Local

Colonelul Ivu de la moravuri 

Daniel Muşat-Mureşanu
13 sep 2017 9045 vizualizări

Era trecut de ora două a dimineții când o ploaie mocănească se revărsa molcom peste vechiul oraș Focșani. Din întunericul nopții nu auzeai decât frunze foșnind pe alei și copaci care trosneau din încheieturi. 

Era începutul anilor "80 când o crimă zguduia liniștea urbiei noastre. Un inginer celebru fusese ucis cu sânge rece în apartamentul său situat în cartierul CFR. Acesta împreună cu soția sa, medic, se pregăteau să plece în zorii zilei în concediu. Nu au mai apucat însă. Sub  picăturile reci de ploaie, deși era vară, deodată aleea unde locuia inginerul se făcu neîncăpătoare de polițiști. Două mașini de poliție veniseră la fața locului, iar o ambulanță își făcuse rapid apariția, în încercarea de a acorda primul ajutor victimei, însă fără succes. Medicul de pe ambulanță își recunoscuse colega (soția inginerului) care era plină de sânge. Încercă să afle ce se întâmplase, dar aceasta era în stare de șoc. Deja zorii zilei își făceau simțită prezența și soarele începea să răsară. Ploaia ce sâcâise toată noaptea se domolise și bătea în retragere. Focșaniul se trezea la realitate, la speranțe, la visuri si planuri pentru o nouă zi. Luminile apartamentelor din zona "Gară" începeau să se aprindă una câte una, semn că oamenii se pregăteau de o nouă zi de muncă. Nu peste mult timp aleea unde locuia familia inginerului era plină de curioși. Toată întâmplarea pusese pe jar atât autoritățile, cât și locuitorii orașului. Din zumzetul creat de glasurile curioșilor se auzea o voce care dădea comenzi clare:"Nu atingeți nimic! Intră doar criminaliștii și judiciarul! Agenții de ordine să asigure paza locului!". Totul se desfășura într-o ordine desăvârșită. Aveai senzația că trăiești scenariul unui roman polițist, însă din păcate...totul era real. Lămpile mașinilor de poliție și ale ambulanței care coloraseră totul în lumini albastre, roșii și albe se opriseră, semn că era deja ziuă. Totul se desfășura acum la lumină naturală. Deodată în peisaj și-au făcut apariția doi lucrători care erau însoțiți de câini lupi. Mi-am dat seama de gravitatea faptei, de o crimă cu autor necunoscut. Acum puteam să observ mai usor omul care dădea comenzile subordonaților săi. Contrar așteptărilor mele, acesta era îmbrăcat civil. Am bănuit că era șeful echipei de cercetare la fața locului. Cineva din mulțime i-a spus în șoaptă vecinului său:"Uite-l pe căpitanul Ivu, șeful de la judiciar." Am realizat că acel om cu grad de căpitan era foarte bine pregătit și avea o mare responsabilitate: aceea de a coordona o echipă complexă și...în final de a identifica autorul. In mulțimea stânsă la acel eveniment am reținut doar numele căpitanului Ivu și chipul său blond cu doi ochi albastri ce străpungeau întreg peisajul. Tare mi-aș fi dorit atunci să îl cunosc, să pot vorbi cu el și sa-mi povestească din multitudinea cazurilor rezolvate. Negura timpului s-a lăsat peste oraș, iar oamenii luați de treburile și problemele cotidiene, au început să uite de groaznica întamplare din cartierul CFR. Uitarea este un lucru firesc, până la urma urmei.

Acea crimă a unit mulți ofițeri de poliție care au lucrat zi și noapte pentru identificarea autorului. Cazul era de o complexitate amplă și a avut nevoie de multe investigații. Mai mult, în scara unde locuia victima, stătea un alt ofițer de poliție care alături de ceilalti vecini nu a putut sa ofere nici un indiciu. Zvonuri au fost multe la acea vreme. S-au operat și arestări în timp și se vorbea că acel înginer deținea secrete de stat, că ar fi fost spion și de aceea a trebuit lichidat. Era ceva neobișnuit pentru perioada anilor "80. Cazul a fost clasat sub denumirea:"Asasinarea inginerului Petrescu".

