Destinul lui Nicolae Hagi Nicola, primar liberal peste Focșani și Galați
27 august 1896. Nu mai puțin de două mii de gălățeni furioși așteptau pe peronul gării aducerea celor doi criminali prinși de procurori la Huși. Mulțimea furioasă era indigantă de crima înfiorătoare ce avusese loc în centrul orașului Galați. Doi tineri ”fără ocupație” uciseseră cu sânge rece, în scop de jaf, un bătrân negustor atât de drag lor. Comentau arătând cu degetul înspre poliție, politizată și pasivă atunci ca și în zilele noastre. Ca să evite revolta, polițiștii îi coboară pe criminali în Bariera Prutului, mai jos de Galați, preluându-i apoi cu trăsura, dar și aici trebuiseră să înfrunte ostilitatea câtorva sute de revoltați ce vroiau să-i judece ei însuși pe făptași după legea talionului. Cine era victima ce stârnise atâta resentiment în târgul moldav?
Nicolae Hagi Nicola s-a născut în 1818 în Focșani, ca unic fiu al unui negustor bogat stabilit la nord de Milcov. A avut două surori, două Mărioare. Nu se cunosc date cu privire la origini și parcursul de început al familiei. A urmat studii la Paris unde a legat o prietenie strânsă cu Dimitrie Brătianu, fratele viitorului prim ministru și om de stat al României. Se va întoarce acasă, la Focșani, unde va moșteni o avere imensă pe care va avea priceperea să o mărească. Hanul Roșu, situat chiar la graniță și care era emblema familiei, îi va reveni surorii lui, Maria Dascalof, marea filantroapă de mai târziu a Brăilei. El va avea mai multe prăvălii și terenuri pe Ulița Mare, axă comercială ce lega Focșanii Moldovei de Focșanii Munteni, dar și poartă de intrare – ieșire a mărfurilor ce alimentau cele două principate. Se va alege și cu o creanță ce îi va permite constituirea unei frumoase moșii de câteva sute hectare de pădure și fâneață la Vitănești- Clipicești (comuna Bolotești de azi). Ca orice neguțător respectabil în epocă avea legături strânse și în celălalt oraș ancoră al comerțului, Galați.
Hagi Nicola este printre foarte puținii primari ai Focșaniului remarcați de Dimitrie Caian în Istoricul orașului Focșani, monografie apărută în 1906. El e singurul care ne oferă detalii despre activitatea sa în domeniul edilitar din anii 1860, 1861 și 1862. Îl vede ca un om dinamic, implicat, un înnoitor al locurilor pe care a fost ales să le cârmuiască, chiar dacă și-a atras, în mod firesc, și adversități. Hagi Nicola este cel care înființează în 1860 prima grădină publică din Focșani pe locul unde astăzi este Școala „Elena Doamna” și tot el încearcă să dea o formă instituțională – tot pentru prima dată – structurilor asociative negustorești.
Primarul Unirii a fost dat uitării
Posibil în urma unei înțelegeri cu prefectul de atunci, colonelul Panaite Tufelcică, ce dorea să-și lanseze cumnatul – Alecu Sihleanu – pe orbita politică, posibil ca o favoare negociată și acordată liberalilor roșii al căror lider era Sihleanu și de care negustorii se simțeau reprezentați politic, Hagi Nicola nu mai candidează la alegerile din noiembrie 1861 pentru pentru funcția de președinte al Consiliului Municipal pe anul 1862 (organism compus din trei membri al cărui președinte îndeplinea funcția echivalentă a unui primar de azi) ci pentru aceea de simplu membru, dar exercită în continuare funcția de primar de facto. Cum Sihleanu demisionează din Consiliul Municipal în februarie 1862 Hagi Nicola devine din nou și primarul de drept. În contextul unirii administrative a Focșanilor ce a avut loc în iulie 1862 și, ținând cont că Focșaniul Moldovei era mult mai mare și mai dezvoltat decât de cel de la sud de Milcov, era de așteptat ca Hagi Nicola să fie desemnat și primul primar al Focșaniului unit. Nu s-a întâmplat acest lucru și, sub un pretext formal, primarul va fi un boier din Focșaniul muntean, prin nimic remarcat vreodată. Hagi Nicola va resimți acest fapt ca pe un afront personal, ca pe o mare nedreptate. Pe 5 august 1862 îi va scrie premierului Nicolae Kretzulescu și cere explicații.
