Citiți povestea cu final trist, a vieții vrânceanului pe care fostul deputat Victor Roman l-a împușcat mortal a treia zi de Crăciun 2024
A fost făcută publică povestea tristă a vieții vrânceanului Marcel Dorobanțu care a părăsit această lume la vârsta de doar 40 de ani a treia zi de Crăciun 2024, împușcat într-o pădure din apripiere de Răcoasa de fostul deputat Victor Roman.Scrisă de Nicu Dabija, administratorul grupului de facebook Fitionesti povestea a fost postată pe contul unui prieten de-al lui Marcel Dobrițoiu pe aceleaiși rețea de socializare.Citți în continuare această poveste cu final nespus de trist.
„ Marcel Dobrițoiu, Crăciun însângerat
Cuvânt înainte,
Tare aș vrea să nu scriu această întâmplare năprasnică, tare aș vrea să nu adâncesc o rană atât de dureroasă pentru familia lui Marcel. Tare aș vrea ca această întâmplare să nu fi avut loc iar satul Verdea să nu fie lovit de moartea îngrozitoare a lui Marcel Dobrițoiu. Dar cu acordul familiei cu dorința de a ajuta la pedepsirea celor vinovați, cu dorința de a se face DREPTATE voi așterne povestea vieții lui așa cum a fost el, așa încât el să nu fie uitat niciodată.
De la Gura Verzii nu faci decât un sfert de oră pentru a ajunge in Verdea, sat vechi de mocani gospodari.. în acest sfert de oră ai timp să admiri dealurile maiestuoase și frumoase care străjuiesc pe o parte pârul Verzii a cărui apă străbate ca un șarpe satul și lin curgătoare se varsă în Șușița. Intri in sat, o iei pe lângă fostul bufet a lui RE, ajungi la biserică și școală, străjeri ai istoriei satului, faci tot înainte pe lângă magazinul lui Neagu spre Platonu, treci pârâul pe un podeț de beton și ajungi într-o uliță in care se ridică țanțoș vila lui Vasile Filimon iar lângă ea casa lui Neculai Rusu zis Rusîi, casă de om cu stare. Casa care până a treia zi de Crăciun 2024 era plină de viață, de viața animalelor și oamenilor din ea. Acum casa e tristă acoperită de amărăciune și disperare in care lacrimile au curs neîncetat. E casa în care a locuit Marcel Dobrițoiu de unde a plecat spre drumul fără întoarcere.
Marcel Dobrițoiu s-a născut în 1984 în preajma Paștelui la Mărășești. Venirea pe lume a generat mare bucurie în familia Dobrițoiu, mamei Ioana și tatălui Stefan. Era al treilea copil după Vasile, frate după mamă și Rodica. Cu drag și multă muncă dar și multe sacrificii Ioana și Fănică și-au crescut copiii îndrumândui pe cele mai bune cărări ale vieții. Bucuria nașterii a fost urmată de o cumetrie frumoasă nași fiind familia Oancea, numele de Marcel a fost dat după numele nașului Oancea Marcel. Drumurile vieții au dus familia Dobrițoiu la Giurgiu unde Marcel urmează cursurile scolii. De mic copil a fost plin de viață, vesel și isteț. Copilăria a alternat cu vacanțele și deplasările pe care le făcea la bunicul său Neculai Rusu din Verdea. Tare îi era drag lui Marcel aici unde se simțea ca acasă cu prieteni ca Vasile și Ionel Filimon. Băteau dealurile de la Platonu, se bălăceau in pârâul Verdea, mergeau la furat cireșe, se ducea cu animalele bunicului care tare ținea la acest nepot. Ca fiecare tânăr, după evenimentele din 89 visa să-și facă o stare materială, să strângă bani, să-și ajute buna mamă, pe bunici. La 18 ani pleacă în Italia unde erau mulți prieteni din Verdea. Aici ca fiecare român plecat în străinătate cunoaște greutățile vieții, lipsurile, dorul de părinți și de țară de satul Verdea. Muncește oriunde, nu se dă la o parte de la nimic. La un moment dat și-a descoperit vocația de lucrător în construcții. Din Italia a trecut în Belgia și încet încet și-a găsit calea.
