De interes și pentru vrânceni În cazul divorțului, numele din timpul căsătoriei să poată fi păstrat și fără acordul fostului soț
În cazul divorțului, soțul care a preluat numele celuilalt prin căsătorie, îl va putea păstra și ulterior. Aceasta chiar dacă titularul numelui nu este de acord. Măsura este prevăzută într-un proiect de reglementare ce va aduce modificări Codului Civil.
O propunere legislativă are în vedere ca, la desfacerea căsătoriei, fiecare dintre soți să poată alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Acest lucru se va întâmpla indiferent de voința soțului titular al numelui. Instanța care va pronunța divorțul va luat act de această decizie.
Astfel, proiectul propune că „la desfacerea căsătoriei prin divorţ, fiecare dintre soţi poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanţa ia act de această manifestare de voinţă prin hotărârea de divorţ”.
Mai mult, dacă nu fac nici o alegere, fiecare dintre foștii soți va păstra numele purtat în timpul căsătoriei. Prin această prevedere legislativă autorii susțin ca se elimină consensul cu privire la nume ca o condiție pentru a urma procedura de desfacere a căsătoriei în fața notarului public sau a ofițerului de stare civilă.
„Dacă soţii nu aleg numele pe care îl vor purta după divorţ, fiecare dintre foştii soţi va păstra numele purtat în timpul căsătoriei”, proiectul legislativ.
În prezent, Codul civil stabilește că, în lipsa unui consens pe acest subiect, soțul care dorește menținerea numelui dobândit în timpul căsătoriei trebuie să probeze că are motive temeinice care să justifice această alegere. Decizia finală este luată de instanța de divorț, după ce analizeze temeinicia solicitării.
Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți revine la numele purtate înainte de căsătorie.
Autorii proiectului susțin că actuala reglementare nu ține cont de o serie de realități sociale și de aceea propun posibilitatea de a păstra numele dobândit fără ca acest lucru să fie condiționat de consimțământul celuilalt soț. Aceștia invocă principiul constituțional al respectării vieții private și al demnității umane. Fiecare individ are dreptul să-și protejeze propria identitate, iar numele este un element esențial al acesteia. Drept urmare, trebuie să aibă ibertatea de a-l păstra fără să fie condiționat de acordul unei terțe persoane, inclusiv fostul soț.
Mai mult, din perspectivă socială și a securității juridice, o persoană care și-a construit cariera, reputația profesională sau relațiile sociale sub un anumit nume trebuie să aibă posibilitatea de a-l menține. Acest lucru ajută la evitarea confuziilor sau a prejudiciile rezultate dintr-o schimbare forțată.
Un alt argument vizează interesul superior al minorului. Menținerea aceluiași nume de familie asigură coerență și stabilitate în raporturile familiale și simplifică procesul de demonstrare a legăturii de familie cu minorul ce poartă numele dobândit în timpul căsătoriei.
