DOCUMENTE CNSAS | Cum supraveghea Securitatea școlile din Vrancea în 1989: 64 de cadre didactice figurau între „persoanele de sprijin”
Documente din arhiva fostei Securități, făcute publice de CNSAS și prezentate marți, 25 august 2026, de G4Media, descriu amploarea supravegherii mediului școlar vrâncean în ultimele luni ale regimului comunist. Un plan al Inspectoratului Județean Vrancea al Ministerului de Interne consemna 9 informatori și 270 de „persoane de sprijin”, dintre care 64 de cadre didactice. Planurile vizau însă și elevii, internatele, taberele școlare, discotecile, cofetăriile și chiar formațiile de teatru ale unor licee din Focșani.
Documente din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) readuc în atenție unul dintre capitolele mai puțin cunoscute ale istoriei recente a județului Vrancea: supravegherea elevilor și profesorilor de către Securitate și încercarea aparatului represiv comunist de a-și extinde rețeaua informativă în mediul școlar.
Informațiile apar într-un material publicat marți, 25 august 2026, de G4Media, pe baza unei noi serii de documente făcute publice de CNSAS.
Unul dintre documentele relevante pentru Vrancea este datat 3 ianuarie 1989 și aparține Inspectoratului Județean Vrancea al Ministerului de Interne. Acesta stabilea planul de lucru al Serviciului I în problema denumită, în limbajul instituției, „învățămînt-tineret”.
Obiectivele erau formulate în termenii ideologici ai regimului comunist: „apărarea tineretului de influențele nocive ale cercurilor reacționare din străinătate” și prevenirea unor presupuse „acțiuni ostile” ale tinerilor sau cadrelor didactice.
9 informatori și 270 de „persoane de sprijin”
Potrivit documentului citat, în județul Vrancea existau atunci 5 licee, 58 de școli cu clasele I-X, 103 școli cu clasele I-VIII, 180 de școli primare și 257 de grădinițe.
Pentru supravegherea informativă a acestui mediu erau menționați 9 informatori și 270 de „persoane de sprijin”, dintre acestea 64 fiind cadre didactice.
În terminologia aparatului de Securitate, „persoana de sprijin” reprezenta o categorie de sursă distinctă de cea a informatorului, utilizată pentru obținerea de informații din anumite medii.
Documentele indică și intenția de extindere a rețelei în cursul anului 1989. Serviciul de informații interne își propunea recrutarea a încă 4 informatori și 142 de persoane de sprijin, între acestea urmând să se afle 37 de cadre didactice. Separat, serviciul de contrainformații economice avea în vedere recrutarea altor 74 de persoane de sprijin.
Este importantă o precizare: cifrele și încadrările prezentate mai sus provin din documentele operative ale fostei Securități. Menționarea unei persoane sau a unei categorii în asemenea evidențe trebuie analizată în contextul documentelor individuale și al legislației privind constatarea calității de colaborator al Securității; statisticile unui plan de lucru nu permit, singure, stabilirea responsabilității individuale a fiecărei persoane.
Cofetării, discoteci și programe video din Focșani, în planurile Securității
Documentele oferă o imagine foarte concretă asupra locurilor în care Securitatea încerca să-și plaseze sursele.
Un „plan de recrutare” pentru mediile frecventate de tinerii din Focșani prevedea identificarea unor persoane de sprijin printre cei care mergeau la cofetăria Mihai Eminescu, cofetăria Intim din zona Parcului Nicolae Bălcescu, discoteca de la Casa de Cultură și discoteca Casei de Cultură a Sindicatelor.
Era urmărit inclusiv fenomenul vizionării casetelor video în locuințe particulare. Planul prevedea recrutarea unei persoane dintre cei care organizau acasă „program video” sau participau în mod constant la asemenea vizionări.
În atenția aparatului apăreau și tinerii suspectați de „bișniță”, dar și cei care frecventau anumite comunități religioase.
Formațiile de teatru de la „Cuza” și „Unirea”, în atenția aparatului informativ
Documentele CNSAS conțin referiri explicite și la licee cunoscute din Focșani.
În problema „artă-cultură” era planificată recrutarea unei persoane de sprijin la formația de teatru a Liceului „Al. I. Cuza”, precum și a unui elev din formația de teatru a Liceului „Unirea”.
O acțiune similară era prevăzută la formația de teatru a Liceului Industrial nr. 1 Focșani.
Planul menționa, de asemenea, recrutarea unei persoane de sprijin în domeniul „presă-poligrafie” la redacția „Revistei Noastre” și a alteia la publicația „Preocupări”.
Unele termene stabilite pentru aceste recrutări ajungeau până în primele luni ale anului 1990, ceea ce ilustrează faptul că, în 1989, aparatul își proiecta activitatea în perspectiva continuării regimului. Revoluția din decembrie avea să facă însă imposibilă aplicarea acelor planuri în forma prevăzută.
Cine devenea „elev problemă”
Documentele arată că supravegherea nu se limita la cadrele didactice.
Securitatea urmărea ceea ce numea „elevi considerați problemă”. În această categorie puteau intra tineri cu multe absențe sau cei despre care se considera că manifestau „tendințe de constituire în grupuri”.
În atenția aparatului se aflau, de asemenea, elevii și profesorii cu preocupări catalogate drept „mistico-religioase”, precum și persoanele cu legături considerate suspecte cu cetățeni străini.
Planurile consemnau separat inclusiv „cadre didactice de naționalitate maghiară”, o formulare care reflectă criteriile discriminatorii și logica de supraveghere utilizate de poliția politică a regimului.
