Detalii monografice despre o dilemă teritorială veche de secole: Țara Vrancei și județul Putna
Până în anul 1950 unitatea administrativă care cuprindea teritoriul încadrat între Focșani, localitatea Parava (azi în județul Bacău), râul Siret și Țara Vrancei, se chema Putna, fără nicio legătură cu mănăstirea Putna din nordul țării.
Conform Monografiei Județului Putna, ediția 1943, forma fostului județ Putna era aceea a unui poligon octogonal neregulat, cu latura cea mai întinsă fixată de râul Siret, pe toată lungimea cât uda pământul acestui județ, prezentând cea mai mare distanță de la nord spre sud- est și cea mai mare lățime de la vârful Clăbuc până la 8 km sud de satul Blehani, urmând direcția N-V, S-E. Județul Putna se învecina la nord cu județul Bacău, la vest cu județul Trei Scaune (Covasna de azi), la sud cu județul Râmnicul Sărat, iar la est cu județul Tecuci având următoarele limite: la nord se despărțea de județul Bacău printr- un hotar convențional ce pleca din apa Siretului direct spre vest, pe la nord de satele Parava și Teiuș, pe o distanță de 10 km, după care pornea direct spre sud până la nord de satul Borșani, se îndrepta apoi spre sud vest până la 5 km nord de satul Câmpurile, de unde pornea spre vest cu mici sinuozități până în vârful Clăbuc, hotarul mergând în această direcție pe cumpăna apelor care despărțeau bazinul Trotușului de bazinul Sușiței. De la muntele Clăbuc hotarul se îndrepta spre sud- sud vest mergând pe valea Lepșei, apoi cobora pe valea Putnei până la izvoarele acesteia, continua până în apropiere de vârful Lăcăuțiului, iar de aici se îndrepta spre sud est de la izvoarele Zăbalei și până la confluența acesteia cu pârâul Goru unde se termina vecinătatea cu județul Trei Scaune și de unde începea vecinătatea cu județul Buzău. Limita continua mai departe pe direcția Sud Vest, pe la poalele dinspre vest a munților Giurgiu – Mușa până în vârful Furul de unde începea vecinătatea cu județul Râmnicul – Sărat și continua spre răsărit până în dreptul târgului Odobești, îndreptându- se apoi spre sud- est, spre apa Milcovului, trecând pe la 3 km sud de Focșani și continuând până la 8 km sud de satul Blehani. La răsărit limita județului o forma râul Siret pe toată întinderea.
Vrancea, un județ de 4863 km pătrați
Suprafața județului Putna, până la desființarea din anul 1950, ajungea la 334.700 de ha, adică 3.347 km pătrați. Peste câteva decenii Monografia Vrancei (1981) consemna datele despre așezarea și limitele județului nou înființat la 1968, cu o altă denumire și dimensiune, județul Vrancea, situat în partea de sud- sud-est a țării, în zona de curbură a Carpaților Orientali. Vrancea, străveche și măreață vatră de civilizație românească constituie o punte de legătură între cele trei provincii istorice Moldova, Tara Românească și Transilvania. Ca așezare se învecinează cu județul Bacău la nord, la est cu județul Vaslui și Galați, la sud- est cu județul Brăila, la sud- sud vest cu județul Buzău, iar la vest cu județul Covasna. Cu o suprafață de 4863 km pătrați, Vrancea cuprinde un teritoriu foarte variat atât din punct de vedere al altitudinii și al formei, cât și al originii ori vârstei geologice.
Munți, dealuri și câmpii
Caracteristica Vrancei este dispunerea reliefului în trepte ce coboară de la vest spre est. Astfel treapta vestică, cea mai înaltă de altfel, este alcătuită din culmi și masive muntoase izolate, cu aspect de măguri, ale căror altitudini oscilează între 960 -1700 m. Acestea formează Munții Vrancei care domină printr-o diferență de nivel de 300-600 metri o prelungă vale depresionară situată la est de linia ce unește localitățile Tulnici, Văcăria, Neculele. Depresiunea ce se întinde spre nord până la vest de Soveja este fragmentată de câteva văi transversale, dispuse într- o serie de culmi deluroase, ale căror altitudini variază între 500- 850 metri. Toata această formațiune este străjuita de un șir de masive deluroase înalte de la 600 până la 1000 de m. La est de culmile înalte vestice se află un al doilea uluc depresionar cu o altitudine mai mică decât primul (350-650 m). În partea estică a lui se găsesc dealuri înșirate pe un singur aliniament fragmentat de văi transversale (Sușița, Putna, Milcov ). Acestea sunt dealurile înalte estice ale căror altitudini variază între 600-996 metri. Variațiile originii, formei, alcăturii interne și vârstei principalelor forme de relief determină diferențierea în cadrul teritoriului a mai multor unități și subunități de relief- Munții Vrancei, Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului- eșalonate în ordinea înălțimii și vechimii de la vest la est …
Florin Dîrdală, cercetător Arhivele Naționale, serviciul județean Vrancea
Notă (informații din Catagrafiile Vistieriei Moldovei 1820-1845, VIII ținutul Putna, partea I (1820), volum editat de Mircea Ciubotaru și Nicoleta Dănilă)
La 1820, ținutul Putnei era cel mai mare din Moldova, depășind sub multe aspecte celelalte ținuturi, inclusiv pe cele din dreapta Siretului, care erau bine populate, având resurse naturale bogate din zonele de șes, dealuri și munte. Cu 14.460 de liudi (contribuabil, birnic, capul defamilie ce o reprezenta ca unitate fiscală) recenzați Putna întrecea Bacăul (cu 13.866 liudi), Neamțul (cu 12.774 liudi) și Suceava (cu 12.891 familii, adică liudi, aceasta, e drept, ciuntită de partea inclusă în 1775 în Bucovina habsburgică).
Suma totală prevăzută a cifertului birului (taxele și impozitele de azi) era cea mai mare la Putna (46 605 lei față de 36 858 lei la Bacău, la începutul anului 1821).
Cu un număr de nouă ocoale, ținutul Putnei era, de asemenea, pe primul loc în Moldova, celelalte ținuturi fruntașe avînd cel mult șase ocoale. ținutul Putna are o foarte bună densitate de așezări,pentru începutul secolului al XIX-lea, fiind depășit doar de Iași (168 de sate) și Neamț (145 de sate). Majoritatea satelor din Ținutul Putnei (89, reprezentînd 65% din total) erau relativ mici, cu sub 100 de liudi recenzați, 43 de sate aveau între 100 și 200 de liudi și numai în opt sate erau recenzați mai mult de 200 de liudi fiecare, cele mai mari fiind Cîmpurile (278 de liudi), Odobeștii (270 de liudi), Movilița (262 de liudi) și Soveja (256 de liudi).
Articol preluat de pe site-ul :vranceaaltfel.ro
