Local

Doctori din Focșaniul de odinioară

Daniel Muşat-Mureşanu
22 nov 2019 6789 vizualizări

Ninsese toată noaptea și aleile Focșaniului vechi se îmbrăcaseră în mantie albă. Era o atmosferă feerică. Încă mai fulguia ușor, iar gerul începea să biciuie fețele. Lumea se trezea la viață și care mai de care pornea în treaba sa. Se auzeau chiuituri de copii, bucuroși că zăpada a pus stăpânire pe orașul lor. Ici-colo câte un bătrânel mai în putere, făcea pârtie în fața porții pentru trecători. Deasupra orașului plutea o atmosferă de sărbătoare. Se simtea suflarea Crăciunului, ce avea să sosească, peste aproape două săptămâni.

Pe această vreme de basm, am ieșit la plimbare legat cu un fular moale, peste gulerul alb de la paltonașul albastru cu năsturei aurii, purtând în mâini mănuși să nu îmi muște frigul din degete, iar în picioare purtam niște bocăncei vișinii făcuți cadou de mama Lucreția, în noaptea Ajunului lui Moș Nicolae. Îmbrăcat bine, de mână cu bunica Cleopatra, am pornit pe traseul imaginar al doamnei doctor Șelaru și am început să vizităm toate casele vechi, unde, odinioară au trăit și muncit oamenii în halate albe ce aveau misiunea să vegheze la căpătâiul focșănenilor din anii '60. Pe măsură ce mergeam, bunica îmi arăta cine a stat la adresele și casele pe unde treceam, iar eu nu mai simțeam gerul și din când în când mă desprindeam de mâna bunicii și alunecam pe pojghița formată peste noapte sub zăpadă. Era o bucurie enormă această plimbare prin zăpadă știind că atunci când reveneam acasă, pe strada Toader Țârdea nr. 7, bunica îmi dădea o porție de ciorbă de pasăre pregătită așa numai cum ea știa, iar ca desert îmi dădea o porție de halva cu sirop de trandafir.

Dar să vă povestesc și să pomenesc despre bravii doctori care au trăit în vechiul Focșani. Când plecam de acasă, prima dată făceam la dreapta și intram pe strada Titulescu. Mergeam ce mergeam prin zăpada ce scârțâia sub pașii noștri și ajungeam undeva în capătul străzii Titulescu, unde în fața ochilor mei se înălța o casă mare împunătoare și frumoasă, ce ascundea un aer boieresc. Acolo, îmi spunea bunica, locuia doctorul Zaidman, medic internist și radiolog. Tot acolo locuia și doctor René Berenstein, oftalmolog cu soțul radiolog. Această clădire există și astăzi, iar în sediul ei funcționează birourile culturii. Este o casă frumoasă care a scăpat ca printr-o minune de excavatoarele comuniste. Arată impecabil și este bine întreținută. Mergând mai departe pe stada C. D. Gherea, colț cu strada Liniștii, aveam ocazia să trec prin fața casei doctorului internist Săvescu. Plimbarea continua până pe strada Ștefan cel Mare, unde avea domiciliul doctor Meerovici. El era ginerele avocatului Stănescu. Doctorul a stat în gazdă la avocatul Stănescu, care avea o fată iar aceștia aveau grijă de el în timpul legionarilor. Soția avocatului îl trata frumos pe medicul evreu, lucru mai rar întâlnit în lumea de atunci a evreilor. Medicul a avut un băiat care a fost doctor militar și a fost crescut în stil evreiesc.

Mai treceam prin fața casei doamnei doctor Elena Boiu, medic stomatolog, singură la acea vreme din oraș. Soțul dânsei era medic militar, Dumitru Boiu și fiinca dânșilor, Anca Boiu, doctor anatomopatolog. Treceam apoi prin fața casei domnului doctor Georgescu Ion, medic militar, chirurg, dar care a lucrat și la spitalul civil. Dumnealui s-a stins din viață tânăr la aproximativ 50 de ani. Din când în când, bunica îmi mai aranja fularul la gură și mă întreba cu blândețe: - Ai înghețat? Picioarele îți sunt reci? - Nu! răspundeam eu voios și mă desprindeam de mâna ei pentru a aluneca pe gheață.