O altă categorie urmărită era reprezentată de elevii și profesorii care călătoreau în străinătate. Aceștia urmau să fie „pregătiți informativ” înaintea plecării și contactați după întoarcere pentru obținerea unor informații considerate utile operativ.
Internatele și taberele școlare, verificate periodic
Supravegherea depășea spațiul sălilor de clasă.
Documentele citate de G4Media arată că erau prevăzute activități de „pregătire contrainformativă de grup” la Liceul Cuza și la liceele din Panciu, Odobești și Vidra, între unitățile menționate în plan.
Internatele școlare urmau să fie verificate lunar pentru identificarea unor situații despre care aparatul considera că ar putea genera „stări de spirit negative”.
Nici taberele școlare nu erau în afara sistemului. Pentru fiecare serie erau prevăzute verificări, documentele făcând referire inclusiv la utilizarea unor mijloace tehnice operative.
Securitatea urmărea și persoanele care dețineau aparate video și organizau vizionări contra cost ale unor filme sau emisiuni considerate de autorități „necorespunzătoare” pentru tineri.
Alte documente: cadre didactice și elevi incluși în evidențe
Un alt document prezentat de CNSAS arată că cele opt licee aflate în raza serviciului de contrainformații economice erau, potrivit terminologiei Securității, „acoperite informativ” cu 153 de persoane de sprijin, dintre care trei cadre didactice, nouă rezidenți și șapte surse „cu aprobare”.
În „baza de lucru” figurau 14 persoane: 11 cadre didactice și trei elevi.
Evidențele mai cuprindeau categorii precum cadre didactice aparținând cultului „Creștini după Evanghelie”, profesori cu rude sau relații în străinătate, cadre didactice care lucraseră în străinătate și elevi care încercaseră să treacă ilegal frontiera.
Documentele vorbeau inclusiv despre 96 de descendenți ai unor persoane catalogate de regim ca având „antecedente politice sau penale reacționare”.
Terminologia aparține documentelor fostei Securități și trebuie înțeleasă în contextul ideologic și represiv al epocii.
CNSAS: recrutarea copiilor se făcea fără știrea părinților
În prezentarea documentelor, CNSAS plasează supravegherea școlilor într-un mecanism mai amplu de control politic și ideologic asupra copiilor și adolescenților.
De la „Șoimii Patriei” și organizația pionierilor până la UTC și, ulterior, Partidul Comunist Român, regimul construise un sistem prin care viața școlară și socială a copiilor era puternic politizată.
Mai grav, documentele studiate de cercetătorii CNSAS indică folosirea minorilor ca surse de informații.
Potrivit CNSAS, părinții nu erau informați despre recrutarea copiilor, iar minorilor recrutați li se cerea să păstreze secretul asupra relației cu aparatul represiv și asupra informațiilor furnizate.
Cercetătorii instituției arată totodată că primul contact cu elevii nu putea avea loc, în anumite situații, fără cunoașterea sau concursul unor cadre didactice, fiind menționați ca exemple directorii de școli sau diriginții.
Acest aspect nu trebuie însă extrapolat automat asupra tuturor profesorilor care apar statistic în documentele publicate. Stabilirea rolului unei persoane concrete necesită examinarea dosarului său și a documentelor aferente.
Ziarul de Vrancea a prezentat încă din martie documente despre recrutarea elevilor vrânceni
Subiectul folosirii copiilor și adolescenților din Vrancea în rețeaua informativă a aparatului comunist a mai fost prezentat cititorilor Ziarului de Vrancea.
La 9 martie 2026, cotidianul nostru publica articolul „Cum erau recrutați elevi din Vrancea în rețeaua informativă a Securității în ultimul deceniu al comunismului”, bazat pe cercetările arhivistului Bogdan C. Dogaru.
Acesta făcea referire, între altele, la dosarul nr. 10659 din fondul Documentar al CNSAS, referitor la „Problema Învățământ”, precum și la dosarul nr. 1981, volumul 3.
Bogdan C. Dogaru atrăgea atunci atenția asupra situației minorilor recrutați ca surse și susținea că adolescenții ajunși în rețeaua informativă trebuie analizați în primul rând prin prisma presiunilor exercitate asupra lor de aparatul represiv.
În opinia exprimată în articolul publicat în martie, demersurile CNSAS privind asemenea cazuri ar trebui să se concentreze în special asupra responsabilității lucrătorilor de Securitate și Miliție care au recrutat minori.
Noile documente prezentate acum de CNSAS completează imaginea acelui sistem.
Vrancea anului 1989, privită prin documentele fostei Securități
La aproape 37 de ani de la prăbușirea regimului comunist, documentele oferă o perspectivă asupra dimensiunii pe care supravegherea informativă o căpătase inclusiv într-un județ precum Vrancea.
Școala, internatul, tabăra, cofetăria, discoteca, teatrul de liceu, revista școlară sau o simplă vizionare de filme puteau deveni spații de interes pentru aparatul de securitate.
Iar planurile întocmite în 1989 arată că sistemul nu se pregătea să-și reducă activitatea. Dimpotrivă, erau stabilite recrutări și pentru 1990.
Prăbușirea regimului comunist în decembrie 1989 a întrerupt aceste planuri. Documentele rămase în arhive permit însă, după aproape patru decenii, reconstituirea modului în care poliția politică încerca să pătrundă până în viața cotidiană a elevilor și profesorilor din Vrancea.
Sursa informațiilor: documente din arhiva CNSAS făcute publice în august 2026; articol G4Media din 25 august 2026; arhiva Ziarului de Vrancea – articolul din 9 martie 2026 bazat pe cercetările arhivistului Bogdan C. Dogaru.
Radu Tomescu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