Elev fiind la Giurgiu a prietenit cu Elena Hodivoianu, fată frumoasă și deșteaptă. În Italia au reluat legătura și până la căsătorie nu a fost decât un pas. Din dragostea lor au apărut pe lume trei băieți: Gabi, Mihăiță și Ștefan. Era mândru de familia sa mai ales de cei trei copii pe care îi iubea nespus. Departe de părinți, de socri care să le dea un sfat, negestionarea bună a relației dintre Elena și Marcel a dus la o acutizare a căsniciei. Cei doi erau ca două cuțite ascuțite în aceași teacă iar până la destrămarea căsătoriei nu a fost decât un pas, cei doi divorțând. În 2020 Marcel afectat de situație se mută în Verdea la bunicul său. La 36 de ani Marcel era un bărbat bine făcut, arătos și isteț. Harnic, cu inițiativă începe să-și facă un nume în sat prin lucrările de calitate in construcții, prin corectitudine și seriozitate. Își deschide o societate in construcții, aduce utilaje moderne din Italia și devine tot mai apreciat ca om și constructor. Bun creștin Marcel nu uită să-și pună meseria in slujba unor mănăstiri. Tare apreciat în sat prin spiritul său vesel, gata oricând să ajute, să dea un sfat bun. Nu exista pe Valea Susitei om mai bun și apreciat ca Marcel. Modernizează locuința mamei sale și încet, încet Marcel își găsea echilibru sufletesc.
Sărbătorile de iarnă 2024 au fost pentru Marcel, părinți și cei dragi ca întotdeauna pline de voie bună și cu de toate. S-au bucurat de obiceiuri de mâncăruri și un pahar băut cu neamurile. Pe 27 decembrie Marcel se trezise dimineața devreme, era puțin obosit și plictisit. El era învățat cu munca, cu plecatul la lucrări, sărbătorile îl făcuse static, ar fi vrut să plece undeva să se răcorească. Parcă avea inima grea, dar nu spuse nimănui asta, ceva nedeslușit îi apăsa sufletul. Îi veni în minte clipele frumoase ale sărbătorilor petrecute alături de Elena și copii săi. Se gândea la ei că tare ar fi fost frumos să aibă din nou o familie așa cum era după nuntă. Își propuse în gând să se împace cu fosta soție, să o ia de la capăt pentru binele lor și a copiilor lor. Se vedea construind o casă frumoasă pentru Elena și copii, se vedea la nunta feciorilor săi, se scutură de gânduri și zise mamei.
-Vă fac toate treburile si plec până la pădure să văd de niște lemne pentru centrală. Acuș mă întorc.
Erau ultimele cuvinte pe care le auzise mama lui Marcel. Aranjă animalele și împreună cu Vasile Filimon plecară spre pădure. Era 10 jumătate, cei doi o luară spre Capul Dealului, au trecut de bordeiul lui Gheorghe Filimon, de poiana și bordeiul lui Rățoi și s-au dus către pădurea sa. Vremea era friguroasă, pământul înghețat era acoperit în mare parte de o zăpadă murdară. Cei doi erau veseli, mergeau hotărâți atenți la zgomotul nedeslușit al pădurii. Marcel se gândea că astăzi este Sfântul Ștefan ziua tatălui său dar și a fiului său. Se gândea la tatăl său la cât muncise el pentru ei, la câte sacrificii făcuse, cum o acceptase pe mama Ioana cu un copil pe care îl crescuse cu aceași dragoste ca pe copii lui, de aceia din respect și dragoste pentru tatăl său îi pusese copilului său numele de Stefan. Văzu pădurea și împreună cu Silică se întorceau veseli acasă. Ajunse în poiana și bordeiul lui Rățoi. Deodată la capătul poieni zări o mașină oprită, se opriră și ei, un fior îi trecu prin corp lui Marcel, în aceași clipă dintr-o armă din mașină, armă destinată vânătorii fulgeră un glonț care lovi pe acesta în cap. Marcel muri fulgerător iar sângele său înroși zăpada pe care căzuse. La capătul armei cel ce trimise glonțul ucigaș era Victor Roman, om de afaceri, politician vestit ce deținea fondul de vânătoare, om cu multiple relații dar și cu multe conflicte violete cu localnicii.
