​Să conduci o instituție de cultură profesionistă e greu. Îți trebuie viziune, pasiune, respect pentru actori și o dragoste sinceră pentru public. Dar să asasinezi un teatru de repertoriu? A, acolo e o adevărată artă! Îți trebuie o dedicare aproape religioasă pentru mediocritate și un plan bine pus la punct de sabotaj managerial.

​Dacă privim în jur, în orice oraș normal din România, teatrele de repertoriu funcționează după o matematică simplă, aproape plictisitoare: minimum două spectacole proprii pe săptămână, 3 sau 4 premiere pe stagiune, săli pline, zumzet, decoruri laminate, actori în freamăt. Viață.

​La Focșani, însă, s-a inventat brevetul național de eficiență administrativă: Misiunea îndeplinită cu 4-5 reprezentații... pe stagiune!

​Nu pe săptămână. Nu pe lună. Pe un an întreg! Și performanța asta titanică a inactivității durează de mai bine de un deceniu. De ce să obosești scena? Cât de bine se odihnește o clădire istorică când o lași în pace, la umbra pânzelor de păianjen, închiriată ocazional pentru vreo ședință sau vreo festivitate sterilă!

 Mecanismul perfect: Cum creezi <<Asasinatul Cultural>> și unde sunt banii

​Pasul 1: Nu produce nimic (Garantat 0 risc). Cel mai simplu mod de a nu greși este să nu faci. Dacă nu scoți producții proprii, nu ai ce să decontezi, nu ai ce să gestionezi, nu ai de ce să te stresezi.

​Pasul 2: Dacă actorii scot totuși o premieră, sabotează-i din umbră! Ce te faci când trupa angajată are <<obrăznicia>> să lucreze și să scoată un spectacol bun? Treci la planul de avarie: pune un preț prohibitiv la bilet (să fim siguri că omul de rând ezită), blochează scena exact în ajunul premierei cu alte activități secundare și uită complet să faci promovare.

​Pasul 3: PRETEXTUL SUPREM — <<Actorii nu fac nimic, deci teatrul nu produce!>>

Aici este capodopera hipocriziei manageriale. După ce că le blochezi repetițiile, le tai producțiile, le pui piedici logistice și îi ții legați de mâini și de picioare, ieși public cu o figură nevinovată și exclami oripilat: <<„Păi vedeți? Actorii aceștia nu fac nimic! Nu produc! Stau pe salariu degeaba!>>

​Pasul 4: MIZA REALĂ — Milioanele de la Minister și contractele <<de unică folosință>>”

Aici ajungem la miezul problemei. De ce încurcă o trupă profesionistă de teatru? Pentru că din bugetul de salarii al actorilor angajați nu se poate sifona nimic. Salariul e pe grilă, e fix, e verificat de Trezorerie. Plictisitor pentru un <<manager>> descurcăreț!

​Dar oare ce se întâmplă când vin milioanele de la Ministerul Dezvoltării sau din fonduri publice mari? Acolo se deschide adevăratul <<spectacol>>! Bugetul teatrului nu se consumă pe decoruri durabile sau producții proprii de repertoriu, ci se scurge prin contracte supradimensionate pe proiecte așa-zis culturale, de unică folosință. O chermeză de un weekend, un eveniment adus la cheie la prețuri umflate — se stinge lumina după două ore, banii s-au evaporat, iar teatrul rămâne tot gol. Un teatru de repertoriu cere transparență; un <<eveniment de o seară>> e acoperirea perfectă.

​Pasul 5: Pregătește terenul pentru <<Arendare>>. De ce să ai trupă profesionistă care pune întrebări, care are pretenții artistice și gândește liber? Mult mai simplu este să desființezi tot, să transformi teatrul într-un simplu spațiu de închiriat și să aduci trupe de ocazie. Fără bătăi de cap, fără artă vie, doar birocrație liniștită.

​Pasul 6: Mută managementul în secțiunea de comentarii. Când argumentele profesionale dispar, activează armata de conturi anonime pe Facebook pentru a împroșca cu noroi în propriii artiști.

 Prețul nevăzut al tăcerii din sală

​Asta nu mai este de mult o simplă incompetență de birou. Este sabotaj cultural cu premeditare și afacere financiară.

​Să acuzi actorii că  <<nu produc>> în timp ce tu le refuzi dreptul la muncă pe scenă și direcționezi resursele spre tunuri de o seară este de o ticăloșie rară. Un teatru nu este o sală de festivități și nici un magazin de închiriat spații. Un teatru este inima unui oraș. Când stingi luminile pe scenă și lași actorii angajați pe tușă, nu economisești bani publici — furi sufletul și identitatea unei comunități.