“Mă văd destituit fără motiv și aș dori să cunosc cauza care a atras asupra mea această ocară. Nu credeți, domnule ministru, că am ținut sau țin la funcție. Dar am ținut și țin la onoare, fiindcă pentru onoare am poftit doi ani și jumătate slujind orașului și pentru aceasta ar trebui să nu fiu zvârlit cu așa disprețu”.
Ca o persoană care a demonstrat respect față de lege și de autorități mai precizează:
“iar dacă ați fost informați de cineva că am neglijat ori abuzat de funcția ce mi-a fost încredințată și pentru aceasta mă destituiți vă rog, cu tot respectful, să rânduiți o anchetă la fața locului și vă veți informa mai bine“, altfel ”nu-mi rămâne decât a mă retrage”.
În această lună de răgaz, august 1862, monografia lui Caian ni-l prezintă ca pe primarul Focșaniului ”contopit” care militează pentru modernizarea orașului fiind primul ce îi obligă pe influenții negustori de pe Ulița Mare să își taie streșinile lungi ale dughenelor construite după tipicul turcesc și care urâțeau orașul. Alte surse ni-l dau și ca inițiator al amenajării grădinii publice din Piața Unirii de azi. Ca răspuns, premierul Kretzulescu îl îndeamnă pe prefectul Tufelcică să caute să îl convingă pe Hagi Nicola a rămâne în conducerea orașului în formula deja statuată, dar Hagi Nicula își dă demisia în septembrie din Consiliul Municipal, așa cum se angajase.
Foto:Strada Mare din Focșani
La un de la ”emigrarea” din Focșani, era deja șef la Galați
În ianuarie 1863 îl întâlnim deja la Galați, în fruntea negustorilor gălățeni, petiționând prefectul în legătură cu schimbarea unilaterală a regulilor ce se aplicau în comerțul și activitatea portuară, fapt care afecta interesele orașului. Acea perioadă va rămâne în istoria Galațiului ca “epoca hagiilor”, aceștia având o reală influență asupra vieții politice și administrative locale. O confirmare provine și din ziarul Epoca din 24 mai 1887 care ne spune că, între 1864 și 1870, “primăria a fost pe mâna hagiilor, cu Hagi Nicola în cap”, iar în anii de început partidului liberal i se mai spunea și “partidul hagiilor”.
Primarul Hagi Nicola poartă o corespondență asiduă cu Kogălniceanu, îl informează, se consultă. Are simțul jocului politic. Cere putere ca să ofere la schimb putere. Ca la negoț. Ca o adevărată “căpetenie a comerciului gălățean”. Într-o scrisoare din 12 februarie 1864 (S3(2)/ DCCXVI-B.A.R.) îi cere “să se facă voința comersanților”, “a se căuta a se strivi această tacsie…” pentru că ”o mare nemulțumire și mâhnire au cuprins corpul comersanților”. Într-o altă scrisoare din 29 februarie același an (S3(3)/ DCCXVI- B.A.R.) începe cu “V-am fostu rugat a nu mă întări de Președinte, bunăvoința însă a Domniei voastre au fost ca să fiu, și am primit fiindcă ați voitu. Am pășit la îndatorirea mea și m-am ocupat de îndată a face tot ce se cere de la un Membru Munițipalu”. Edilul continuă cu o relatare amănunțită și profesionistă a stării comerțului din piețe, insistând pe abuzuri. ”Dl. Polițai disprețuiește cu totul Munițipalitatea”, punctând metodele de lucru ale acestuia: ”putea să o facă cu oarecare politețe precum veacul o cere, iară nu cu insulte și asprime”. Interesantă este constatarea inspecției inopinate pe care o face la cazarma de pompieri, unde descoperă nereguli: ”am găsit pompieri potcovind cai, 5 cai ai comandirului care se hrănescu credu cu fânu comendei”. Cere destituirea maiorului concluzionând că ”în locu să ai pompieri cu disciplină, nu ai decât fierari, lemnari”.
Arestat și “târâtu pe stradele Galaților” în timpul alegerilor
Foto:Imagine cu piața care duce către Strada Domnească din Galați, unde avea prăvălie Hagi Nicola
Va fi mult timp unul dintre liderii liberali gălățeni cu autoritate, alternând în a ocupa funcțiile din spațiul local cu cele de nivel național. Primul mandat de deputat îl ia în noiembrie 1866, mandat ce va dura până la noile alegeri din noiembrie anul următor. Imediat va fi ales consilier local și numit ajutor de primar. Va fi reales deputat în martie 1869, dar va trebui să treacă prin infamante acțiuni de intimidare ale autorităților în campania electorală, fiind arestat pentru că reclama abuzurile pricinuite de “organizarea” alegerilor, închis într-o cazarmă, trimis în judecată, literalmente “târâtu pe stradele Galaților de arginții puterii”- ( Românul, 6 noi 1866 și 31 dec 1867), însă Hagi Nicola este construit dintr-un aluat tare.