Muri Marcel Dobrițoiu, muri copilul drag al Ioanei și Fănică, muri nepotul atât de îndrăgit al lui Neculai Rusu, muri fratele lui Vasile și Rodica, muri tatăl a trei copii, muri cumnatul lui Nelu Vintilă. Muri unul din cei mai respectați și buni meseriași de pe Valea Șusiței, muri fostul soț al Elenei care cu toate evenimentele avute între ei încă o mai iubea. Muri omul atât de plin de viață, atât de vesel, omul cu atât de mulți prieteni in Verdea și nu numai. Câteva gloanțe ucigașe au "zburat" din armă ucigașă și spre Silică care de frica morții a fugit printre copaci scăpând de moarte. Victor Roman îi crezuse braconieri, ucigașul a apelat 112, au venit într-un târziu medicii și autoritățile dar sufletul lui Marcel se înălțase deja la cer. Crăciunul fusese însângerat, pe albul zăpezii pete roșii arătau locul cumplitei tragedii. S-a invocat de cel care a tras că a fost o confuzie. Autoritățile vor face lumină în caz, că a fost intenție sau nu, ce folos Marcel nu va învia niciodată, Marcel va lipsi familiei sale, el nu-și va vedea copiii la casele lor. Vestea morții lui Marcel a început ca un zvon apoi ca o confirmare și căzu ca un trăsnet în familia Dobrițoiu. Vestea morții lui Marcel a zguduit satul Verdea și satele din jur. Prin moartea lui Marcel sărbătorile de iarnă din sat nu au mai avut frumusețea de altă dată. Oamenii încrâncenați au început să-și strige indignarea și furia asupra celui care l-a ucis. Familia Dobrițoiu trăia un vis urât, nu mai avea și nu mai are somn se uită spre ușă și așteaptă să intre Marcel. Rana din inima părinților lui Marcel și în special a mamei care l-a purtat în pântece nu se va vindeca niciodată. Mama Ioana ar fi vrut ca în clipa în care a plecat glonțul ucigaș corpul ei să-i fie scut.
-Mai bine muream eu și Marcel trăia, odată cu Marcel am murit și eu, mi-a murit sufletul.
De ajunul anului nou cu o jale de nedescris tot satul și cei dragi l-au condus pe ultimul drum pe Marcel. Trecerea sicriului, jalea care îl însoțea făcea și pietrele să plângă în satul Verdea. Sătenii s-au încrâncenat și mai tare au ieșit în stradă, și-au strigat nemulțumirea față de anchetarea cazului la Răcoasa și Focșani și cred că se va face DREPTATE, dacă nu își pun speranța în Dumnezeu.
Cei dragi lui Marcel și în special MAMA la care izvorul lacrimilor nu a secat o clipă așteaptă în visele ei ca Marcel să-i deschidă ușa și să-i spună cu glasul lui și ochii scăpărători:
-Sărut mâna mamă, a fost un vis urât, trezeștete am venit acasă.
Dar Marcel al ei nu mai vine niciodată, trupul său e în îmbrățișarea rece a pământului și sufletul a urcat la cer de unde se uită la cei dragi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, Marcel Dobrițoiu nu vei fi uitat niciodată, vom face totul ca adevărul și dreptatea să triumfe.
Părinții lui Marcel nu trăiesc decât să vadă că lui Marcel i s-a făcut dreptate apoi se vor duce și ei la copilul lor în ceruri pentru ai ține de urât.”-Scrisă de Nicu Dabija
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Prima pagină a ediției tipărite a Ziarului de Vrancea de vineri-sâmbătă-duminică, 20-21-22 martie 2025
Ziarul de Vrancea, 21 mar 2025