Era o atmosferă de basm. Soarele începuse să strălucească, iar razele sale sărutau zăpada înghețată, făcând ca drumul să reflecte ca un cleștar, iar lumina puternică ce se revărsa ca într-o oglindă, făcea să închid ochii de atâta feerie. Tot mai mulți copii ieșeau pe stradă cu săniuțele, ne continuam plimbarea și ajungeam pe strada Republicii, unde tânăra doamna doctor Rodica Șoană, locuia cu soțul dumneaei, doctor Gheorghe Șoană. Dânșii au un băiat tot medic, neuropsihiatru pentru copii, plecat în Suedia, doctor Gabriel Șoană. Mai departe, mergeam printre neaua proaspăt căzută din cer, treceam prin fața casei domnului doctor Iliescu. Era medic radiolog, iar soția, doctor cardiolog. Domnul doctor Iliescu, după ce și-a dotat cabinetul cu aparatură Roenghen, nu a mai putut profesa deoarece comuniștii i-au confiscat totul.

Doctorul Solomon N. avea cabinet pe strada Mare a Unirii și după ce comuniștii au preluat puterea, i-au confiscat cabinetul, iar dumnealui a devenit medic școlar.

Doctorul Sobelman a fost pediatru și consulta copiii cu mare drag. Dânsul avea cabinetul la dispensarul nr. 2 de pe strada Titulescu și a lucrat acolo până ce a ieșit la pensie. Doctorul Negroiu care era din cartierul Bahne, a avut cabinet medical lângă teatru după care lucrat în spital. Deoarece nu a avut copii, deși îi iubea foarte mult, medicul Negroiu a înfiat un copil, dorind să îl aibă aproape la bătrânețe. Mă plimbam vesel alături de bunica Cleopatra și simțeam cum ies aburi din mine. Eram roșu la față și mă încălzisem bine. Îmi plăcea atât de mult plimbarea aceea prin zăpadă, prin fața caselor medicilor de odinioară, încât aș fi fost în stare să renunț și la masă. - Îți este foame ? mă întreba ea cu blândețea caracteristică. - Nu! îi răspundeam eu chicotind și continuam să merg prin zăpada mai mare.

Așa ajungeam și la casa doctorului Diaconu, care a fost medic militar. Iubea foarte mult copiii și era specialist pediatru. Pentru că era devotat muncii și alina suferințele copiilor, ulterior a devenit șeful secției pediatrie.

Doctorul Abageru Alexandru, a fost medic la spitalul nr. 2.

O altă familie de doctori specialiști care și-au lăsat amprenta în Focșaniul de odinioară este familia Popescu. Doamna doctor Popescu Maria, specialist endocrinolog, care locuiește și astăzi pe strada Ana Ipătescu, împreună cu soțul Popescu Sava, specialist pediatru. Dumnealor mai oferă și astăzi consultații la cabinetul particular din strada Ana Ipătescu. De asemenea, domnul Popescu Sava este frate cu medicul ginecolog Gheorghe Popescu.

Cu ocazia plimbării printre amintirile oamenilor în halate albe, mai treceam și prin fața caselor vechilor doctori. Doctorul Brăileanu, ginecolog, doctorul Costescu, pediatru cu studii în Franța, doctorul Lazarovici, pediatru și fost director de policlinică.

Doctorul Rudic, medic specialist internist, doctorul Wexler, medic tot internist, doamna doctor Avram, specialist pediatru de circă.

