Local

Documente secrete care ne dau fiori: Focșani, Adjud și Mărășești, ținte nucleare în timpul Războiului Rece

Ionel Sclavone
14 mar 2019 4876 vizualizări

Orașele Focșani, Adjud și Mărășești au fost vizate de atacuri nucleare ale aviației Statelor Unite, în timpul Războiului Rece. Informația apare în „Studiul privind securitatea atomică – 1959“ (SAC), un document declasificat de Arhiva Naţională de Securitate a SUA. Alături de mai multe orașe din România, între care București, Alba Iulia, Arad, Satu Mare, Pașcani, Buzău, Constanța numele celor trei localități vrâncene apar pe o listă de posibile ținte pe care americanii erau pregătiţi să le atace în cazul izbucnirii unui război nuclear. Documentul conține peste 1.200 localităţi din țările blocului comunist din Europa până în Asia.

Orașele Focșani, Adjud și Mărășești s-a aflat pe o listă de ținte ale aviației americane, vizate de atacuri cu arme nucleare, în timpul Războiului Rece. Arhiva Naţională de Securitate a SUA a declasificat un document de peste 800 de pagini, intitulat „Studiul privind securitatea atomică – 1959“ (SAC), care cuprinde cea mai detaliată listă a obiectivelor şi a sistemelor ţintă vizate de armata SUA pentru atacuri cu arme nucleare, care a fost fost publicat vreodată în istoria recentă.

„Studiul privind securitatea atomică – 1959“ (SAC) propunea distrugerea sistematică a 1.200 de centre urbane populate, contrar tuturor normelor internaționale de protejare a populației civile. Conform documentelor declasificate, armata americană era pregătită să atace mii de oraşe din regiunile unde comunismul era la putere, respectiv din Asia şi Europa, inclusiv din România. Potrivit autorilor SAC, cele 1.200 de localități, printre care Focșani, Adjud și Mărășești ar fi fost vizate de bombe de capacitate de distrugere cuprinsă între 1,7 și 9 megatone.

Conform unei aplicații care simulează efectele unei explozii nucleare, ce poate fi accesată pe www. futureoflife.org, un atac nuclear lansat asupra orașului Focșani ar fi produs efecte devastatoare nu doar asupra orașului ci și asupra localitățillor din vecinătate. 

Dacă explozia s-ar fi produs la o altitudine de 3.320 de metri, epicentrul exploziei ar fi avut o rază de 1,04 km și o suprafață de 3,39 km pătrați. Radiațiile s-ar fi propagat, cu intensitate diferită, pe o rază de până la 13,2 kilometri, pe o suprafață de 547 kilometri pătrați.  Pe lângă pagubele materiale enorme, în explozie ar fi murit în jur de 63.000 de oameni și ar fi fost răniți încă pe atâția, 62.300.

Costel Bârsan, fost locotent comandor în cadrul Unității de Aviație de la Focșani, a explicat că documente precum „Studiul privind securitatea atomică – 1959“ sunt elaborate periodic de toate forțele armate din lume. În caz de conflict acestea sunt folosite pentru a identifica potențialele ținte ce trebuie lovite în vederea scoaterii din luptă a inamicului.

„Asemenea planuri și studii sunt elaborate la nivelul tuturor armatelor din lume periodic. În caz de conflict, orice comandant are la dispoziție un asemenea document pentru a-și planifica cât mai eficient loviturile împotriva inamicului. Este foarte important să ai informațiile necesare ca să-ți scoți din luptă adversarul cât mai rapid și cu pierderi cât mai mici. Nu mă miră că orașul Focșani a fost trecut de strategii armatei americane pe o asemenea listă de posibile ținte deoarece la noi funcționa un aerodrom de mici dimensiuni“, a explicat fostul ofițer de aviație.

Aerodromul din Focșani pe lista țintelor militare

SAC prezintă un număr de 1.100 de aerodromuri din statele fostului bloc comunist, inclusiv din URSS și din China. Între bazele aeriene aflate pe teritoriul României, pe lista țintelor a fost inclus și municipiul Focșani, datorită aeroportului militar care a funcționat la periferia orașului, spre Mândrești. În dreptul orașului nostru sunt trecute o serie de coduri numerice: 767; 21292; 0250 – 8209; 4541 – 02712.

„La nivelul anilor 1959 – 1960, în Focșani nu a funcționat o unitate de aviație de importanță strategică dar aerodromul putea fi utilizat ca pistă de rezervă, în cazul în care era distrusă pista de la Bobocu, de lângă Buzău. De aici puteau decola avioanele de tip MIG – 15, care se aflau în dotarea Forțelor Aeriene Române la vremea respectivă, dar și aeronavele de transport și aprovizionare“, a arătat Costel Bârsan.  

Conform Studiului, țintele vizate de atacurile nucleare au fost alese, în special, în scopul eliminării și scoaterii din funcțiune a capacităților aeriene ale Uniunii Sovietice  astfel încât să fie redusă la maximum posibilitatea de ripostă a forțelor sovietice. Pentru fiecare bază aeriană vizată de atacuri, SAC a prevăzut câte un număr de prioritate în funcție de nivelul de pericol pentru forțele NATO.

De exemplu, două aeroporturi militare din Belarus au fost clasificate la nivelul de prioritate unu deoarece aici erau desfășurate bombardiere cu rază medie de acţiune Badger (TU-16) ce reprezentau o amenințare pentru aliaţii NATO şi pentru forţele americane desfășurate în Europa de Vest.

Americanii nu aveau scrupule să lovească ținte civile

În epoca respectivă, autorii strategiei militare a SUA nu vedeau nici un impediment în a lovi ținte civile. Cu alte cuvinte, în caz de război, trebuiau distruse țintele militare ale inamicului, capacitățile sale industriale dar și populația pașnică, neimplicată în conflict.

În studiu nu apar explicații în legătură cu motivelor care au stat la baza alegerii țintelor civile. Se presupune că, bazându-se pe experiențele anterioare ale forțelor aeriene, autorii au avut în vedere impactul pe care raidurile le-ar fi avut auspra moralului populației.

„Având în vedere că studiul a fost elaborat la câțiva ani după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, probabil că autorii au fost influențați de ceea ce s-a întâmplat atunci. În toate cărțile de istorie găsiți referiri asupra efectelor pe care le-au avut bombardamentele masive ale aviației aliate asupra populației din orașele germane“, a precizat Costel Bârsan.

Potrivit specialiștilor, „Studiul privind securitatea atomică – 1959“ (SAC) nu este un plan militar propriu-zis dar conține îndrumări pentru cei care lucrau la listele cu țintele finale. Documentul nu conține și informații privind numărul de arme nucleare ce ar fi urmat să fie aruncate în luptă.

„Informațiile privind armele nucleare nu apar în raport, făcând imposibilă cunoașterea numărului de arme nucleare pe care SAC le considera necesare pentru distrugerea diferitelor ținte. În orice caz, studiul anticipa că, în 1959, SUA vor avea la dispoziție un stoc foarte mare de arme nucleare pentru a-și atinge obiectivele prioritare. Aceasta a fost, de altfel, o perioadă în care arsenalul al SUA a  crescut de la peste 2.400 de arme nucleare în 1955 la peste 12 000 în 1959 și  a ajuns la 22.229 în 1961“, a arătat William Burr, analist la Arhiva Națională de Securitate, într-un eseu care a fost publicat odată cu materialele declasificate.

Materialul oferă o nouă perspectivă asupra gândirii militare americane din primii ani ai Războiului Rece și a măsurilor pe care erau dispuse să le adopte forțele vestice în cazul unui conflict cu blocul sovietic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.