După aproximativ un deceniu am reusit să intru în structurile Ministerului de Interne. Bucuria mea era atât de mare, pentru că acum eram conștient că voi reuși să îl cunosc pe "Căpitanul Ivu". Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că domnul căpitan avea acum grad de colonel și era inspector șef adjunct. Îl vedeam tot mai des în orele de serviciu, dar nu îndrăzneam să îl întreb nimic. Același chip blând și aceiași ochi albastri îi caracterizau trăsăturile feței. De multe ori ne coordona activitatea și ne verifica linia de muncă. Odată fiind într-o misiune în "Piața Moldovei", mi-a spus:"Pe dumneata te pun șef de dispozitiv! Ești un om serios și am încredere în tine" Am trăit poate cea mai mare satifacție a carierei mele, datorită faptului că domnului Ivu îi câștigasem încrederea. Cu un zâmbet pe buze ce emana încredere mi-a spus la sfârșitul misiunii că este mulțumit de acțiunea coordonată de mine. Era o acțiune pe linie de cerșetori și bișnițari în zona "Piața Moldovei" pe care am reușit să o duc la bun sfârșit. Din acea zi, din simplu agent de poliție am fost numit de către dumnealui "Comandant de grupă" agenților de ordine și siguranță publică. Mi-am dat seama că șeful de la judiciar era un om foarte deschis și în ciuda profesiei sale de om dur era destul de blând. Poate blândețea umana era o calitate în munca sa. Și acum mă întalnesc prin oraș cu oameni care au fost certați cu legea în tinerețe și imi vorbesc frumos de dânsul. Încet-încet am început să mă apropii de el și mi-am dat seama ca este un șef care pe langă munca de polițist are si un caracter nobil. Mi-a povestit despre nume pe care eu le știam din copilărie. Infractori care pentru mine erau nume de legendă. Dânsul a avut ocazia să îi cerceteze și să-i trimită acolo unde le era locul. Ca orice oraș și Focșaniul a avut cartiere și oameni rau famați. Pentru a asigura liniștea și o atmosferă civilizată era nevoie (ca și acum) de intervenția poliției. Și acest lucru se întampla cu succes numai dacă aveai un comandant bine pregătit profesional. Nu întâmplător ca ofițer judiciarist, domnul Ivu a ajuns locțiitorul inspectorului-șef. 

Într-o seară la una din orele de instruire la care dumnealui participa, ne-am mai "lungit" aproximativ o oră. Și nu pentru a discuta despre munca de poliție. A doua zi fiind 1 Decembrie, domnul colonel ne-a ținut o adevărată lecție de istorie. Mi-am dat seama cât de bine este pregătit și în domeniul culturii generale. La fel de bine stăpânește și literatura, fapt ce creioneaza trăsăturile unui om complex. 

Personaje ca: Silică, Casina, Maricica, Șanu, Marinică, Buha, Frizerul etc. sunt doar câteva nume de care se leagă istoria de polițist a șefului de la Moravuri. Aceștia de sus au dominat o perioadă această urbie, erau de temut, dar în fața "căpitanului" tăceau. Știau ce îi așteaptă dacă greșeau. Și câți ca ei nu or fi mai fost în cariera dumnealui!?! Dar pe aceștia i-am cunoscut și eu, și cunosc cât de atroci erau la vremea respectivă. 

O altă crimă pe care judiciaristul a cercetat-o alături de echipa sa, a fost cea a cazului "Potoarcă", un operator de schimb valutar care a fost ucis, legat de mâini și de picioare și aruncat în Dunăre. Și la acel caz s-au pierdut multe zile și nopți și a necesitat colaborarea cu colegi din județe învecinate. Înainte de a sosi la poliția Focșani, tânărul locotenent Ivu a făcut "curat" în orașul Mărășești. 

Pentru activitatea desfășurată de-a lungul timpului, dupa o lunga carieră trăită printre infractori, dupa ieșirea sa la pensie, domnul Ivu a primit drept recompensă, din partea conducerii Ministerului de Interne, gradul profesional de chestor în rezervă. Un om de valoarea dumnealui, oricând ar putea fi consultat și în problemele actuale. Este atât de bine pregătit încât, oricând ar putea investiga cu succes orice infracțiune. De-a lungul carierei, pe lângă activitatea depusă în folosul comunității a reușit și a format generații de polițiști din care mulți au ajuns șef de judiciar.

Chiar astăzi, ca o coincidență m-am întalnit cu dumnealui tot în "Piața Moldovei" și i-am spus despre proiectul meu, despre editarea unei cărți în care un capitol îi va purta numele. Mi-a zâmbit blând și m-a străpuns cu privirea albastră spunandu-mi:"Mult succes!" Mi-a repetat "Ești un om serios și am încredere în tine!"

(Textul se bazează pe întâmplări reale, iar personajele sunt fictive)

 

Daniel Mușat-Mureșanu, absolvent al liceul Pedagogic, secția filologie-istorie, promoția 1982

 

Prezenta ”povestioară” ,așa  cum își numește colaboratorul Ziarului de Vrancea, Daniel Mușat-Mureșanu creațiile sale,face parte dintr-o serie pe care autorul mărturisește că vrea să  le adune în curând într-o carte la care lucrează.Ea ar urma să  să oglindească locuri, evenimente, personalități care au marcat orașul Focșani de odinioara și de acum.

 

 

Citiți și alte fragmente din viitoarea carte  a  lui  Daniel Mușat-Mureșanu publicate în Ziarul de Vrancea:

Doctorul vrâncean care intră-n dialog cu creierul pacienților;

"ARIPI ALBASTRE":

Trilogia Iernii;

Amintiri din vechiul Focşani: "Mare a Unirii colţ cu Republicii";


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.