​Este o ironie dureroasă: în timp ce din Focșani pleacă tineri pregătiți de noi care cuceresc titluri de Campioni Mondiali pe scenele internaționale, acasă, scena Teatrului Municipal este ținută la congelator sub pretextul că <<nu sunt bani>>, în timp ce milioanele se scurg pe proiecte fantomă.

​Adevărul e simplu și doare: teatrul nu moare pentru că nu are public sau pentru că actorii <<nu muncesc>>. Moare pentru că are conducători care se tem de reflectoare și de adevăr mai mult decât se tem de propriul ridicol.

​Cât despre pretextele fabricate pentru desființarea trupei... să nu uităm un detaliu esențial pe care istoria îl repetă mereu: mandatele trec, interimatelor le expiră termenul, controalele financiare vin, iar conturile de troll se șterg. Arta și demnitatea, însă, rămân.

​Cortina se va ridica din nou, cu sau fără permisiunea celor care încearcă să o tragă definitiv!”-Adrian Damian

Citiți și conținutul postării activată pe contul de facebook al consilierului local USR Alexandra Tătaru care a votat, în ședința de joi 30 iulie 2026  a Consiliului Local al Municipiului Focșani, împotriva proiectului de transformare a Teatrului „Maior Gheorghe Pastia” din teatru de repertoriu în teatru de proiecte

„Înainte de toate, vreau să spun un lucru simplu: actorii Teatrului Municipal nu meritau să fie umiliți.

Astăzi, majoritatea din Consiliul Local a votat proiectul prin care, în fapt, se pune capăt teatrului de repertoriu din Focșani. Am votat împotrivă, pentru că nu pot accepta ca o instituție de cultură să fie redusă la o simplă problemă contabilă.

Mai dureroase decât voturile au fost însă discursurile <<argumentative>> pentru desființarea trupei de actori.

În ședință, actorii au fost prezentați ca oameni care <<nu fac nimic>>, care ar fi fost plătiți <<să stea degeaba>> și care ar reprezenta o risipă a banului public. Vorbim despre profesioniști care au urcat pe scenă ani la rând, au reprezentat acest oraș și au contribuit la prestigiul său cultural.

Indiferent de opțiunea politică sau de soluția administrativă aleasă, astfel de oameni merită respect, nu dispreț.

Cultura nu este un moft și nu este o cheltuială inutilă. Ea este ceea ce diferențiază un oraș care doar există de unul care trăiește.

În doar doi ani, administrația actuală a reușit să comaseze instituții culturale, a desființat Corul Pastorala și, acum, să reușească desființeze și teatrul de repertoriu. Mă întreb ce va urma. Ce fel de oraș vrem să lăsăm generațiilor viitoare? Un oraș fără artiști, fără spectacole producții proprii, fără identitate culturală? Se răsucește în mormânt Maiorul Pastia, cel care a lăsat un testament ce nimeni nu a îndrăznit să-l încalce până la actuala administrație. Păcat!

Economiile bugetare sunt necesare atunci când sunt făcute cu responsabilitate. Dar economiile care sacrifică oameni și cultura au un cost pe care îl vom plăti cu toții, ani la rând.

Astăzi nu au pierdut doar patru actori. Astăzi a pierdut Focșaniul.”-Alexandra Tătaru

Citiți și conținutul integral al postării activată joi seara 30 iulie 2026, după desfășurarea ședinței Consililui Local al Municipiului Focșani, pe contul de facebook Primăria Municipiului Focșani postare preluată de pe contul de facebook Teatrul Maior Gh. Pastia

„ Reorganizarea Teatrului <<Maior Gheorghe Pastia>> – o decizie pentru dezvoltarea ofertei culturale, nu pentru diminuarea acesteia

În această perioadă, Teatrul „Maior Gheorghe Pastia” parcurge un proces de reorganizare instituțională menit să adapteze activitatea artistică la realitățile actuale ale managementului cultural și la principiile unei administrări responsabile și eficiente a fondurilor publice.

Dorim să transmitem publicului focșănean, iubitor de teatru, un mesaj clar: transformarea modelului de funcționare din teatru de repertoriu în teatru de proiecte nu înseamnă desființarea teatrului și nici renunțarea la actul artistic. Dimpotrivă, reprezintă alinierea instituției la un model de organizare consacrat și utilizat cu succes de numeroase teatre din România și din Europa, un model care permite o ofertă culturală mai diversă, mai dinamică și mai bine adaptată așteptărilor publicului contemporan.

