De știut pentru vrânceni:Durata măsurilor impuse prin ordin de protecție în cazurile de violență domestică se dublează
Interdicțiile care sunt stabilite de judecători împotriva agresorilor din cazurile de violență domestic s-ar putea dubla, raportat la prevederile actuale din lege. Ordinul de protecție, emis de judecători în astfel de situații s-ar putea întinde pe o perioadă de până la 12 luni.
Judecătorii vor putea aplica restricții pentru o perioadă mai lungă de timp împotriva agresorilor în cazurile de violență domestică, Măsura este prevăzută într-un proiect de act normativ care va modifica, în favoarea victimelor, mai multe prevederi ale Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.
Astfel, „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 12 luni de la data emiterii ordinului”. Conform legislației în vigoare, în prezent, instanța poate emite un ordin de protecție pentru o durată de doar șase luni. În cazul în care decizia judecătorului nu stabilește durata măsurilor dispuse împotriva agresorului, acestea vor produce efecte pentru 12 luni, conform noilor prevederi.
„Modificarea ar implica tot aprecierea judecătorului în ceea ce privește durata exactă, având însă posibilitatea să dispună instituirea măsurilor necesare și pentru o perioadă mai mare de șase luni și maximum 12 luni”, au precizat inițiatorii măsurii.
Legea prevede că victima unui act de violență din partea unui membru al familiei, a cărei viață, integritate fizică sau psihică este pusă în pericol, poate solicita instanței un ordin de protecție prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe restricții.
Restricțiile prevăzute de lege pentru agresori
Astfel, în funcție de aprecierea situației, judecătorul poate dispune evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate sau reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei.
De asemenea, judecătorul poate decide într-un astfel de caz, limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când imobilul poate fi partajat astfel încât agresorul să nu vină în contact cu victima.
Legea mai prevede posibilitatea de cazare a victimei și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență, obligarea agresorului să păstreze o distanță minimă față de persoana protejată, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a acesteia.
O altă interdicție care poate fi impusă agresorului este de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic.
De asemenea, instanța mai poate dispune obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
