerea fiind specifică dreptului civil, litigiilor de vecinătate. Reținerea subiectivă a procurorului de caz în sensul că un observator obiectiv nu putea să își dea seama de faptul că alegatul spațiu aparține cuiva este contrazisă de minimul de probe administrat în cauză”, se mai arată în plângerea către instanță. Și cu privire la modul în care oamenii legii ai folosit forța și mijloacele din dotare pentru a-i imobiliza pe cei doi frați S.B. V și L.M., aceștia au invocat că măsurile ar fi fost exagerate și disproporționate. Conform plângerii, imobilizarea prin încătușare a ambelor persoane, chiar și după ce L.M. s-a supus somației și a lăsat toporul din mână, precum și a lui S.B.V. nu corespund prevederilor Dispoziției Ministerului Afacerilor Interne- IGPR nr. 1306.087/ 04.02.2013 privind Procedura privind utilizarea mijloacelor individuale de intervenţie din dotarea polițiștilor. Pe baza înregistrărilor video făcute și cu dispozitivul de tip Body Cam, petenții susțin că, în urma somației cu arma a unui dintre agenți, L.M. a lăsat toporul jos, s-a retras câțiva metri și s-a culcat pe burtă și că, deși nu mai era cazul, a fost pulverizat totuși cu spray lacrimogen chiar și când fusese deja imobilizat în timp ce, în cazul fratelui său, S.B.V., intervenția agentului de poliție ar fi fost cel puțin inutilă, întrucât acesta nu s-ar fi manifestat în mod violent. Ca urmare a acestor susțineri dar și a altora, prevăzute atât de jurisprudența națională și europeană, petenții au solicitat instanței ”să admiteți plângerea, să infirmați soluția de clasare și să dispuneți efectuarea pe mai departe a cercetărilor penale”. (Gabriel SAVA)