Comuna Suraia are monografie: „Noi aici ne-am trezit!”
Monografia poartă semnătura profesorului Ionel Budescu și a văzut lumina tiparului grație susținerii primarului Maria Stroe și a Consiliului Local Suraia.
Suraia – Străveche așezare de răzeși este numele celei mai recente lucrări semnate de profesorul Budescu. După o cercetare întinsă pe câțiva ani, cu traduceri din chirilică, cu studii în biblioteci, academii și arhive, dar și cu discuții purtate cu mulți surăieni, monografistul oferă surăienilor un volum ce numără peste 600 de pagini. Volumul debutează cu o descriere de epocă a Surăii, făcută de nimeni altul decât I.M.Dimitrescu, talentatul publicist focșănean din prima jumătate a trecutului veac.
„Suraia e un sat cu totul caracteristic, are un drum principal care trece prin mijlocul său, care-l leagă cu celelalte comune în formă de semicerc, la capătul cărora nu mai ajungi. Tot satul e un adevărat labirint, întocmit astfel să inducă în eroare pe năvălitorii turci și tătari din veacurile trecute. O altă caracteristică a satului, pe lângă case se află câte o perdea de pădure. Vara este o adevărată frumusețe să treci pe aici unde și gospodăriile sunt curate ca un pahar. Pe vremuri, multă lume, în timpul verii, își petrecea vilegiatura aici, în mijlocul acestor crânguri, făcea plajă și se scălda în apele Siretului din apropiere, cu un cuhalm de sălcii și răchită, plin de păsări câtătoare”.
1765 – prima atestare documentară a satului Suraia
Potrivit profesorului Ionel Budescu, numele de Suraia este de origine turcă și vine de la cuvântul „suroaia”, cuvânt care înseamnă „pământ crăpat, loc tăiat de apă, tăietură de apă, loc udat de apă”.
De-a lungul veacului XIX, numele localității s-a scris diferit în documentele oficiale. În 1816, localitatea figurează ca Șuroaia, iar două decenii mai târziu, numele se transformă în Soroaia. În anii ce vin, Suraia mai apare ca Suroia, Șoroaia, Țuroaia sau chiar Suroca! Cine ar fi crezut… Budescu demitizează legenda potrivit căreia numele satului vine de la Sura - iapa lui Ștefan cel Mare, animal care sare s-ar fi înecat în apele Siretului.
De asemenea, în urma cercetărilor făcute de profesor a fost descoperită și prima atestare documentară a localității. În 1765, mai mulți răzeși din Suraia, Șerbești, Negoești, Soci și Dumbrăvița „mărturisesc pe Sf. Cruce și pe Carte de blestem dată de mitropolitul Moldovei, Gavril, că nu știu că moșia Soci să fie moșie deosebită de moșia Dimăceni”.
“Noi aici ne-am trezit!”, deviza surăienilor
Demni urmași ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare, surăienii au ca deviză „Noi aici ne-am trezit”. Această zicere pare să fi circulat din generație în generație și și-a atins apogeul în 1957, odată cu revolta surăienilor împotriva colectivizării forțate. Suraia a fost cea care a dat tonul, scânteia care a ajuns și-n localitățile vecine precum Răstoaca, Vulturu și, mai ales, Vadu Roșca.
Dacă Focșaniul este cunoscut în istorie ca Orașul Unirii, Suraia este cunoscută la nivel național ca fiind una dintre comunele unde țăranii și-au apărat pământurile așa cum puțini au făcut-o. Monografia conține informații istorice pe mai bine de trei secole, amănunte inedite despre fostele sate și cătune ale Surăiii precum Dimaci, Loturi, Butuceni-Dumbrăvița, denumiri care mai există și acum, dar și despre unele pierdute în negura timpului precum Călărașii Vechi, Călugărești, Dimești și Loloni/Lalova.
Mai mult, volumul conține fotografii inedite din toate deceniile secolului XX, lucru demn de toată lauda. Monografia a fost lansată pe 8 august într-un cadru festiv și face parte din planurile Primarului Maria Stroe de a (re)da identitate comunei Suraia. Stocul a fost epuizat la lansare, urmând ca în viitorul apropiat să fie retipărit. (S. Tudose)