Doamna doctor Baisteter, medic de circă, avea cabinetul pe strada Avântului, unde astăzi în acea clădire funcționează un cult religios. Dânsa era un foarte bun medic de copii. Soțul dumneaei a fost inginer la Interprinderea Viei și Vinului cu sediul tot pe strada Avântului, actualul Vincon de astăzi. Am avut plăcerea să îl cunosc pe domnul inginer Baisteter pentru că era coleg cu mama mea, Lucreția care a lucrat secretar-dactilograf la Vie și Vin. Țin minte, odată fiind răcit, domnul inginer i-a spus mamei să mă ducă la soția dumnealui să-mi dea niște pastiluțe pentru imunitate. Cu acea ocazie am cunoscut-o și pe doamna doctor. Poate în urma acelei vizite la cabinetul dânsei, nu am mai răcit și bunica mă putea plimba chiar dacă afară era ger și zăpadă. Tatăl domnului inginer Baisteter, socrul doamnei doctor, era un binecunoscut al locuitorilor vechiului Focșani, deoarece era un apreciat depanator radio.

Mergând mai departe, ajungeam la adresa doctorului ginecolog Brătilă, situată în capătul străzii Mare a Unirii. Dânsul mai are un frate medic sportiv care în trecut a avut grijă de condiția fizică a handbaliștilor din echipa națională.

Vecin cu domnul doctor Brătilă D. la doar câteva case, pe strada Ana Ipătescu, colț cu Strada Moscova, locuiește doctor chirurg militar colonel, Romeo Deac. Domnul doctor Deac are pe peretele stradal al casei, pe o placă albă din marmură scris cu litere aurii, un fragment din jurământul lui Hippocrate, tocmai pentru a fi văzut și citit de către toți trecătorii.

Lângă biblioteca județeană a orașului, a locuit domnul doctor ginecolog Nicolae Tudorache. Nu aveam de unde să știu, în acea superbă zi de iarnă, că peste 20 si ceva de ani cu ajutorul domnului doctor Nicolae Tudorache va veni pe lume, fiul meu Valentin. Din păcate, în urmă cu câțiva ani, domnul doctor s-a stins, rămânând în urma muncii dumnealui zeci de copii care au pășit în această lume cu ajutorul său.

Undeva prin capătul străzii Mureș, la intersecție cu strada Cernei, vis-a-vis de anexa fostei școli nr. 3, locuia domnul doctor Stoleru. Colonel doctor Stoleru, a lucrat la spitalul militar și a fos medic radiolog. Îmi amintesc că în luna martie a anului 1972, tatăl meu Corneliu, l-a chemat pe domnul doctor Stoleru, acasă la bunica Cleopatra deoarece nu se simțea bine. Știu că domnul doctor avea o mașină Dacia 1300 și a ajuns repede la bunica, a consultat-o, i-a luat tensiunea și le-a recomandat părinților mei că este necesar să o interneze imediat la spital. Tata l-a ascultat pe domnul doctor Stoleru, a internat-o pe bunica la vechiul spital militar din Focșani, dar din păcate...la 1 Aprilie 1972, a închis ochii pentru totdeauna. Datorită ei, am avut ocazia să mă plimb pe la adresele medicilor, călcând pe omătul proaspăt într-o zi superbă de iarnă și să am ocazia să pomenesc pe toți medicii de odinioară.

În plimbarea noastră, ajungeam și pe strada Cuza Vodă, acolo unde locuia domnul doctor Vasile Șelaru, soțul doamnei doctor Șelaru și ginerele părintelui Vlădescu. Dânsul se trăgea dintr-un sat de pe malul Prutului și era fiu de negustor. Avea talent la pictură și cânta bine la vioară. Se trăgea dintr-o familie cu mai mulți frați. Era absolvent de școală Normală (un fel de liceu Pedagogic) și prima dată a intrat la Conservator. Nu i-a plăcut însă, profesor de muzică, a dat diferențe și a repetat bacalaureatul la un liceu cu profil teoretic pentru a putea intra la Facultatea de Medicină. În cele din urmă a urmat medicina și s-a specializat în neuropsihiatrie. Are o fată, tot medic psihiatru, pe nume Marta și care lucrează (așa cum am mai amintit) la un spital din Paris. Aceste date despre familia Șelaru, le-am notat de la doamna doctor Iolanda Șelaru cu ocazia vizitei la dumneaei acasă, în apartamentul situat pe strada Mare a Unirii, vecin cu mine, unde am fost invitat cu soția mea și doi dintre copii, într-o sâmbătă frumoasă de septembrie.

