Cum a făcut Oprișan primul milion de euro: Seven Stars, istoria unei lovituri de miliarde în paguba statului
La începutul anilor ’90, Seven Stars a fost gândită ca o mega inginerie financiară prin care o parte din patrimoniul economic al județului Vrancea - spații comerciale, contracte de lucrări, terenuri, utilaje industriale etc. – a fost transferat în proprietatea unei entități private. Acest lucru a fost posibil deoarece un grup de politicieni, între care și Marian Oprișan, erau în același timp acționari în Seven Stars precum și reprezentanți ai intereselor statului. În toată această combinație, deși se laudă că era directorul general al societății (1990 - 1995), Oprișan n-a fost decât un simplu executant. E drept că un executant care la final s-a ales, potrivit propriilor declarații, cu 1,5 milioane de mărci germane, aproximativ 1 milion de euro.
Adevăratul creier al afacerii Seven Stars a fost Nicolae Giurgea, mentorul politic al actualului lider al PSD Vrancea, care s-a retras din viața publică imediat după alegerile din 1996.
La scurtă vreme după ce a pus mâna pe sediul PD (FSN) din Bulevardul Independenței, Nicolae Giurgea, Marian Oprișan & Co. au trecut la afaceri. Primul pas, bine gândit, a fost capitalizarea Seven Stars SA prin acapararea unor societăți de stat.
Prilejul a apărut imediat ce Guvernul FSN - PDSR a ales, la începutul anilor ’90, pentru privatizarea fostelor întreprinderi comuniste, rămase de pe vremea lui Ceaușescu, metoda MEBO. Aceasta permitea salariaților să cumpere acțiuni la societatea în care lucrau, la prețuri simbolice.
Nicolae Giurgea și colegii săi s-au folosit din plin de această metodă. Mai întâi au intrat sub diverse forme în societățile pe care intenționau să le preia, după care au început să achiziționeze acțiunile scoase la vânzare.
Folosindu-se de pozițiile pe care le dețineau la nivelul instituțiilor statului și de relațiile politice necesare, profitând de scăpările legii, controlând județul cu mână de fier, făcând presiuni acolo unde nu erau lăsați să-și facă de cap au reușit să construiască un imperiu economic.
Capitalizarea Seven Stars pe spatele fostei IELIF Vrancea
În 1991, Întreprinderea de Exploatare și Îmbunătățiri Funciare Vrancea (IELIF) care deținea în patrimoniu și contractul de amenajare a canalului Siret-Bărăgan, finanțat, încă, destul de consistent de Guvern, a intrat în reorganizare. Mai întâi, aceasta s-a spart în două societăți comerciale cu capital de stat: Zboina SA, în cadrul căreia au fost comasate toate secțiile de construcții, inclusiv cele care lucrau la canal, și RAIF care a activat în domeniul îmbunătățirilor funciare.
După un plan bine pus la punct, patru ingineri din cadrul Zboina și RAIF, întâmplător membri PDSR, au cerut și realizat divizarea celor două societăți de stat sub pretextul privatizării MEBO. În câteva luni s-au născut Aispa SA, viitoare Aispa Stars SA, condusă de Corneliu Prunache, Star Construct – Marin Ionașcu, Art Construct, condusă de Cornel Anghel, vicepreședinte PDSR și VrancTrans SA la conducerea căreia a fost desemnat Ioan Ștefan (fost vicepreședinte PDSR și consilier județean), între timp decedat.
La divizare, cele patru firme au preluat cea mai mare parte a activelor și contractele de lucrări. Într-un final, din Zboina SA a rămas doar un pachet de acțiuni lipsite de valoare și un sediu, care câțiva ani mai târziu, a fost preluat și vândut de același Nicolae Giurgea. Este vorba de actualul sediu al ASIROM.
Aproape imediat după divizare, datorită poziției lui Nicolae Giurgea, de președinte al Consiliului Județean și șef al PDSR, Seven Stars al cărei director general era Marian Oprișan a intrat ca acționar la cele patru societăți.
După aceeași schemă, Seven Stars a preluat două ferme de porci de la Vânători și Mărtinești și fostul SMA Câmpineanca. Acestea au fost transformate în Mark – Prod Pork Vânători, Marticom Mărtinești și Tehnostar Câmpineanca.
În perioada octombrie – noiembrie 1992, cele șapte firme, foste de stat, au fost absorbite de Seven Stars SA, în baza unor decizii adoptate de acționarul majoritar, același Seven Stars. Deși în primă fază statul deținea părți importante din acțiuni la cele șapte firme, în timp a fost eliminat aproape cu totul prin majorări succesive de capital.
„Falsurile sunt cu grămada, vizibile cu ochiul liber…“
Într-un articol de investigații publicat de Evenimentul Zilei în 1998 se arată că preluarea societăților de stat de către Seven Stars a fost posibilă prin falsificarea mai multor documente și interpretarea abuzivă în detrimentul statului a unor acte normative, sub privirea indulgentă a autorităților care ar fi trebuit să le verifice:
„În documentele de la Registrul Comerțului Vrancea, falsurile sunt cu grămada, vizibile cu ochiul liber. În actele de fuziune, patrimoniul acestora (al firmelor de stat – n.red.) a fost modificat grosolan, cu corectorul și alte caractere de literă, astfel încât să diminueze la minimum cota ce revenea statului în firmele absorbite“.
Acest lucru, subliniază articolul, era cunoscut de șefii Poliției, ai Parchetului, ai Curții de Conturi, ai Finanțelor Publice și ai Registrului Comerțului. Nici unul nu a ridicat un deget să-i oprească pe Giurgea, Oprișan și pe ceilalți, motivând că atât timp cât PDSR se afla la putere iar ei conduceau județul, nu puteau face nimic. Vă reamintim că în primii ani de funcționare, juristul Seven Stars a fost ministrul de Interne al Guvernului Văcăroiu, Doru Ioan Tărăcilă.
În urma acestor preluări succesive de la stat, Seven Stars a ajuns la un capital social de aproximativ 1,6 miliarde de lei, estimat la nivelul anilor 1995.
Citiți și:Cum a devenit mama lui Oprișan milionară: Afacerea Seven Stars