Este un luptător, iar la abuzurile ori insultele de care are parte în multe rânduri nu se raportează decât instituțional, rezistă tentației de a le da o dimensiune belicoasă, de a le muta în plan personal. Se opune violenței din campaniile de alegeri deși era utilizată din plin de partide. Datorită acestui fond etic va fi un personaj politic respectat de advesarii politici și îndrăgit de oamenii simpli. Conservatorii locali îl vor percepe ca pe “un om eminamente onest și cu o probată dorință de binele orașului”, un om echilibrat, deschis dialogului și interesat sincer de problemele comunității. (Ziarul Poșta, 19 aug 1884).
În lunga guvernare liberală, 1876 – 1888, va mai fi ales deputat de trei ori, iunie 1876, mai 1879 și aprilie 1883. În februarie 1878 va deveni membru al Ordinului “Steaua României” pentru activitatea depusă în cadrul Comitetului Spitalului “Elena Doamna” din Galați, iar prin Decretul 2250 din 30.10.1881 va fi numit epitrof onorific la spitalul filial din Galați.
Cu “șalvarii lui Hagi Nicola în proțap” la Galați
Totuși, după cum cu toții știm, prea mult statul la putere dăunează. Creează rețele de corupție și adună toți oportuniștii. Așa s-a întâmplat și în sânul administrației comunale gălățene când mizeria politicianistă a început să dea pe-afară. Din cauza luptelor intestine lucrurile au început să scape de sub orice control. În aprilie 1885 se ajunsese ca în ultimele 10 luni să se perinde pe la cârma orașului nu mai puțin de patru primari (Fulger, Cavaliotti, Panaitescu și Vârlan) demiși ori demisionari cu tam-tam-ul de rigoare. Gunoiul nu mai putea fi ținut sub preș. Se trimite un control, guvernul își recunoaște eșecul și, ca să salveze și situația, numește în 27 aprilie 1885 un Consiliu Municipal al cărui președinte va fi Hagi Nicola. S-a întâmplat așa cum rezuma succinct ziarul Epoca: ”se fălesc atât de mult cu el, încât ori de câte ori apare vreo primejdie, vreo complicațiune, scot șalvarii lui Hagi Nicola în proțap tocmai după cum scoteau turcii șalvarii lui Muhamed”.
Învins în alegeri de un alt focșănean
Totuși, la alegerile care-l vor consacra primar din iunie 1885 (va fi primar până în noiembrie 1886 și mai apoi din nou martie – iunie 1887) se va înregistra un nou trend. Va fi învins la votul direct, 556 la 498, de un alt focșănean la origine, Gheorghe Gogu Robescu, viitorul primar, deputat și lider conservator gălățean. Situația se va repeta și la alegerile parțialele din martie 1887 când Robescu și-a arvunit postul de deputat, de astă dată cu 391 voturi față de cele ale 218 ale ”reprezentantului guvernului”, Hagi Nicola. A fost momentul simbolic de întâlnire al celor mai populari doi oameni ai Galațiului de odinioară. Gogu Robescu începea să domine și să strălucească în arena politică în timp ce steaua lui Hagi Nicola începea să apună.
Foto:Epitaful de pe monumentul funerar din cimitirul Eternitatea: „Nicolae Hagi Nicola, fost deputat si primar al oraselor Focsani si Galati, asasinat 22 august 1896″
Se uită că, dacă cei doi mari corifei ai politicii românești, liberalul Mihail Kogălniceanu și conservatorul Lascăr Catargiu, ce și-au împărțit scena politică de la Galați au putut să își îndeplinească misiile lor politice, asta s-a datorat și faptului că au avut la dreapta lor oameni politici puternici pe care să se bizuie în provincii. La Galați pentru primul a fost Hagi Nicola, iar pentru cel de-al doilea Gogu Robescu.