Respingem, în consecință, afirmațiile tendențioase și alarmiste vehiculate în spațiul public potrivit cărora această reorganizare ar avea ca scop desființarea trupei de teatru sau diminuarea activității culturale.

Analiza activității instituției din ultimii ani demonstrează că activitatea artistică permanentă era susținută de numai patru actori angajați, dintre care doar trei desfășurau efectiv activitate. O asemenea structură este insuficientă pentru funcționarea unui teatru de repertoriu, care presupune existența unui colectiv artistic capabil să susțină permanent spectacole variate, premiere regulate și o stagiune completă.

În același timp, aceeași analiză arată că, de mai mulți ani, peste 70% din activitatea artistică a teatrului se desfășoară deja în sistem de proiecte, prin spectacole achiziționate, colaborări și invitații adresate altor trupe. Activitatea proprie reprezintă doar o pondere redusă, ceea ce confirmă faptul că reorganizarea nu schimbă radical modul de funcționare al instituției, ci îl adaptează unei realități existente.

Din acest motiv, apreciem că reorganizarea este o măsură coerentă din punct de vedere administrativ și managerial, care oferă cadrul necesar dezvoltării activității artistice, fără a afecta identitatea culturală a teatrului.

De asemenea, respingem categoric afirmațiile potrivit cărora această reorganizare ar urmări realizarea unor economii bugetare. Astfel de interpretări sunt lipsite de fundament. Modelul teatrului de proiecte nu presupune diminuarea finanțării culturii, ci utilizarea resurselor într-un mod mai eficient și orientarea lor către producții artistice diverse și de calitate, finanțate în continuare din bugetul local.

Spre deosebire de teatrul de repertoriu, unde costurile salariale sunt suportate permanent indiferent de succesul producțiilor, teatrul de proiecte permite evaluarea fiecărei producții prin prisma impactului artistic și a interesului publicului. Proiectele apreciate pot fi dezvoltate și reluate, iar cele care nu își ating obiectivele pot fi înlocuite cu inițiative noi, oferind astfel o utilizare mai eficientă a fondurilor publice și o adaptare permanentă la dinamica vieții culturale.

Totodată, noul model va facilita colaborarea cu regizori consacrați, actori ai marilor teatre din țară, artiști independenți și creatori din diferite domenii culturale, ceea ce va permite realizarea unor producții de anvergură, cu distribuții complexe și un nivel artistic ridicat.

În egală măsură, reorganizarea creează premisele accesării unor surse suplimentare de finanțare, inclusiv prin intermediul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), al fondurilor europene și al altor programe naționale destinate susținerii proiectelor culturale, oferind astfel noi oportunități de dezvoltare pentru instituție și pentru publicul focșănean.

Înțelegem că orice schimbare, cu atât mai mult una care privește domeniul cultural și oamenii care și-au dedicat activitatea scenei, poate genera emoții și opinii diferite. Respectăm dreptul fiecărei persoane de a-și exprima punctul de vedere și considerăm că toate opiniile formulate cu bună-credință merită ascultate.

În același timp, credem că dezbaterea privind viitorul Teatrului „Maior Gheorghe Pastia” trebuie purtată cu responsabilitate, argumente și respect reciproc. Din păcate, în ultimele zile, o parte dintre reacțiile din spațiul public au depășit limitele unui dialog civilizat, fiind înlocuite de atacuri la persoană și exprimări incompatibile cu statutul pe care îl presupune apartenența la mediul artistic și cultural.

Rămânem consecvenți convingerii că interesul public, dezvoltarea ofertei culturale și administrarea responsabilă a resurselor trebuie să prevaleze asupra intereselor individuale sau a reacțiilor emoționale de moment.

Teatrul <<Maior Gheorghe Pastia>> își va continua misiunea de a fi un spațiu al creației, al dialogului și al întâlnirii dintre artiști și public. Privim această reorganizare nu ca pe un sfârșit, ci ca pe începutul unei noi etape de dezvoltare, prin care ne propunem să oferim focșănenilor mai multe spectacole, mai multă diversitate artistică și un teatru deschis colaborărilor, performanței și excelenței culturale

Cultura nu înseamnă conservarea unui model administrativ care și-a dovedit limitele, ci capacitatea de a crea, de a evolua și de a aduce publicului spectacole de calitate. Misiunea administrației este să asigure cadrul prin care actul artistic să se dezvolte, nu să mențină artificial formule de organizare care nu mai răspund realităților actuale.”--Conducerea teatrului