Tot dânsa ne-a mai povestit în acea seară de neuitat că medicul primar șef al orașului, în perioada anilor "40, era doamna doctor Anghelescu. Șoțul dânsei, avea grad de general și era medic veterinar. Când doamna doctor Șelaru era copil și răcea, mama dânsei, împreună cu părintele Vlădescu apelau la doamna doctor Anghelescu să vină pentru a stabili un tratament. Dimineața o auzea la fereastră cum se adresa mamei: - Deschideți! Sunt Angheleasca. Am venit să vă consult fetița.

Tot în plimbarea mea când ne retrăgeam spre casă, treceam si prin fața casei doamnei doctor, Pascal Hilda, care era medic psihiatru și soțul medic, la secția T.B.C. În drumul nostru mai treceam și prin fața porții doctorilor chirurgi, Vasile, Ionescu C. și Groza care au salvat sute de vieți în acea perioadă de neuitat.

Drumul spre spitalul Focșani mai era străbătut și de domnul doctor diabetolog Gheorghe Cocioabă sau domnul doctor Enache Tudorache, fost director al spitalului, a cărei soție, doamna profesoară de istorie Olimpia Enache mi-a fost directoare peste mulți ani la liceul Pedagogic. Fiica domniilor sale, Liana Enache a îmbrățișat peste mulți ani profesia de medic, dar din păcate s-a stins la o vârstă tânără. Familia doctorilor Enache se odihnește acum în Cimitirul Nordic pe aleea principală.

Mergând pe strada Cezar Bolliac alături de bunica mea, am trecut prin fața vechiului spital militar, acolo unde au slujit medicii: Frimu, Maiorov, medicul stomatolog colonel Băluță, colonel Ungureanu, domnul colonel doctor Dușinschi Constantin (medic neuropsihiatru), colonel doctor Răghină N., colonel medic, doctor în științe medicale Paul Mâinea, colonel doctor Ifrim.

Aproape de casa bunicii, treceam pe strada Greva de la Grivița, unde locuia doamna asistent medical Faniciu N. Acolo mă opream puțin și o strigam pe Lucica, fiica doamnei asistent cu care eram coleg de grădiniță și mai târziu de școală generală. Cât timp bunica vorbea cu doamna Faniciu, mă jucam prin zăpadă cu Lucica. Astăzi, când mă întâlnesc prin piață cu doamna asistent, îi amintesc despre acele zile frumoase ale copilăriei, iar dumneaei îmi povestește că are de la Lucica doi nepoți, studenți la medicină în Craiova, iar soțul colegei mele de grădiniță, este medic specialist cardiolog și internist. În periplul nostru, deja gerul începea să ardă din nou și să ningă din ce în ce mai des.

Am mai vizitat casele în care au trăit domnii doctori Roncea și Văsoiu. Și uite așa, încet-încet se făcea trecut de ora prânzului și în jur de ora 2 ale amiezii ajungeam cu bunica acasă, care, după ce mă ajuta să mă dezbrac și să mă schimb cu haine uscate, mă așeza la masă unde mâncam o minunată fripturică de pui cu sos, ce mirosea a cimbru și usturoi, de lângă care nu lipsea paharul cu suc din trandafir, așa cum numai ea știa să-l pregătească.

Dragilor, cu această ocazie, am dorit să readuc în memoria dumneavoastră, nume de doctori care au vegheat la sănătatea bunicilor și părinților noștri, care au trăit în Focșani. Datorită muncii lor, concetățenii noștri erau sănătoși și trăiau mai bine. În memoria dumnealor, am încheiat acest capitol cu îndemnul:"Să fiți sănătoși, să citiți și să fiți iubiți!"

Daniel Mușat- Mureșanu

Fragment din cartea "Strada Mare a Unirii, colt cu Republicii"

P.S Cartea "Strada Mare a Unirii, colt cu Republicii" a colaboratorului ZdV , Daniel Mușat Mureșanu ,a apărut la editura ”Salonul Literar” și a fost lansată pe 10 iunie 2018 la  Târgul de carte Focșani 2018.

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.