Declin politic, sinuciderea fiului și crima care a îngrozit Galațiul
După cele două rânduri de alegeri din 1888, când partidul a ieșit șifonat rău, Hagi Nicola va mai fi însărcinat cu conducerea partidului, va purcede chiar la o reconstrucție a lui. Nu va reuși pentru că, în numele pragmatismului eficient și al rezultatelor imediate, standardele etice vor tot scădea. În 1894 era încă președintele PNL Galați. În acest răstimp va trebui să treacă printr-o mare cumpănă, fiul său – singurul copil – s-a sinucis prin împușcare. În ultimii doi ani se retrăsese din politică. Explicabil, vârsta. Mai ținea jos, la parterul casei sale din strada Mare nr. 24 o prăvălie cu mărunțișuri, o marchitănie, de ocupație. Pe vremuri aici veneau Brătianu și Kogălniceanu ca să țină sfat politic cu hagiul, ca să-și prezinte ideile și viziunea, ca să îi câștige încrederea și să-l țină aproape. Acum mai trecea din când în când un tinerel, fost băiat de prăvălie de-al său și care, insidios cum îi era felul, mai aducea soției câte o carte la modă. Mai schimbau și câte o vorbă, banalități. Cine să aibă vreo bănuială că vicleanul copil de casă îi pusese gând de petrecanie.Acesta cunoștea obiceiurile casei și a pândit momentul când Hagi Nicola a rămas singur în prăvălie. Împreună cu un tovarăș în ale plănuirii nelegiuirii, sub pretextul cumpărării unor rame, s-au prefăcut că ceea ce caută ei se află sigur în odaia din spate unde se găsea și “casa de bani”. Amabil din fire, hagiul face greșeala să caute marfa potrivită. I-au luat gâtul la propriu, au deschis seiful și au fugit cu banii și aurul …
Astăzi numele lui Nicolae Hagi Nicola este unul uitat. Și asta cu toate că, așa cum sublinia prefectul anului 1896 chiar la catafalcul său, depus în biserica Sfântul Nicolae din Galați, a fost parte la realizarea tuturor marilor împliniri ale istoriei naționale ale secolului 19: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859, obținerea Independenței la 1877 și proclamarea țării ca regat în 1881. Și poate că, în aceste zile, când sărbătorim 160 de ani de la Unirea celor două țări surori, ar trebui să ne amintim de cei care au făcut ca aceste lucruri să fie posibile. Chiar dacă astăzi ni se par subânțelese, cuceririle istoriei noastre nu au fost niște daturi ineluctabile. Într-un fel, la Focșani în 1862, Nicolae Hagi Nicola a fost primarul unirii noastre… (Dan Nichita)
Acest material a fost documentat în cadrul proiectului #PovestimFocșaniul inițiat de Asociația Eu, tu și ei și blogul de atitudine civică www.VranceaAltfel.ro, dedicat elitelor unioniste și care va culmina anul acesta cu publicarea unui volum de cercetare.
Pe 24 ianuarie, în Focșani va avea loc un tur cultural – Focșaniul Unirii – civic walking tour, eveniment care dorește stimularea acțiunii civice și implicarea cetățenilor în descoperirea, salvarea și protejarea patrimoniului cultural – sau ce a mai rămas din el – în Focșani.
Imagini obținute prin amabilitatea domnilor Bogdan Radu Brînzan, Costel V. Gheorghiu și Ilie Negrea
Cea de-a doua soră a lui Hagi Nicola se va mărita cu un negustor focșănean de calibru, Dumitru Dancu. În cinstea acestuia o alee ce dădea în Ulița Mare îi va și purta numele, stradela Dancu. Amândoi părinții se vor stinge repede lăsându-i pe cei trei copii să îi fie crescuți și educați “nemțește” de mătușa Maria Dascalof. O fată se va mărita cu un avocat din Brăila, băiatul, Dimitrie, va urma studiile de drept la Leipzig și va deveni magistrat supleant la Tribunalul Galați, iar Sofia Dancu se va mărita în ianuarie 1885 cu gălățeanul Panait Nica. Dota pe care o pune la bătaie este impresionantă, patru prăvălii moștenite pe Ulița Mare din Focșani și 70 000 franci. Panait Nica ajunge în 1888 ajutor de primar la Galați, dar, din păcate, va muri la Paris în 1890 la numai 40 de ani. Sofia se va recăsători în 1895 pe când avea 35 de ani cu cel care avea să devină generalul Constantin Orezeanu, comandantul din Brăila al celei mai importante unități militare de artilerie din țară. De această dată dota ei va fi compusă din moșiile Gruianu și Valea lui Manolache din comuna Cișmelele – Galați, casa cu locul ei din strada Domnească nr. 169 – Galați și 12 000 lei numerar. În 1912, în calitate de moștenitoare a lui Hagi Nicola, îi va vinde și casa acestuia din str. Mare nr. 24 vestitului gălățean Iancu Corvissianu.
Text articol + fotografii:vranceaaltfel.ro
